ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2633/2005

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1435 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului București, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F. la 3 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată A.I. și obligat inculpatul la 25 ani închisoare despăgubiri materiale către aceasta. În fapt, s-a reținut că, inculpatul este nepotul părții vătămate, mama sa fiind soră cu soțul părții vătămate.

În contextul acestor relații de familie, inculpatul cunoștea foarte bine programul părții vătămate, știind la ce oră se întorcea la domiciliu de la serviciu și că are asupra sa la întoarcere o borsetă pe care o ținea legată pe sub haină, în jurul mijlocului și în care ținea banii rezultați din vânzarea legumelor în piață. Cunoscând aceste detalii, în ziua de 26 martie 2004, inculpatul s-a înțeles cu un individ cunoscut sub numele de P., să deposedeze de bani pe mătușa sa în cursul serii, atunci când aceasta urma să se întoarcă acasă de la serviciu. În acest scop, în jurul orelor 21,00, cei doi au așteptat-o pe partea vătămată în scara blocului, în prealabil întrerupând sistemul de iluminat din scara blocului.

În momentul în care partea vătămată a intrat în bloc, numitul P. a imobilizat-o, trântind-o la pământ și punându-i mâna la gură pentru a o împiedica să strige după ajutor, iar inculpatul i-a smuls borseta pe care o avea prinsă la mijloc și în care se afla suma de 7 milioane lei, 110 Euro, o pereche de cercei de aur, de aproximativ 10 gr. și actele de identitate. La momentul deposedării sale, partea vătămată a reușit să prindă de picior pe agresor, sesizând că este îmbrăcat în pantaloni tip bermude, pe baza acestui indiciu, coroborat cu spusele unor vecini, ale soțului și fiicei sale, conform cărora nepotul lor purtase asemenea pantaloni și pornind și de la ipoteza că îl cunoștea era și modul în care-și ținea borseta, partea vătămată și-a format convingerea că unul dintre cei doi indivizi, care a agresat-o în scara blocului, este chiar nepotul său, care ulterior audiat a recunoscut comiterea faptei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat-o în ce privește individualizarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 957 din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că, pedeapsa aplicată inculpatului a fost coborâtă deja sub limita minimă legală. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că, printr-o eficiență sporită a circumstanțelor judiciare personale, să-i fie redusă pedeapsa aplicată. Critica urmează a fi examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată pentru cele ce urmează.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel, respectă prevederile art. 72 C. pen., în sensul că este proporțională atât pericolului social al faptei, cât și al făptuitorului. În considerarea acestor prevederi, dar și al unor împrejurări de fapt concrete legate de relația de rudenie între inculpat și partea vătămată, sau de date ce caracterizează persoana făptuitorului, s-au reținut, în favoarea inculpatului, circumstanțe judiciare atenuante a căror consecință a fost reducerea pedepsei sub limita minimă legală de 7 ani închisoare. Pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată pentru o tâlhărie calificată, în condițiile art. 74 – art. 76, este de natură să realizeze în speță cerințele art. 52 C. pen., dar alte motive care să justifice o nouă coborâre a pedepsei nu se mai constată.

Așa fiind, critica vizând individualizarea pedepsei este nefondată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. În condițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 957/ A din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 20 aprilie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2005.