ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2005

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1595 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2795/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.P. zis G., la 10 ani închisoare, pentru tâlhărie (pct. 1 R). În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, pentru pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1401 din 1 noiembrie 1995 a Judecătoriei Râmnic Vâlcea și s-a contopit restul neexecutat de 912 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.P., la 10 ani închisoare, pentru tâlhărie.(pct. 2 R.). În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, pentru pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1401 din 1 noiembrie 1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și s-a contopit restul neexecutat de 912 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în proces. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 200 dolari S.U.A. echivalent în lei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 2.900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 22 decembrie 1998, orele 13,00, inculpatul R.P. a deposedat-o pe partea vătămată N.E. de o poșetă și o sacoșă în care se aflau diferite documente și suma de 200 dolari S.U.A.

Inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată din zona B.I.Ț. până în str. Păduroiu unde partea vătămată locuiește. În momentul în care partea vătămată a intrat în scara blocului, inculpatul a întrebat-o despre o familie din bloc după care a lovit-o cu pumnul în față smulgându-i poșeta și sacoșa din mână. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie comisă într-un loc public prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În ziua de 8 februarie 1999, în jurul prânzului, inculpatul R.P. a urmărit-o pe numita T.A., după ce a ieșit dintr-un magazin din B. Berceni până în scara blocului, unde sus-numitul a lovit-o puternic din spate în zona capului, după care a deposedat-o de poșeta în care se aflau cheile de la locuință, mănușile din fâș de culoare maro ale fiului victimei și două pungi.

Bunurile sus-menționate au fost aruncate de către inculpat. Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 8 februarie 1999, prin același mod de operare, a sustras prin violență, bunuri aparținând părții vătămate T.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1401/1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 103/1996 a Curții de Apel Pitești, fiind arestat la data de 3 iunie 1995 și liberat la 2 decembrie 1998 cu un rest de 912 zile închisoare.

La individualizarea pedepselor pentru inculpat, tribunalul a avut în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, respectiv tipul de violență exercitat asupra victimelor, precum și starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina acestuia. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul R.P. criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și a solicitat reducerea acesteia. Prin decizia penală nr. 124 din 18 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze du minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de control judiciar a menținut soluția pronunțată de instanța de fond. De altfel, inculpatul nici nu contestă săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, ci numai cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate, apreciate ca fiind prea mari. Referitor la acest motiv de recurs prin care inculpatul solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului R.P.

se observă că acesta a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie și tentativă la acest gen de infracțiuni, ceea ce denotă o perseverență infracțională deosebită a acestuia, fiind specializat și orientat în săvârșirea acestui gen de fapte antisociale. De asemenea, astfel cum a constatat atât instanța de fond, cât și cea de apel și în prezent inculpatul este arestat în altă cauză, ceea ce demonstrează că nu are deloc intenția de a se îndrepta. Toate aceste aspecte îi conferă inculpatului statutul de recidivist. Cu privire la modalitatea de săvârșire a faptelor în prezenta cauză, se observă că acestea au fost săvârșite în loc public, prin întrebuințarea violenței fizice, creând victimelor suferințe fizice și starea de teamă, ceea ce reflectă un pericol social deosebit de ridicat.

În raport de toate aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, limitele de pedeapsă, cât și persoana inculpatului, aspecte ce au condus la aplicarea unor pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepselor astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen., așa încât, în cauză nu sunt temeiuri care să impună reducerea acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P., împotriva deciziei penale nr. 124 din 18 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 124 din 18 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2005.