ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3407/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 419/F din 10 iunie 2010 a condamnat pe inculpații: - B.V. la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 fapte), la 1 an închisoare pentru participație improprie, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (infracțiunea de fals material în acte sub semnătură privată) și la 1 an închisoare pentru participație improprie, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., la infracțiunea de fals intelectual la Legea contabilității în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, cu referire la art. 289 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. - P.C., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ce-l privește pe acest din urmă inculpat, în baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 86 2 din același cod. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1), (3) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare P.C. să se supună măsurilor de supraveghere individualizate în sentință. Inculpatului i s-au pus în vedere disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor și obligațiilor stabilite. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului B.V. În baza art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului B.V., până la concurența sumei de 60.659 RON.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: Inculpatul B.V. era primarul comunei B., județul Galați, coinculpatul P.C. fiind viceprimar al aceleiași localități. În aceste calități, începând cu 09 octombrie 2007, privindu-i pe cei doi, reprezentanții legali ai SC U. SA Galați, SC M.C. SRL Tecuci, SC P.Z.C. SRL Bixad, au denunțat fapte de corupție comise în legătură cu încheierea și derularea unor contracte în care beneficiar era Consiliul Local al comunei B. (Z.V., administrator al SC P.Z.C. SRL - contract de modernizare a unui drum comunal, finanțare buget local, C.V., administrator al SC M.C. SRL Tecuci, câștigătoare a unor licitații, M.I., director tehnic, și P.D.M., director general, ambii ai SC U. SA Galați, contractul având ca obiect alimentarea cu apă a comunei B., județul Galați).

Urmărirea penală și cercetarea judecătorească au relevat că inculpatul B.V., potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 republicată, privind administrația publică locală, dar și fișei postului era ordonator principal de credite, în această calitate având abilitatea de a emite, pe baza facturilor prezentate, dispoziții de plată bugetară. Faptic, în legătură cu relațiile contractuale încheiate cu SC P.Z.C. SRL Bixad, inculpatul avea decizia privind recepția lucrărilor și plata facturilor, executantului revenindu-i obligația de a depune documentația, împreună cu situațiile de lucrări (modernizare drum comunal și construirea unei grădinițe în aceeași comună). În ce privește acest din urmă contract, Z.V., la 05 decembrie 2007, a denunțat că inculpatul B.V.

îl condiționează, la fel pentru primul, de remiterea unui procent de 10% din valoare, despre aceasta el fiind solicitat să se întâlnească în București pentru a discuta concret. În cauză, cu privire la aceste aspecte sunt relevante convorbirile din 02 decembrie și 04 decembrie 2007. La 05 decembrie 2007, Tribunalul București a autorizat înregistrarea audio-video a discuțiilor ambientale dintre cei doi. În cadrul acestora, s-au evidențiat cererile inculpatului și implicarea și a coinculpatului P.C., în pretinderea, cu titlu de mită, a 10% din valoarea contractelor cu SC U. SA și SC M.C. SRL. Interceptările au reținut că inculpatul B.V. cerea cei 10% din valoarea fiecărui contract pentru a recepționa lucrările și a dispune achitarea facturilor.

Z.V., la 10 decembrie 2007, prin mandat poștal, i-a trimis inculpatului 11.894 RON, destinatar martorul D.V.I. Acesta pentru că în actul de trimitere a sumei nu se menționaseră corect date de identitate, nu a putut ridica banii de la oficiul poștal. Martorii S.G. și L.V., contabile la Primăria B., au relatat că se onorau la plată doar facturile agenților economici care acceptau să remită, anterior, sumele de bani, că inculpatul B.V. decidea cui și când se plătesc. Z.V., P.V., T.G. au relatat că inculpatului B.V. i s-au dat, după 15 octombrie 2007, 11.500 RON prin mandate on-line. Convorbirile telefonice interceptate conțin exprimări folosite de B.V. de genul „împrumut” sau „medicamente”, acesta, ulterior, clarificând că folosea acele exprimări pentru a nu se descoperi și proba faptele.

