ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 493/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța s-a respins conform art. 278 1 C. proc. pen., plângerea petiționarului T.D.C. formulată împotriva rezoluțiilor nr. 210/ P din 27 iulie 2004 și nr. 319/II/2 din 30 august 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța de neîncepere a urmăririi penale față de S.R.N., inspector de poliție și R.R., consilier juridic, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) C. pen. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: La 21 ianuarie 2004, T.D.C. a chemat-o în judecată pe soția sa, T.O., pentru comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 și art. 210 C. pen., comisă prin faptul că, în ziua de 10 decembrie 2003, împreună cu fratele său S.R.N.

și cu colega sa R.R., a sustras din locuința comună mai multe bunuri. Judecătoria Constanța, prin sentința penală nr. 637 din 18 martie 2004, a dispus, conform art. 285 1 , raportat la art. 279 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor privind comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și de către S.R.N. și R.R. Prin rezoluția nr. 210/ P din 27 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța confirmată prin rezoluția nr. 319/II/2 din 30 august 2004 a procurorului general al acestui parchet s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.R.N. și R.R. și trimiterea cauzei la judecătorie pentru continuarea judecății față de T.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen.

Ca urmare a plângerii formulate, conform art. 278 1 C. proc. pen., de T.D.C. împotriva celor două rezoluții, Curtea de Apel Constanța, prin sentința pronunțată a constatat, examinând actele dosarului, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de furt de către intimați, astfel că soluțiile pronunțate de parchet sunt corecte. Împotriva sentinței instanței de apel petiționarul T.D.C. a declarat recurs, solicitând judecarea intimaților pentru infracțiunea de furt sau trimiterea cauzei la parchet pentru completarea probelor și începerea urmăririi penale. Recursul nu este fondat. Din actele premergătoare efectuate în cauză, printre care audierea petiționarului a intimaților și a martorei T.M.P.

rezultă că S.R.N., a ajutat-o pe sora sa să transporte anumite bunuri pe care aceasta le ambalase, fără să știe însă ce conțin, iar R.R. s-a aflat întâmplător la locuința soților, fără să contribuie în vreun fel la luarea bunurilor. Bunurile au fost luate în prezența petiționarului și a mamei sale, care nu s-au opus. Opoziția celor doi s-a manifestat doar atunci când T.O. a vrut să-și ia și copiii. În aceste condiții se constată că atât parchetul cât și curtea de apel au reținut corect că intimații S.R.N. și R.R. nu au săvârșit infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) C. pen. În consecință, recursul petiționarului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.D.C. împotriva sentinței penale nr. 102/ P din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă petiționarul să plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.