ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6039/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 17

august 2004, pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul I.P. a fost condamnat

la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2180 din 17 decembrie 2003 a

Judecătoriei Buzău, inculpatul având în total de executat 6 ani și 6 luni

închisoare.

S-au aplicat inculpatului

prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei de executat, perioada reținerii și arestării preventive

începând cu data de 16 aprilie 2004 la 17 august 2004, iar în baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia.

A fost constatat acoperit

prejudiciul părții vătămate C.F.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în ziua de 15 aprilie 2004, în jurul orei 16,00,

inculpatul a mers la o cunoștință pentru a o ajuta la descărcatul unor saci de

ciment, primind pentru această activitate suma de 60.000 lei, din care a

cumpărat un cateter necesar copilului său, internat în spital.

Nemaiavând bani, s-a hotărât să

comită o infracțiune, sens în care s-a deplasat pe mai multe străzi și ajungând

în zona Gării de Nord din Buzău, a observat pe partea vătămată C.F. care purta

la gât un lănțișor din aur cu cruciuliță, hotărându-se să i le sustragă,

urmărind-o până în scara blocului unde locuia, unde i-a smuls de la gât

lănțișorul împreună cu cruciulița și a fugit, fiind văzut de mai multe

persoane.

În timpul cercetărilor, inculpatul a

fost recunoscut din grup de către partea vătămată și a fost indicat și de către

martorii S.B.I., U.D.H., U.C.D. Lănțișorul și cruciulița au fost găsite la

domiciliul inculpatului și au fost predate organelor de poliție de mama

acestuia.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel inculpatul I.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul individualizării pedepsei aplicate. A considerat că a fost sincer

și a regretat fapta, este un element tânăr cu posibilități de reeducare, are un

copil minor în întreținere, solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege, reținerea la încadrarea juridică a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C.

pen.

Prin decizia penală nr. 409 din 20

septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul I.P., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul I.P., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Probatoriul administrat în cauză a

confirmat situația de fapt reținută, în sensul că inculpatul, la data de 15

aprilie 2004, a sustras prin violență părții vătămate C.F., de la gât, un

lănțișor din aur cu cruciuliță.

De altfel, recurentul inculpat nici

nu contestă săvârșirea faptei, pe care a recunoscut-o în mod constant.

Cu privire la motivul de recurs

formulat de inculpat care vizează cuantumul pedepsei aplicate, apreciată ca

fiind prea mare, se constată că, la individualizarea pedepsei au fost avute în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

ridicat de pericol social (faptă comisă asupra unei femei, prin întrebuințarea

violenței), condițiile concrete de săvârșire (pe timp de noapte), persoana

infractorului (care dovedește perseverență infracțională, săvârșind fapta

dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie), limitele de pedeapsă

fixate în partea specială, aspecte care au condus la aplicarea unei pedepse

care, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Referitor la susținerile

inculpatului, formulate în scris, în sensul că are o vârstă fragedă, având un

copil minor în întreținere, cât și solicitarea acestuia de a se avea în vedere

că a avut o atitudine sinceră, Curtea constată că aceste aspecte au fost luate

în considerare la stabilirea pedepsei aplicate, care se situează la limita

minimă, așa încât nu sunt motive care să justifice o nouă individualizare a

pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1)

din același cod, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii și arestării preventive.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, va fi obligat

inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 409 din 20

septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Conform dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1)

din același cod, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata

reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2004 la 16 noiembrie 2004.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., raportat la art. 189 din același cod, obligă inculpatul recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 noiembrie 2004.