Același mod de operare este stabilit și în ce privește relațiile contractuale cu SC M.C. SRL Tecuci și SC U. SA Galați relevante fiind denunțurile și discuțiile înregistrate audio-video. C.V. a denunțat că în anul 2007, după câștigarea unei licitații, inculpatul, repetat, telefonic, i-a cerut 40.000 RON, iar pe parcursul derulării a 5 contracte, i-a dat 39.000 RON prin intermediul coinculpatului P.C. Totodată, inculpatul a mai primit 5.000 RON prin intermediul lui C.G.F., angajat al firmei sale, suma fiind efectiv predată unuia din fiii lui. În cadrul derulării unei licitații câștigată în luna iulie 2007, inculpatul a primit 19.159 RON, disimulat sub forma unei relații comerciale cu SC E.T.O.

SRL București, probatoriul relevând că administratorul, în acel an, 2007, i-a dat inculpatului, la cererile exprese ale acestuia (ex. înregistrarea convorbirii telefonice din 05 decembrie 2007), suma totală de 29.159 RON în trei tranșe (5.000 RON, 5.000 RON și 19.159 RON), în ultimul caz inculpatul determinând-o, cu intenție, pe martora G.G., administrator, să întocmească factura din 22 august 2007 în care, nereal, să ateste că vinde către SC M.C. SRL, 7 truse scule în valoare de 19.159 RON. Modalitatea în care inculpatul a acționat este susținută și de înregistrarea convorbirilor telefonice din datele de 22 octombrie 2007, 24 octombrie 2007, 25 octombrie 2007, 26 octombrie 2007, 30 octombrie 2007, 31 octombrie 2007, 01 noiembrie 2007, 02 noiembrie 2007, 15 noiembrie 2007, 27 noiembrie 2007, acestea coroborându-se cu declarațiile denunțătorului și ale martorului C.G.F.

În continuare, s-a reținut că la 21 noiembrie 2007, P.D.M. și M.I. au denunțat că în anul 2007 inculpatul B.V. le-a pretins 10% din suma de 2.958.548,94 RON aferentă contractului încheiat de SC U. SA Galați, suma să-i fie remisă eșalonat, cu ocazia încasării contravalorii fiecărei facturi. O primă tranșă, 20.000 RON, din suma pretinsă, i-a fost dată inculpatului în luna 2007, prin intermediul coinculpatului P.C. Tot în perioada amintită, inculpatul P.C., la cererea coinculpatului, înțelegându-se cu acesta, i-a contactat pe cei doi în vederea primirii celei de-a doua tranșe, aceștia refuzând. Relația contractuală cu SC U. SA Galați a vizat alimentarea cu apă a comunei B., pentru execuția lucrărilor fiind desemnat diriginte de șantier, C.O.

În perioada august-septembrie 2007, executantul a efectuat lucrări în valoare de 301.801,57 RON, iar la 24 octombrie 2007, reprezentantul firmei, M.I., însoțită de Z.C., șef șantier și de dirigintele de șantier, s-a deplasat la sediul primăriei pentru a preda documentația și facturile. Aici, ea s-a adresat inculpatului P.C., la acea dată viceprimar, acesta spunându-i că singura persoană care are dreptul să primească actele este inculpatul B.V. Contabila primăriei, refuzând și ea primirea documentației, a intermediat convorbirea telefonică cu inculpatul, din conținutul acesteia rezultând presiunile exercitate pentru a obține ceea ce transmisese, contrar existând alternativa acționării în justiție, dar și că executarea hotărârii va depinde, exclusiv, de el, plata, eventual, făcând-o eșalonat și cu sume mici.

Neconformându-se cererii inculpatului, M.I. a depus documentația la secretariatul primăriei, facturile anulându-se. Insistențele ulterioare ale inculpatului au fost refuzate, fapt ce l-a determinat ca la 27 octombrie 2007 să-l trimită pe coinculpat la sediul firmei, aici el fiind prezentat directorului general, martorul P.D.M. În cadrul convorbirii dintre cei doi, după ce directorul general a susținut că la acel moment nu are bani, el a comunicat că dacă se va achita contravaloarea facturilor, va satisface pretențiile ce-i fuseseră pretinse. La 30 octombrie 2007 s-au emis ordinele de plată aferente lucrărilor realizate, dată după care inculpatul P.C. a contactat-o telefonic pe M.I. pentru a stabili ziua când va încasa banii pretinși.

