ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5668/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5668/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 685

din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul B.V. a fost condamnat la:

- 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., combinat cu art.

6 din Legea nr. 78/2000 și

- un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 64

și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și

art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada detenției

preventive de la 26 februarie 2003, la zi și s-a prelungit măsura arestării

preventive pe o durată de 30 zile.

S-a admis, în parte,

acțiunea civilă formulată de SC C.E. SA Băilești și inculpatul a fost obligat

să plătească către aceasta, suma de 1.481.038.815 lei despăgubiri, prejudiciu

rămas nerecuperat.

S-a ridicat măsura

sechestrului asigurator, instituit prin Ordonanța nr. 31/P/2001 din 26 martie

2003 și procesul-verbal din aceeași dată.

În baza art. 254 alin. final

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 70.000.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut, în

fapt, că inculpatul B.V. a îndeplinit funcția de director economic la SC C.E.

SA Băilești, până în luna iulie 2001, când a fost suspendat din funcție, prin

decizia nr. 117 din 1 iunie 2001.

În această calitate, conform

fișei postului, inculpatul avea ca sarcină de serviciu să urmărească și să

răspundă de întocmirea corectă și la termen a tuturor documentelor ce privesc

operațiunile economico-financiare, care angajează patrimoniul societății.

În perioada august –

octombrie 2000, inculpatul, în calitatea pe care o avea, s-a ocupat de

derularea unor operațiuni de stingere a datoriilor reciproce pe care SC C.E. SA

Băilești le avea la alte societăți, prin utilizarea procedurii reglementate de

O.U.G. nr. 77/1999 cu modificările ulterioare, precum și Regulamentul de

compensare aprobat prin H.G. nr. 685/1999.

Conform acestor

reglementări, contribuabilii, persoane juridice, indiferent de forma de

organizare și de tipul de proprietate, organizează evidența obligațiilor de

plată și a creanțelor pe termene scadente, către orice creditor, respectiv, de

la orice debitor, după cau, situație care se va depune în termen de 30 zile de

la intrarea în vigoare a ordonanței, la I.M.I. din cadrul Ministerului

Industriilor și Comerțului, în vederea includerii în procedura de compensare a

datoriilor neplătite la termenele scadente.

De asemenea, potrivit art. 3

din H.G. nr. 804/1999, obiectul compensării succesive, îl constituie stingerea

datoriilor cu creanțele reflectate în contabilitatea persoanelor juridice, pe

baza ordinelor de compensare.

Fără să respecte procedura

prevăzută de actele normative arătate mai sus, inculpatul B.V. a primit în

contul creanțelor ce le avea la unii beneficiari, procese-verbale de stingere a

datoriilor pe cale le-a predat la alte societăți comerciale, plătind astfel o

datorie inexistentă după cum urmează:

din 15 august 2000, în valoare de 1.000.000.000 lei, cu următorul circuit: C. –

T. Turceni – C.N.L.O. Tg. Jiu – A.C.M.M. Tg. Jiu – SC C.E. SA Băilești – SC L.

Bacău – C.S.D.E. Bacău;

din 14 septembrie 2000, în valoare de 250.000.000 lei, cu următorul circuit: C.

– T. Craiova – E. SA București, sucursala Turceni – T. SA Craiova – SC C.E. SA

Băilești – SC L. SA Bacău – C.S.D.E. Bacău;

din 14 septembrie 2000, în valoare de 50.000.000 lei, cu următorul circuit: C.

- T. Rovinari – C.N.L.O. Tg. Jiu – E.M. Rovinari – E. SA București, sucursala

Craiova – SC C.E. SA Băilești – SC L. SA Bacău – C.S.D.E. Bacău;

din 14 septembrie 2000, în valoare de 2.506.608.976 lei, cu următorul circuit:

C., sucursala Electrocentrale Craiova – SC C.E. SA Băilești – SC C. SA Borzești

– C.S.D.E. Bacău;

din 11 octombrie 2000, în valoare de 107.769.181 lei, cu următorul circuit: C.,

filiala Termoelectrica, sucursala București – SC E. SA București – SC C.E. SA

Băilești – SC C. SA Borzești – C., filiala Electrica Bacău;

din 19 octombrie 2000, în valoare de 36.576.917 lei, cu următorul circuit: C.,

filiala Termoelectrica, sucursala București – SC E.L. București – SC C.E. SA

Băilești – SC C. SA Borzești – C., filiala Electrica, sucursala Bacău;

din 20 octombrie 2000, în valoare de 50.000.000 lei, cu următorul circuit:

T.M.U.C.B. SA, filiala Craiova – T. SA Craiova – SC C.E. SA Băilești – SC V.

SRL Botoșani – SC C. SA Borzești – T.M.U.C.B. SA Craiova.

