ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5668/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 685 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul B.V. a fost condamnat la: - 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și - un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada detenției preventive de la 26 februarie 2003, la zi și s-a prelungit măsura arestării preventive pe o durată de 30 zile. S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de SC C.E. SA Băilești și inculpatul a fost obligat să plătească către aceasta, suma de 1.481.038.815 lei despăgubiri, prejudiciu rămas nerecuperat. S-a ridicat măsura sechestrului asigurator, instituit prin Ordonanța nr. 31/P/2001 din 26 martie 2003 și procesul-verbal din aceeași dată. În baza art. 254 alin. final C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 70.000.000 lei. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul B.V. a îndeplinit funcția de director economic la SC C.E. SA Băilești, până în luna iulie 2001, când a fost suspendat din funcție, prin decizia nr. 117 din 1 iunie 2001. În această calitate, conform fișei postului, inculpatul avea ca sarcină de serviciu să urmărească și să răspundă de întocmirea corectă și la termen a tuturor documentelor ce privesc operațiunile economico-financiare, care angajează patrimoniul societății. În perioada august – octombrie 2000, inculpatul, în calitatea pe care o avea, s-a ocupat de derularea unor operațiuni de stingere a datoriilor reciproce pe care SC C.E. SA Băilești le avea la alte societăți, prin utilizarea procedurii reglementate de O.U.G.

nr. 77/1999 cu modificările ulterioare, precum și Regulamentul de compensare aprobat prin H.G. nr. 685/1999. Conform acestor reglementări, contribuabilii, persoane juridice, indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate, organizează evidența obligațiilor de plată și a creanțelor pe termene scadente, către orice creditor, respectiv, de la orice debitor, după cau, situație care se va depune în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, la I.M.I. din cadrul Ministerului Industriilor și Comerțului, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente. De asemenea, potrivit art. 3 din H.G. nr. 804/1999, obiectul compensării succesive, îl constituie stingerea datoriilor cu creanțele reflectate în contabilitatea persoanelor juridice, pe baza ordinelor de compensare.

Fără să respecte procedura prevăzută de actele normative arătate mai sus, inculpatul B.V. a primit în contul creanțelor ce le avea la unii beneficiari, procese-verbale de stingere a datoriilor pe cale le-a predat la alte societăți comerciale, plătind astfel o datorie inexistentă după cum urmează: 1. proces-verbal nr. 2004 din 15 august 2000, în valoare de 1.000.000.000 lei, cu următorul circuit: C. – T. Turceni – C.N.L.O. Tg. Jiu – A.C.M.M. Tg. Jiu – SC C.E. SA Băilești – SC L. Bacău – C.S.D.E. Bacău; 2. proces-verbal nr. 2309 din 14 septembrie 2000, în valoare de 250.000.000 lei, cu următorul circuit: C. – T. Craiova – E. SA București, sucursala Turceni – T. SA Craiova – SC C.E. SA Băilești – SC L. SA Bacău – C.S.D.E.

Bacău; 3. proces-verbal nr. 2310 din 14 septembrie 2000, în valoare de 50.000.000 lei, cu următorul circuit: C. - T. Rovinari – C.N.L.O. Tg. Jiu – E.M. Rovinari – E. SA București, sucursala Craiova – SC C.E. SA Băilești – SC L. SA Bacău – C.S.D.E. Bacău; 4. proces-verbal nr. 2293 din 14 septembrie 2000, în valoare de 2.506.608.976 lei, cu următorul circuit: C., sucursala Electrocentrale Craiova – SC C.E. SA Băilești – SC C. SA Borzești – C.S.D.E. Bacău; 5. proces-verbal nr. 2609 din 11 octombrie 2000, în valoare de 107.769.181 lei, cu următorul circuit: C., filiala Termoelectrica, sucursala București – SC E. SA București – SC C.E. SA Băilești – SC C. SA Borzești – C., filiala Electrica Bacău; 6. proces-verbal nr. 2611 din 19 octombrie 2000, în valoare de 36.576.917 lei, cu următorul circuit: C., filiala Termoelectrica, sucursala București – SC E.L.

