ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 5

octombrie 2005, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.I.R., la 10 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) alin. (2

1

) lit. c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

din același cod, la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) din același cod și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de

distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, aceea de 10 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 57 C.

pen., și cu aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) din același cod.

În baza art. 86

4

C. pen.,

s-a dispus revocarea suspendării executării, sub supraveghere, privind restul

de pedeapsă de 3 ani și 287 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4

ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3453/2000 a

Judecătoriei Vaslui și executarea acestui rest pe lângă pedeapsa aplicată în

cauză, în final inculpatul având de executat 13 ani și 287 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, în temeiul

dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 998 C.

civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D.V. suma de 2000

lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 858,60 lei, cu același titlu,

părții civile C.A.S. Dolj.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu anul 2004, inculpatul,

originar din zona Vaslui, lucra la diferiți cetățeni din comuna Costești,

județul Vâlcea, aici el cunoscându-le pe P.M.Șt. și pe vecina acesteia, D.V.,

despre aceasta știind că este în vârstă și locuiește singură, într-o gospodărie

izolată.

În acest context, în jurul orelor 21,00,

din seara zilei de 10 mai 2005, constatând că nu are bani, inculpatul s-a

hotărât să se deplaseze la vecina prietenei lui, sens în care a escaladat

gardul curții și a intrat într-o bucătărie de vară, aici găsind-o pe D.V. servind

masa. Inițial, inculpatul i-a spus femeii că a venit pentru a lua niște țuică,

cererea lui fiind însă respinsă. La insistențele inculpatului, D.V. i-a dat

două cești cu țuică. După acest moment, inculpatul a cerut și bani, D.V. refuzându-l.

Iritat, inculpatul a îmbrâncit-o pe femeie, a trântit-o la podea, a lovit-o cu

pumnii și cu picioarele, a imobilizat-o legând-o cu cârpe și cu o pereche de

ciorapi și, pentru a o face să nu mai țipe, i-a introdus în gură, o cârpă.

Lăsând-o pe victimă în starea

descrisă, inculpatul a căutat prin dulapul existent în încăpere, dintr-un

sertar el luând suma de 3.000.000 lei. Pentru a mai găsi bani, inculpatul a

forțat ușa unei alte încăperi prin distrugerea sistemului de închidere și a

spart geamurile, căutările lui nefiind însă fructuoase.

Pentru că între timp victima a

reușit să se elibereze de legăturile care o imobilizaseră și a ieșit în curte

țipând după ajutor, inculpatul a lovit-o cu pumnii, a tras-o de păr și a

legat-o din nou de mâini și de picioare, după care a sustras un ceas găsit în

bucătărie.

După săvârșirea faptei, inculpatul a

plecat în municipiul Piatra Neamț, prinderea lui având loc la 21 iulie 2005.

La internarea în spital, D.V. a fost

diagnosticată cu fracturi costale, hemotorax prin pătrunderea coastelor în

plămâni și ca prezentând multiple leziuni traumatice la nivelul capului.

Raportul de constatare medico-legală

a înscris că victima a prezentat leziuni pentru a căror vindecare erau necesare

30 zile de îngrijiri medicale, iar traumatismele au fost produse prin lovirea

cu corpuri dure care i-au pus viața în primejdie.

Starea de recidivă postcondamnatorie

i-a fost atrasă inculpatului urmare condamnării, prin sentința penală nr. 3452/2000

a Judecătoriei Vaslui la 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată

sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 7 ani. Din această

pedeapsă, inculpatul a executat perioada de la 12 mai 2000 la 28 iulie 2000.

Împotriva sentinței inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 254 din 13 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în temeiul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 din C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care înscrie criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, conform art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și nu mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând cauzei aceste texte, se

reține că orientându-se la pedeapsa de executat, aceea de 13 ani și 287 zile

închisoare, instanța a considerat pericolul social deosebit de grav al

faptelor, mărit și de săvârșirea lor în concurs, dar și persoana inculpatului,

recidivist.

Totodată, dispunerea executării

pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze

prevenția generală și specială.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I.R. împotriva deciziei penale nr. 254/ A din 13

decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 22 iulie 2005

la 7 martir 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2006.