ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2469/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 27 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6208/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C. la 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 21 octombrie 2004 la zi. S-a constatat prejudiciul integral acoperit și s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces.

A fost obligat inculpatul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu nr. 5657/P/2004, înregistrat pe rolul instanței la 2 decembrie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 21 octombrie 2004, în jurul orei 10,30, în timp ce inculpatul M.C. se afla în zona Complexului F., pe str. Sibiu, a observat-o pe partea vătămată H.C., care purta la gât un lănțișor din aur.

Fiind consumator de droguri și întrucât nu mai avea bani pentru a și le procura, s-a decis să îi sustragă părții vătămate lănțișorul de la gât, pe care ulterior, să îl vândă. În acest scop, venind din spatele părții vătămate, a împins-o pe aceasta, moment în care, partea vătămată H.C. s-a dezechilibrat și s-a lovit de o mașină ce era parcată lângă ea, iar inculpatul M.C. i-a smuls de la gât lănțișorul și a fugit în direcția străzii B-dul Timișoara. Atât partea vătămată H.C., cât și mama sa, martora H.E. care o însoțea, au început să strige după ajutor. În momentul săvârșirii faptei, pe partea cealaltă a străzii se deplasa martorul V.I., care, văzând cum inculpatul a smuls lănțișorul părții vătămate și auzind strigătele de ajutor ale celor două femei, a pornit în urmărirea lui.

Împreună cu martorul V.I., în urmărirea inculpatului M.C., au alergat și alte persoane, printre care și martorul S.I. Aceștia au reușit să-l prindă și să-l imobilizeze pe inculpat în apropierea sediului B.C.R. din B-dul Timișoara, găsind asupra lui și lănțișorul cu cruciuliță smuls părții vătămate. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza declarațiilor părții vătămate, ale martorilor, proceselor-verbale de constatare și de cercetare la fața locului, coroborate cu recunoașterea inculpatului și cu dovada privind restituirea bunului sustras. Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 128/ A din 21 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În termen, inculpatul a formulat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Analizând probele dosarului se constată că atât situația de fapt cât și încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat, au fost corect stabilite, iar pedeapsa aplicată corespunde tuturor criteriilor de individualizarea prevăzute de art. 72 C. pen. Instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte, periculozitatea socială ridicată a faptei săvârșite, constând în smulgerea cu violență, într-un loc public, a unui obiect aflat la gâtul părții vătămate, iar pe de altă parte, situația personală a inculpatului, sincer și a comis fapta în perioada în care era dependent de droguri.

Pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante, așa încât, nu se impune reducerea mai substanțială a acesteia. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul inculpatului. Se va computa reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 21 octombrie 2004 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 21 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și Pentru Cauze cu Minori și Familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2004 la 13 aprilie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2005.