ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1894 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V.V.V., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Orășenească Otopeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că cele două autorități pârâte activează la nivel județean și, respectiv, local, ceea ce atrage competența de judecată în fond a tribunalului, ca instanță de contencios administrativ, conform regulii prevăzute de art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004. î mpotriva acesteia soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul. Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., s-a subliniat că în condițiile în care Prefectura este reprezentantul legal al Guvernului în teritoriu iar valoarea terenului în litigiu depășește suma de 500.000 lei competența aparține în mod evident curții de apel – secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că s-a solicitat casarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.

La termenul de judecată din 19 noiembrie 2009, constatând lipsa nejustificată a părților, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat cauza în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., iar repunerea pe rol a fost solicitată de recurent la 23 martie 2010. Examinând pricina prin prisma criticii aduse de recurent, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință.

Obiectul acțiunii cu care a fost învestită Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, vizează obligarea Comisiei Județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a Comisiei Orășenești Otopeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la eliberarea în favoarea reclamantului a titlului de proprietate pentru suprafața de 5,4 ha situată în Otopeni, precum și punerea în posesie asupra acestui teren, sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere. Instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevederi care reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ, ținând seama de criteriul care privește poziționarea autorității publice în sistemul administrației publice ( autorități centrale/locale).

Cum obiectul acțiunii nu privește un impozit, taxă, contribuție datorie vamală [conform enumerării din art. 10 alin. (1)] nu se poate aplica criteriul valoric, relevantă fiind numai poziția autorităților pârâte în sistemul administrației publice, în speță autorități de nivel local și județean, ceea ce atrage incidența art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004. Aspectele legate de valoarea terenului pentru care se cere eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie exced normelor legale amintite mai înainte, legiuitorul stabilind în mod clar, exclusiv, criteriile după care este atrasă competența materială a tribunalului sau curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

Pentru cele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul V.V.V. împotriva sentinței nr. 1894 din 5 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.