În 05 noiembrie 2007, același inculpat, personal, s-a deplasat la directorul general, acesta cerându-i să revină a doua zi pentru că nu are bani. La 06 noiembrie 2007, P.D.M. a ridicat din casieria firmei suma de 18.128 RON (spunând că sunt dividende aferente anului 2006), a completat-o cu bani personali până la 20.000 RON și a introdus-o într-un plic. Constatând că inculpatul P.C., așteptat până în jurul prânzului, nu a venit, telefonic, i-a comunicat că are probleme de rezolvat și că i-a lăsat „ceea ce trebuia” la M.I. căreia îi spusese unde se află plicul cu bani și că este necesar să-i transmită aceluiași că „atât le poate da”. Și pentru facturile următoare, inculpatul B.V., sprijinit de coinculpat, a transmis reprezentanților SC U. SA obligația de a-i remite 10% din valoare, dacă doresc ca plata să fie făcută.

Pentru că au refuzat să mai dea bani, facturile nu au fost onorate, motivele invocate fiind nereguli vizând lucrările executate, deși documentația executantului era semnată și de dirigintele de șantier (ex. convorbirea telefonică înregistrată din 13 noiembrie 2007), M.I. comunicându-i coinculpatului P.C. că facturile sunt conforme). La 18 noiembrie 2007, într-o altă convorbire telefonică, inculpatul P.C. îi cere coinculpatului să achite facturile, spunându-i că știe el ce face. Ulterior, însă, B.V. a refuzat din nou, cerând să aibă o discuție cu M.I. De asemenea, la 19 noiembrie 2007, în trei convorbiri telefonice înregistrate, inculpatul P.C. insistă pe lângă coinculpat să se accepte onoarea facturilor, din nou spunându-i că știe ce să facă după aceea.

Se relevă că în cadrul acestor convorbiri, inculpatul B.V. știa că este interceptat, motiv pentru care comunicațiile dintre cei doi au fost scurte. Tot la 19 noiembrie 2007, spre orele 12.52, M.I., telefonic, l-a contactat pe inculpatul P.C., acestuia dându-i de înțeles că dacă se vor achita facturile, va onora foloase, iar inculpatul i-a confirmat că „a acționat” astfel cum ceruse coinculpatul. În aceeași zi, P.C., telefonic, a discutat cu coinculpatul ca acesta să accepte plata, i-a relatat despre reproșurile făcute de M.I. privind pretențiile, dar și că în caz contrar, SC U. SA va soma sistarea lucrărilor. La 27 noiembrie 2007, telefonic, cei doi inculpați s-au înțeles să meargă ambii la sediul SC U. SA, să ia cu ei și facturile și să dea „bun de plată” în fața reprezentanților firmei pentru a-i determina să le dea bani mai mulți.

La 03 decembrie 2007, inculpatul B.V. a fost informat că la primărie s-a primit somația privind neplata facturilor, în aceasta existând inserată și atenționarea de sistare a lucrărilor, însoțite de o cerere de penalități, acest din urmă aspect putând antrena răspunderea materială, întrucât fondurile erau alocate din bugetul de stat. Inculpatul B.V., neacceptând din nou plata facturilor, a dispus redactarea unei adrese către SC U. SA, în aceasta înscriind că există reclamații privind calitatea lucrărilor executate, motiv pentru care, până la verificarea de către o comisie alcătuită din beneficiar și executant, nu va plăti facturile. Același inculpat a contactat-o telefonic pe M.I., a atenționat-o să nu mai amenințe cu penalități și a invitat-o ca împreună cu P.D.M., să accepte o „discuție pașnică”.