București – SC C.E. SA Băilești – SC C. SA Borzești – C., filiala Electrica, sucursala Bacău; 7. proces-verbal nr. 4320 din 20 octombrie 2000, în valoare de 50.000.000 lei, cu următorul circuit: T.M.U.C.B. SA, filiala Craiova – T. SA Craiova – SC C.E. SA Băilești – SC V. SRL Botoșani – SC C. SA Borzești – T.M.U.C.B. SA Craiova. Obligațiile debitorilor din procesele-verbale de compensare erau obligații restante care trebuiau să fie incluse în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente, prin I.M.I. din cadrul Ministerului Industriilor și Comerțului, conform art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 77/1999. S-a reținut că SC C.E. SA Băilești nu avea datorii față de SC L. SA Bacău – SC C. SA Borzești și SC V. SRL Botoșani, creditându-le în mod nejustificat, contrar prevederilor art. 2 pct. 4 și 7 din Regulamentul de compensare aprobat de H.G.

nr. 685/1999. Inculpatul B.V. a încheiat cu SC V. SRL, reprezentată de V.C., două „minute”, la 15 august 2000 și 15 septembrie 2000, prin care, fără nici un temei legal, transfera creanța de 1.000.000.000 lei rezultată din procesul-verbal de compensare nr. 4041 din 9 august 2000 predat la SC L. SA Bacău și respectiv creanțele de 2.506.608.976 lei și 250.000.000 lei, rezultate din predarea proceselor-verbale nr. 2293 din 14 septembrie 2000 la SC C. SA Borzești și 2309 din 14 septembrie 2000, la SC L. SA Bacău. Conform acestor minute, părțile au convenit ca SC V. SRL Botoșani să primească de la SC C.E. SA Băilești, note de comandă și delegații de ridicare de mărfuri de la SC L. SA Bacău și SC C. SA Borzești și în termen de 30 zile de la facturare să achite contravaloarea la SC C.E.

SA Băilești. S-a reținut că aceste minute au fost semnate doar de inculpatul B.V., fără aprobarea directorului J.G., iar înregistrarea acestora în evidența contabilă a SC C.E. SA Băilești, s-a făcut abia în luna decembrie 2000 cu notele contabile nr. 798 din 31 decembrie 2000, în valoare de 1.000.000.000 lei și nr. 795 din 31 decembrie 2000 în valoare de 350.000.000 lei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 38 pct. 4 lit. b) din Legea nr. 82/1991. Pentru a proceda în acest mod, inculpatul s-a deplasat la Bacău, unde s-a întâlnit cu V.C. care i l-a prezentat pe L.L. și împreună au mers la SC L. SA Bacău, unde acesta din urmă a obținut semnarea proceselor-verbale de compensare a datoriilor. În același mod, s-a procedat și la predarea proceselor-verbale către SC C. SA Borzești; conform înțelegerii cu inculpatul, V.C.

a primit de la SC L. SA Bacău facturile pentru diverse produse, beneficiar figurând SC C.E. SA Băilești și a transmis aceste facturi la această din urmă societate, care la rândul său, din dispoziția inculpatului B.V., a facturat aceleași produse la același preț, către SC V. SRL, produsele fiind vândute de această societate la alți beneficiari de la care s-a încasat contravaloarea. Prin același procedeu, SC V. SRL, a folosit în interes propriu o perioadă de câteva luni, sumele cuvenite SC C.E. SA Băilești. S-a mai reținut că, prin minuta încheiată la 15 septembrie 2000, s-a transferat creanța în sumă de 2.506.608.976 lei, rezultată din predarea procesului-verbal de stingere a datoriilor nr. 2293 din 14 septembrie 2000, la SC C. SA Borzești, către SC V. SRL, care urma să primească note de comandă și delegații de ridicare de mărfuri de la SC C. SA Borzești și să achite contravaloarea acestora către SC C.E.

SA Băilești, în termen de 30 zile de la emiterea facturilor, către firma SC V. SRL, dar nu mai târziu de 30 zile de la data încasării facturilor, această minută fiind înregistrată în evidența contabilă a SC C.E. SA Băilești, la 31 decembrie 2000, cu nota contabilă nr. 796, atunci când a fost depusă de inculpatul B.V. Pentru a proceda astfel, inculpatul B.V. i-a cerut lui V.C., suma de 70.000.000 lei, indicându-i acestuia să-i trimită banii prin mandat poștal la adresele și pe numele B.I. și V.A., fiul și respectiv ginerele inculpatului B.V., situație ce s-a materializat prin mandatul poștal din 18 septembrie 2000, către B.I. și respectiv mandatele poștale din 10 octombrie 2000 și 8 noiembrie 2000, către V.A.

