ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7030/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7030/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față,

In baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 285/P/2004 din 3

august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de Ș.P., cercetat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Plângerea petentului F.R. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin rezoluția nr. 355/II/2/2004

din 20 septembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța.

Petentul s-a adresat instanței,

conform art. 278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a scos

cauza de pe rol, pronunțând la 12 iulie 2005, sentința penală nr. 42/P/2005 din

dosarul nr. 336/P/2005, motivându-se că nu s-a realizat procedura prevăzută de art.

278

1

C. proc. pen., în sensul introducerii plângerii la procurorul

ierarhic superior, celui care a soluționat pe fond dosarul.

Cu adresa nr. 293/II/2/2005 din 28

iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a trimis dosarul la

Curtea de Apel Constanța motivând că plângerea petentului a fost deja

soluționată de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în

conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 46/ P din 19

august 2005, pronunțată în dosarul nr. 840/P/2005, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petentul F.R.,

deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, s-a desființat

rezoluția nr. 355/II/2/2004 din 20 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța și s-a trimis cauza aceluiași parchet pentru

efectuarea de cercetări privind comiterea infracțiunii prevăzută de art. 266 C.

pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând

soluția pentru că instanța nu ar fi desființat rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale ci numai rezoluția nr. 355/II/2 din 20 septembrie 2004 a

aceluiași parchet prin care s-a respins plângerea împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale.

O a doua critică este că instanța,

după admiterea plângerii, prin sentință, desființând rezoluția atacată, a

folosit sintagma „pentru efectuarea de cercetări privind comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 266 C. pen.”, care nu s-ar regăsi în dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. Acest text prevede că după ce instanța

desființează soluția dată de parchet trimite cauza procurorului în vederea începerii

redeschiderii urmăririi penale, după caz.

De asemenea, se mai menționează în

recursul declarat de parchet, că petentul nu s-a plâns în mod expres și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 266 C. pen.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Prin sentința nr. 46/ P din 19

august 2005 instanța a desființat rezoluția nr. 355/II/2 din 20 septembrie

2004, semnată de procurorul ierarhic superior și care a confirmat și rezoluția nr.

285/P/2004 de neîncepere a urmăririi penale.

Desființarea rezoluției procurorului

ierarhic superior reprezintă implicit și desființarea soluției inițiale de

neîncepere a urmăririi penale.

Curtea de Apel Constanța a constatat

că deși petentul, în plângerile și memoriile adresate organelor judiciare,

arată în mod expres că a fost torturat fizic și psihic cercetările efectuate în

acest ultim dosar nu au vizat și infracțiunea prevăzută de art. 266 C. pen.

Petiționarul nu are obligația să

indice în mod expres textul de lege care ar fi fost încălcat în opinia sa de procurorul

anchetator, el investind autoritatea judiciară competentă cu situația de fapt.

Procurorul este cel care are

obligația să verifice susținerile din plângere și să raporteze starea de fapt

la încadrarea juridică.

În fine, expresia folosită în cuprinsul

sentinței în sensul că după admiterea plângerii și desființarea rezoluției

cauza se va trimite la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța „pentru

efectuarea de cercetări privind comiterea infracțiunii prevăzută de art. 266 C.

pen.”, nu înseamnă o nerespectare a prevederilor art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen.

Soluția instanței de fond a fost

luată după ce a constatat că deși petentul, în mod repetat a arătat că „a fost

torturat fizic și psihic” și a „fost ținut cu lanțuri la picioare” din ordinul

procurorului, această faptă nu a constituit deloc obiectul cercetării.

În aceste condiții se impunea

admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua

cercetări cu privire la infracțiunea sesizată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței

penale nr. 46/ P din 19 august 2005 a Curții de Apel Constanța, privind pe

petiționarul F.R.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a petiționarului, în sumă de 40 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2005.