ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3872/2005

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1595 din 13 decembrie

2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2795/2004,

în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul R.P. zis G., la 10 ani închisoare, pentru tâlhărie

(pct. 1 R).

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul

liberării condiționate, pentru pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1401 din 1 noiembrie 1995 a Judecătoriei Râmnic Vâlcea și

s-a contopit restul neexecutat de 912 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în

cauză, urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.P., la 10

ani închisoare, pentru tâlhărie.(pct. 2 R.).

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul

liberării condiționate, pentru pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1401 din 1 noiembrie 1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și

s-a contopit restul neexecutat de 912 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în

cauză, urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în

altă cauză.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit

părți civile în proces.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a

confiscat de la inculpat

suma de 200 dolari S.U.A. echivalent în lei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

obligat pe inculpat la 2.900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care

400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a

reținut următoarea situație de fapt:

La data de 22 decembrie 1998, orele 13,00,

inculpatul R.P. a deposedat-o pe partea vătămată N.E. de o poșetă și o sacoșă

în care se aflau diferite documente și suma de 200 dolari S.U.A. Inculpatul a

urmărit-o pe partea vătămată din zona B.I.Ț. până în str. Păduroiu unde partea

vătămată locuiește. În momentul în care partea vătămată a intrat în scara

blocului, inculpatul a întrebat-o despre o familie din bloc după care a lovit-o

cu pumnul în față smulgându-i poșeta și sacoșa din mână.

Fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie comisă într-un loc public prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

În ziua de 8 februarie 1999, în jurul

prânzului, inculpatul R.P. a urmărit-o pe numita T.A., după ce a ieșit dintr-un

magazin din B. Berceni până în scara blocului, unde sus-numitul a lovit-o

puternic din spate în zona capului, după care a deposedat-o de poșeta în care

se aflau cheile de la locuință, mănușile din fâș de culoare maro ale fiului victimei

și două pungi.

Bunurile sus-menționate au fost aruncate de

către inculpat.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la

data de 8 februarie 1999, prin același mod de operare, a sustras prin violență,

bunuri aparținând părții vătămate T.A., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului au fost comise în stare

de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1401/1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă

prin decizia penală nr. 103/1996 a Curții de Apel Pitești, fiind arestat la

data de 3 iunie 1995 și liberat la 2 decembrie 1998 cu un rest de 912 zile

închisoare.

La individualizarea pedepselor pentru inculpat,

tribunalul a avut în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, respectiv tipul

de violență exercitat asupra victimelor, precum și starea de recidivă

postcondamnatorie reținută în sarcina acestuia.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul R.P. criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și

a solicitat reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 124 din 18 februarie

2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze du minori

și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca

legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii în termen legal, a

declarat recurs inculpatul R.P., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Înalta Curte, examinând motivul de recurs

invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, constată că prima instanță a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului

pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor

comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de control judiciar a

menținut soluția pronunțată de instanța de fond.

De altfel, inculpatul nici nu contestă săvârșirea

faptelor reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, ci numai

cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate, apreciate ca fiind prea mari.

Referitor la acest motiv de recurs prin care

inculpatul solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din analiza fișei de cazier judiciar a

inculpatului R.P. se observă că acesta a suferit numeroase condamnări pentru

infracțiuni de furt și tâlhărie și tentativă la acest gen de infracțiuni, ceea

ce denotă o perseverență infracțională deosebită a acestuia, fiind specializat

și orientat în săvârșirea acestui gen de fapte antisociale.

De asemenea, astfel cum a constatat atât

instanța de fond, cât și cea de apel și în prezent inculpatul este arestat în altă

cauză, ceea ce demonstrează că nu are deloc intenția de a se îndrepta.

Toate aceste aspecte îi conferă inculpatului

statutul de recidivist.

Cu privire la modalitatea de săvârșire a

faptelor în prezenta cauză, se observă că acestea au fost săvârșite în loc

public, prin întrebuințarea violenței fizice, creând victimelor suferințe

fizice și starea de teamă, ceea ce reflectă un pericol social deosebit de

ridicat.

În raport de toate aceste împrejurări, Înalta

Curte apreciază că la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de

comitere a acestora, limitele de pedeapsă, cât și persoana inculpatului, aspecte

ce au condus la aplicarea unor pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca

modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepselor astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen., așa încât, în cauză

nu sunt temeiuri care să impună reducerea acestora.

Față de cele menționate mai sus, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P.,

împotriva deciziei penale nr. 124 din 18 februarie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2),

raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 124 din 18 februarie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie

2005.