S-a reținut că, urmare a modului defectuos în care inculpatul B.V. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, SC C.E. SA Băilești, a suferit un prejudiciu în sumă de 2.650.955.080 lei, la care se adaugă suma de 50.000.000 lei, reprezentând contravaloarea procesului-verbal de stingere a datoriilor nr. 4320 din 20 octombrie 2003. Împotriva sentinței au declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova, partea civilă SC C.E. SA Băilești și inculpatul B.V. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepselor, neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2000 cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. și la greșita ridicare a măsurii sechestrului asigurator.

Partea civilă nu a motivat apelul, iar în ședința din 14 ianuarie 2004, și-a retras recursul declarat. Inculpatul a criticat sentința pentru greșita încadrare juridică în art. 254 C. pen. și greșita soluționare a laturii civile. Prin decizia penală nr. 114 din 3 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova și inculpatul B.V., a desființat în parte sentința și a descontopit pedepsele aplicate. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2000, modificată, a constatat grațiată integral pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 7 din aceeași lege.

A înlăturat dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 31/P/2001 din 26 martie 2003 și procesul-verbal din aceeași dată. A luat acte de retragerea apelului declarat de partea civilă SC C.E. SA Băilești și a obligat-o pe aceasta să plătească suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins cererea de liberare sub control judiciar, formulată de inculpat. A dedus, în continuare detenția preventivă a inculpatului, cu începere de la 21 octombrie 2003, la zi și a menținut măsura arestării preventive.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub mai multe aspecte, susținând în esență că încadrarea juridică în infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., nu este corectă, solicitând schimbarea încadrării în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., deoarece banii care fac obiectul infracțiunii au fost primiți ulterior actelor îndeplinite în virtutea funcției sale; pedeapsa este prea mare, injust individualizată, invocând faptul că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului și a cooperat la stabilirea situației de fapt; greșit s-a înlăturat dispoziția privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator și greșit s-a soluționat latura civilă a cauzei.

Recursul este nefondat. Din examinarea dosarului cauzei, se constată că instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pe baza plângerilor formulate de partea vătămată, notei întocmite de P.N.A., actelor financiar-contabile întocmite de și din dispoziția inculpatului, proceselor-verbale de stingere a datoriilor reciproce, minutelor încheiate de inculpat, notelor explicative date de inculpat, raportului de expertiză contabilă și depozițiilor martorilor V.C., J.G., L.L., B.I., N.G., M.A., N.A., O.M., H.V. și S.R. Încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă. Obiectul infracțiunii de luare de mită îl constituie sumele de bani sau foloase pe care cel mituit le primește pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

În prezența acestui scop, ce rezultă în mod evident în cauză, este indiferent dacă banii sau foloasele în total sau în parte, au fost primite înainte sau după îndeplinirea actului în vederea căruia s-au dat, fapta săvârșită constituie infracțiunea de luare de mită și nu aceea de primire de foloase necuvenite, cum greșit s-a susținut de recurent. Totodată, se constată că s-a făcut o justă individualizare a pedepselor, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor, cu împrejurările în care au fost săvârșite și cu pericolul social al inculpatului. De altfel, pedepsele aplicate nu pot fi criticate ca prea mari, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea cea mai gravă, fiind orientată spre minimul special.

Pentru realizarea scopului educativ-preventiv, se impune menținerea pedepsei aplicată la durata fixată. În ceea ce privește soluționarea laturii civile, de asemenea, este corectă, despăgubirile acordate părții civile, reprezentând o justă și integrală despăgubire a părții civile pentru prejudiciul cauzat de inculpat prin faptele penale reținute în sarcina acestuia. Nu este criticabilă nici soluția instanței de apel, de înlăturarea dispoziției privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator. Față de obligarea inculpatului la plata sumei de 1.481.038.815 lei către partea civilă SC C.E. SA Băilești și de confiscarea de la inculpat a sumei de 70.000.000 lei, se impune menținerea sechestrului asigurator aplicat, pentru asigurarea reparării pagubei, precum și efectuării confiscării.

Criticile fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul ca nefondat și a-l obliga pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Din durata pedepsei aplicate, se va deduce reținerea de o zi (17 septembrie 2002) și timpul arestării preventive de la 26 februarie 2003, la data pronunțării prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 114 din 3 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de o zi, respectiv 17 septembrie 2002 și timpul arestării preventive de la 26 februarie 2003 la 2 noiembrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.