ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7030/2005

Asupra recursului de față, In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 285/P/2004 din 3 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de Ș.P., cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. Plângerea petentului F.R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin rezoluția nr. 355/II/2/2004 din 20 septembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Petentul s-a adresat instanței, conform art. 278 1 C. proc.

pen., Curtea de Apel Constanța a scos cauza de pe rol, pronunțând la 12 iulie 2005, sentința penală nr. 42/P/2005 din dosarul nr. 336/P/2005, motivându-se că nu s-a realizat procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., în sensul introducerii plângerii la procurorul ierarhic superior, celui care a soluționat pe fond dosarul. Cu adresa nr. 293/II/2/2005 din 28 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a trimis dosarul la Curtea de Apel Constanța motivând că plângerea petentului a fost deja soluționată de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 46/ P din 19 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 840/P/2005, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., s-a admis plângerea formulată de petentul F.R., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, s-a desființat rezoluția nr. 355/II/2/2004 din 20 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și s-a trimis cauza aceluiași parchet pentru efectuarea de cercetări privind comiterea infracțiunii prevăzută de art. 266 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând soluția pentru că instanța nu ar fi desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale ci numai rezoluția nr. 355/II/2 din 20 septembrie 2004 a aceluiași parchet prin care s-a respins plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.

O a doua critică este că instanța, după admiterea plângerii, prin sentință, desființând rezoluția atacată, a folosit sintagma „pentru efectuarea de cercetări privind comiterea infracțiunii prevăzută de art. 266 C. pen.”, care nu s-ar regăsi în dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. Acest text prevede că după ce instanța desființează soluția dată de parchet trimite cauza procurorului în vederea începerii redeschiderii urmăririi penale, după caz. De asemenea, se mai menționează în recursul declarat de parchet, că petentul nu s-a plâns în mod expres și pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 C. pen. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Prin sentința nr. 46/ P din 19 august 2005 instanța a desființat rezoluția nr. 355/II/2 din 20 septembrie 2004, semnată de procurorul ierarhic superior și care a confirmat și rezoluția nr. 285/P/2004 de neîncepere a urmăririi penale.

Desființarea rezoluției procurorului ierarhic superior reprezintă implicit și desființarea soluției inițiale de neîncepere a urmăririi penale. Curtea de Apel Constanța a constatat că deși petentul, în plângerile și memoriile adresate organelor judiciare, arată în mod expres că a fost torturat fizic și psihic cercetările efectuate în acest ultim dosar nu au vizat și infracțiunea prevăzută de art. 266 C. pen. Petiționarul nu are obligația să indice în mod expres textul de lege care ar fi fost încălcat în opinia sa de procurorul anchetator, el investind autoritatea judiciară competentă cu situația de fapt. Procurorul este cel care are obligația să verifice susținerile din plângere și să raporteze starea de fapt la încadrarea juridică.

În fine, expresia folosită în cuprinsul sentinței în sensul că după admiterea plângerii și desființarea rezoluției cauza se va trimite la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța „pentru efectuarea de cercetări privind comiterea infracțiunii prevăzută de art. 266 C. pen.”, nu înseamnă o nerespectare a prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. Soluția instanței de fond a fost luată după ce a constatat că deși petentul, în mod repetat a arătat că „a fost torturat fizic și psihic” și a „fost ținut cu lanțuri la picioare” din ordinul procurorului, această faptă nu a constituit deloc obiectul cercetării. În aceste condiții se impunea admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări cu privire la infracțiunea sesizată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 46/ P din 19 august 2005 a Curții de Apel Constanța, privind pe petiționarul F.R. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a petiționarului, în sumă de 40 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2005.