ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102

din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța s-a respins conform art. 278

1

C. proc. pen., plângerea petiționarului T.D.C. formulată împotriva rezoluțiilor

nr. 210/ P din 27 iulie 2004 și nr. 319/II/2 din 30 august 2004 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța de neîncepere a urmăririi penale față de

S.R.N., inspector de poliție și R.R., consilier juridic, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) C. pen.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut următoarele:

La 21 ianuarie 2004, T.D.C.

a chemat-o în judecată pe soția sa, T.O., pentru comiterea infracțiunii de

furt, prevăzută de art. 208 și art. 210 C. pen., comisă prin faptul că, în ziua

de 10 decembrie 2003, împreună cu fratele său S.R.N. și cu colega sa R.R., a

sustras din locuința comună mai multe bunuri.

Judecătoria Constanța, prin

sentința penală nr. 637 din 18 martie 2004, a dispus, conform art. 285

1

,

raportat la art. 279 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei la parchet pentru

efectuarea cercetărilor privind comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și de către S.R.N. și R.R.

Prin rezoluția nr. 210/ P

din 27 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța confirmată

prin rezoluția nr. 319/II/2 din 30 august 2004 a procurorului general al

acestui parchet s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.R.N. și R.R.

și trimiterea cauzei la judecătorie pentru continuarea judecății față de T.O.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen.

Ca urmare a plângerii

formulate, conform art. 278

1

C. proc. pen., de T.D.C. împotriva

celor două rezoluții, Curtea de Apel Constanța, prin sentința pronunțată a

constatat, examinând actele dosarului, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de lege pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de furt de către intimați,

astfel că soluțiile pronunțate de parchet sunt corecte.

Împotriva sentinței

instanței de apel petiționarul T.D.C. a declarat recurs, solicitând judecarea

intimaților pentru infracțiunea de furt sau trimiterea cauzei la parchet pentru

completarea probelor și începerea urmăririi penale.

Recursul nu este fondat.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, printre care audierea petiționarului a intimaților și a

martorei T.M.P. rezultă că S.R.N., a ajutat-o pe sora sa să transporte anumite

bunuri pe care aceasta le ambalase, fără să știe însă ce conțin, iar R.R. s-a

aflat întâmplător la locuința soților, fără să contribuie în vreun fel la

luarea bunurilor. Bunurile au fost luate în prezența petiționarului și a mamei

sale, care nu s-au opus. Opoziția celor doi s-a manifestat doar atunci când

T.O. a vrut să-și ia și copiii.

În aceste condiții se

constată că atât parchetul cât și curtea de apel au reținut corect că intimații

S.R.N. și R.R. nu au săvârșit infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 și

art. 209 lit. a) C. pen.

În consecință, recursul

petiționarului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul T.D.C. împotriva sentinței penale nr. 102/ P

din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă petiționarul să

plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.