Obligațiile debitorilor din

procesele-verbale de compensare erau obligații restante care trebuiau să fie

incluse în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele

scadente, prin I.M.I. din cadrul Ministerului Industriilor și Comerțului,

conform art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 77/1999.

S-a reținut că SC C.E. SA

Băilești nu avea datorii față de SC L. SA Bacău – SC C. SA Borzești și SC V.

SRL Botoșani, creditându-le în mod nejustificat, contrar prevederilor art. 2

pct. 4 și 7 din Regulamentul de compensare aprobat de H.G. nr. 685/1999.

Inculpatul B.V. a încheiat

cu SC V. SRL, reprezentată de V.C., două „minute”, la 15 august 2000 și 15

septembrie 2000, prin care, fără nici un temei legal, transfera creanța de

1.000.000.000 lei rezultată din procesul-verbal de compensare nr. 4041 din 9

august 2000 predat la SC L. SA Bacău și respectiv creanțele de 2.506.608.976

lei și 250.000.000 lei, rezultate din predarea proceselor-verbale nr. 2293 din

14 septembrie 2000 la SC C. SA Borzești și 2309 din 14 septembrie 2000, la SC

L. SA Bacău.

Conform acestor minute,

părțile au convenit ca SC V. SRL Botoșani să primească de la SC C.E. SA

Băilești, note de comandă și delegații de ridicare de mărfuri de la SC L. SA

Bacău și SC C. SA Borzești și în termen de 30 zile de la facturare să achite

contravaloarea la SC C.E. SA Băilești.

S-a reținut că aceste minute

au fost semnate doar de inculpatul B.V., fără aprobarea directorului J.G., iar

înregistrarea acestora în evidența contabilă a SC C.E. SA Băilești, s-a făcut

abia în luna decembrie 2000 cu notele contabile nr. 798 din 31 decembrie 2000,

în valoare de 1.000.000.000 lei și nr. 795 din 31 decembrie 2000 în valoare de

350.000.000 lei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 38 pct. 4 lit. b) din

Legea nr. 82/1991.

Pentru a proceda în acest

mod, inculpatul s-a deplasat la Bacău, unde s-a întâlnit cu V.C. care i l-a

prezentat pe L.L. și împreună au mers la SC L. SA Bacău, unde acesta din urmă a

obținut semnarea proceselor-verbale de compensare a datoriilor.

În același mod, s-a procedat

și la predarea proceselor-verbale către SC C. SA Borzești; conform înțelegerii

cu inculpatul, V.C. a primit de la SC L. SA Bacău facturile pentru diverse

produse, beneficiar figurând SC C.E. SA Băilești și a transmis aceste facturi

la această din urmă societate, care la rândul său, din dispoziția inculpatului

B.V., a facturat aceleași produse la același preț, către SC V. SRL, produsele

fiind vândute de această societate la alți beneficiari de la care s-a încasat

contravaloarea.

Prin același procedeu, SC V.

SRL, a folosit în interes propriu o perioadă de câteva luni, sumele cuvenite SC

C.E. SA Băilești.

S-a mai reținut că, prin

minuta încheiată la 15 septembrie 2000, s-a transferat creanța în sumă de

2.506.608.976 lei, rezultată din predarea procesului-verbal de stingere a

datoriilor nr. 2293 din 14 septembrie 2000, la SC C. SA Borzești, către SC V.

SRL, care urma să primească note de comandă și delegații de ridicare de mărfuri

de la SC C. SA Borzești și să achite contravaloarea acestora către SC C.E. SA

Băilești, în termen de 30 zile de la emiterea facturilor, către firma SC V.

SRL, dar nu mai târziu de 30 zile de la data încasării facturilor, această

minută fiind înregistrată în evidența contabilă a SC C.E. SA Băilești, la 31

decembrie 2000, cu nota contabilă nr. 796, atunci când a fost depusă de

inculpatul B.V.

Pentru a proceda astfel,

inculpatul B.V. i-a cerut lui V.C., suma de 70.000.000 lei, indicându-i

acestuia să-i trimită banii prin mandat poștal la adresele și pe numele B.I. și

V.A., fiul și respectiv ginerele inculpatului B.V., situație ce s-a

materializat prin mandatul poștal din 18 septembrie 2000, către B.I. și

respectiv mandatele poștale din 10 octombrie 2000 și 8 noiembrie 2000, către

V.A.

S-a reținut că, urmare a

modului defectuos în care inculpatul B.V. și-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu, SC C.E. SA Băilești, a suferit un prejudiciu în sumă de 2.650.955.080

lei, la care se adaugă suma de 50.000.000 lei, reprezentând contravaloarea

procesului-verbal de stingere a datoriilor nr. 4320 din 20 octombrie 2003.

