ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6738/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 16 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 707/P/2004, Curtea de Apel Constanța a respins cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive a apelantului inculpat N.C., fixând termen la data de 19 noiembrie 2004 pentru a se pune în discuție menținerea măsurii arestării preventive. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul N.C., susținând că nu este vinovat. Examinând recursul potrivit art. 385 10 alin. (2 1 ), raportate la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Conform art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., prevede posibilitatea menținerii arestării preventive dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate. Potrivit art. 136 alin. (1) lit. b), pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului de la judecată, se poate lua față de acta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

În speță, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 aprilie 2003, iar prin sentința penală nr. 364 din 14 iunie 2004, a fost condamnat de Tribunalul Constanța la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., menținându-se starea de arest preventiv. Chiar dacă sentința de condamnare nu a rămas, încă, definitivă, cererile de revocare a arestării preventive a inculpatului, precum și de înlocuire cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu sunt justificate, inculpatul fiind trimis în judecată și condamnat pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În mod legal și justificat de existența unei prime condamnări, în raport și de pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul, în temeiul textelor procedural-penale invocate, instanța de apel a respins cererile formulate de inculpat referitoare la revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu o altă măsură preventivă. Înalta Curte reține că nu sunt incidente, în cauză, prevederile art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu există nici temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură preventivă (obligarea de a nu părăsi localitatea).

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, împotriva încheierii din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C., împotriva Încheierii din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 707/P/2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2004.