ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2633/2005

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1435 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului București, în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c

și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F. la 3 ani și 6 luni

închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de partea vătămată A.I. și obligat inculpatul la 25 ani

închisoare despăgubiri materiale către aceasta.

În fapt, s-a reținut că,

inculpatul este nepotul părții vătămate, mama sa fiind soră cu soțul părții

vătămate. În contextul acestor relații de familie, inculpatul cunoștea foarte

bine programul părții vătămate, știind la ce oră se întorcea la domiciliu de la

serviciu și că are asupra sa la întoarcere o borsetă pe care o ținea legată pe

sub haină, în jurul mijlocului și în care ținea banii rezultați din vânzarea

legumelor în piață.

Cunoscând aceste detalii, în

ziua de 26 martie 2004, inculpatul s-a înțeles cu un individ cunoscut sub

numele de P., să deposedeze de bani pe mătușa sa în cursul serii, atunci când

aceasta urma să se întoarcă acasă de la serviciu.

În acest

scop, în jurul orelor 21,00, cei doi au așteptat-o pe partea vătămată în scara

blocului, în prealabil întrerupând sistemul de iluminat din scara blocului. În

momentul în care partea vătămată a intrat în bloc, numitul P. a imobilizat-o,

trântind-o la pământ și punându-i mâna la gură pentru a o împiedica să strige

după ajutor, iar inculpatul i-a smuls borseta pe care o avea prinsă la mijloc

și în care se afla suma de 7 milioane lei, 110 Euro, o pereche de cercei de

aur, de aproximativ 10 gr. și actele de identitate.

La momentul deposedării

sale, partea vătămată a reușit să prindă de picior pe agresor, sesizând că este

îmbrăcat în pantaloni tip bermude, pe baza acestui indiciu, coroborat cu

spusele unor vecini, ale soțului și fiicei sale, conform cărora nepotul lor

purtase asemenea pantaloni și pornind și de la ipoteza că îl cunoștea era și

modul în care-și ținea borseta, partea vătămată și-a format convingerea că unul

dintre cei doi indivizi, care a agresat-o în scara blocului, este chiar nepotul

său, care ulterior audiat a recunoscut comiterea faptei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a criticat-o în ce privește individualizarea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 957

din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, cu motivarea că, pedeapsa aplicată inculpatului a fost

coborâtă deja sub limita minimă legală.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că, printr-o

eficiență sporită a circumstanțelor judiciare personale, să-i fie redusă

pedeapsa aplicată.

Critica urmează a fi

examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondată pentru cele ce

urmează.

Pedeapsa aplicată de

instanța de fond și menținută în apel, respectă prevederile art. 72 C. pen., în

sensul că este proporțională atât pericolului social al faptei, cât și al

făptuitorului.

În considerarea acestor

prevederi, dar și al unor împrejurări de fapt concrete legate de relația de

rudenie între inculpat și partea vătămată, sau de date ce caracterizează

persoana făptuitorului, s-au reținut, în favoarea inculpatului, circumstanțe

judiciare atenuante a căror consecință a fost reducerea pedepsei sub limita

minimă legală de 7 ani închisoare.

Pedeapsa de 3 ani și 6 luni

aplicată pentru o tâlhărie calificată, în condițiile art. 74 – art. 76, este de

natură să realizeze în speță cerințele art. 52 C. pen., dar alte motive care să

justifice o nouă coborâre a pedepsei nu se mai constată.

Așa fiind, critica vizând

individualizarea pedepsei este nefondată și potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca

nefondat.

În condițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 957/ A din

15 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la

20 aprilie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2005.