Împotriva sentinței au

declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova, partea civilă SC C.E. SA

Băilești și inculpatul B.V.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru greșita individualizare a pedepselor, neaplicarea

dispozițiilor Legii nr. 543/2000 cu privire la pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. și la greșita ridicare a

măsurii sechestrului asigurator.

Partea civilă nu a motivat

apelul, iar în ședința din 14 ianuarie 2004, și-a retras recursul declarat.

Inculpatul a criticat

sentința pentru greșita încadrare juridică în art. 254 C. pen. și greșita

soluționare a laturii civile.

Prin decizia penală nr. 114

din 3 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de P.N.A.

– Serviciul Anticorupție Craiova și inculpatul B.V., a desființat în parte

sentința și a descontopit pedepsele aplicate.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2000, modificată, a constatat grațiată integral pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 7 din aceeași

lege.

A înlăturat dispoziția

privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr.

31/P/2001 din 26 martie 2003 și procesul-verbal din aceeași dată.

A luat acte de retragerea

apelului declarat de partea civilă SC C.E. SA Băilești și a obligat-o pe

aceasta să plătească suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins cererea de

liberare sub control judiciar, formulată de inculpat.

A dedus, în continuare

detenția preventivă a inculpatului, cu începere de la 21 octombrie 2003, la zi

și a menținut măsura arestării preventive.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub mai multe

aspecte, susținând în esență că încadrarea juridică în infracțiunea de luare de

mită, prevăzută de art. 254 C. pen., nu este corectă, solicitând schimbarea

încadrării în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.

256 C. pen., deoarece banii care fac obiectul infracțiunii au fost primiți

ulterior actelor îndeplinite în virtutea funcției sale; pedeapsa este prea mare,

injust individualizată, invocând faptul că a avut o atitudine sinceră pe

parcursul procesului și a cooperat la stabilirea situației de fapt; greșit s-a

înlăturat dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator și

greșit s-a soluționat latura civilă a cauzei.

Recursul este nefondat.

Din examinarea dosarului

cauzei, se constată că instanțele de judecată au reținut corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului pe baza plângerilor formulate de partea

vătămată, notei întocmite de P.N.A., actelor financiar-contabile întocmite de

și din dispoziția inculpatului, proceselor-verbale de stingere a datoriilor

reciproce, minutelor încheiate de inculpat, notelor explicative date de

inculpat, raportului de expertiză contabilă și depozițiilor martorilor V.C.,

J.G., L.L., B.I., N.G., M.A., N.A., O.M., H.V. și S.R.

Încadrarea juridică a faptei

este, de asemenea, corectă.

Obiectul infracțiunii de

luare de mită îl constituie sumele de bani sau foloase pe care cel mituit le

primește pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui

act referitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act

contrar acestor îndatoriri.

În prezența acestui scop, ce

rezultă în mod evident în cauză, este indiferent dacă banii sau foloasele în total

sau în parte, au fost primite înainte sau după îndeplinirea actului în vederea

căruia s-au dat, fapta săvârșită constituie infracțiunea de luare de mită și nu

aceea de primire de foloase necuvenite, cum greșit s-a susținut de recurent.

Totodată, se constată că s-a

făcut o justă individualizare a pedepselor, cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea

faptelor, cu împrejurările în care au fost săvârșite și cu pericolul social al

inculpatului.

De altfel, pedepsele

aplicate nu pot fi criticate ca prea mari, pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea cea mai gravă, fiind orientată spre minimul special.

Pentru realizarea scopului

educativ-preventiv, se impune menținerea pedepsei aplicată la durata fixată.

În ceea ce privește

soluționarea laturii civile, de asemenea, este corectă, despăgubirile acordate

părții civile, reprezentând o justă și integrală despăgubire a părții civile

pentru prejudiciul cauzat de inculpat prin faptele penale reținute în sarcina acestuia.

Nu este criticabilă nici

soluția instanței de apel, de înlăturarea dispoziției privind ridicarea măsurii

sechestrului asigurator.

Față de obligarea

inculpatului la plata sumei de 1.481.038.815 lei către partea civilă SC C.E. SA

Băilești și de confiscarea de la inculpat a sumei de 70.000.000 lei, se impune

menținerea sechestrului asigurator aplicat, pentru asigurarea reparării

pagubei, precum și efectuării confiscării.

Criticile fiind nefondate și

cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge

recursul ca nefondat și a-l obliga pe recurent să plătească statului suma de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Din durata pedepsei

aplicate, se va deduce reținerea de o zi (17 septembrie 2002) și timpul

arestării preventive de la 26 februarie 2003, la data pronunțării prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 114 din 3

martie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de o zi, respectiv 17 septembrie 2002

și timpul arestării preventive de la 26 februarie 2003 la 2 noiembrie 2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 noiembrie 2004.