Interlocutoarea a refuzat și i-a comunicat inculpatului că-l va trimite pe dirigintele de șantier să participe la verificarea lucrărilor. Ulterior, încercările inculpatului B.V., de a discuta cu P.D.M. nu au dat rezultate, cel apelat, chiar și la cererea inculpatului P.C. refuzând, cu motivarea că nu este în localitate. Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și cei doi inculpați. Parchetul a criticat sentința pentru nelegala aplicare, în ce-l privește pe inculpatul B.V., a pedepsei accesorii la pedeapsa rezultantă și pentru netemeinicia pedepselor principale privindu-i pe ambii inculpați. Inculpatul B.V.

și-a motivat apelul pentru netemeinicia pedepsei, cu referire la modalitatea de executare. Inculpatul P.C. a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegala sesizare a instanței, convorbirile telefonice înregistrate în faza actelor premergătoare nu constituie probe în accepțiunea art. 63 C. proc. pen., nelegal, denunțătorii nu au fost urmăriți penal pentru infracțiunea de dare de mită, procurorul a fost incompatibil, nelegal și netemeinic s-au respins cererile de efectuare a unor expertize vizând vocea și autenticitatea înregistrărilor, astfel încălcându-i-se dreptul la apărare și la proces echitabil. Apărătorul ales al inculpatului a mai criticat sentința și pentru greșita stabilire a vinovăției, probele administrate nerelevând că P.C.

ar fi săvârșit complicitate la infracțiunea de luare de mită. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 302 din 15 noiembrie 2011, a admis apelurile Parchetului și al inculpatului B.V., a desființat sentința, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată acestui inculpat, a repus pedepsele componente în individualitatea lor și în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și câte 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (pentru trei infracțiuni de luare de mită în formă simplă, continuată).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate la fond, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare. În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a decis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe perioada de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a decis confiscarea de la inculpatul B.V., a sumei de 60.659 RON primită cu titlu de mită. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța din 03 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în Dosarul nr. 184/P/2007 și pusă în executare potrivit procesului-verbal de instituire a sechestrului asigurător din 05 martie 2008 în același dosar, asupra bunurilor mobile și imobile ale sus-numitului inculpat, în limita cotei sale părți, până la concurența sumei de 60.659 RON. S-au menținut, în ce-l privește pe acest inculpat, celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul inculpatului P.C. a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații, cazurile de casare fiind detaliate în încheierea de dezbateri de la termenul de judecată 18 septembrie 2012. Recursurile declarate de Parchet și de către inculpatul B.V. sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta. Potrivit art. 71 (1) C. pen. - pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. în art. 64. Alin. (2) al textului prevede: Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În cauză, în ce-l privește pe inculpatul B.V., condamnat la pedeapsa închisorii, aplicarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. este legală, apreciindu-se și că infracțiunile săvârșite, în împrejurările reținute ca situație de fapt, calitatea în care le-a săvârșit, interesul protejării colectivității, impun aceasta. În ce privește individualizarea pedepsei pentru acest inculpat, constatând că la termenul de dezbateri, 18 septembrie 2012, B.V., prezent personal și fiind asistat de doi avocați aleși, a cerut reținerea art. 320 1 C. proc. pen., această cerere este fondată, fiindu-i aplicabile disp. art. XI, cu referire la art. V din O.U.G.

nr. 121 din 29 decembrie 2011, în sensul că cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor (25 noiembrie 2010), actul normativ publicat în M. Of., Partea I, nr. 931/29.12.2011 nu era încă în vigoare la data pronunțării deciziei instanței de apel, astfel că după intrarea în vigoare, art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Verificând lucrările dosarului se reține că inculpatul B.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 184/P/2007 din 21 martie 2008, cercetarea judecătorească începând la 22 aprilie 2008. În aceste condiții, potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în redactarea dată de Legea nr. 202/2020, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de textele încriminatorii ale faptelor penale reținute în ce-l privește. Totodată, în acord cu criteriile generale de individualizare prev. în art. 72 C. pen., faptele săvârșite în condițiile concursului real și al formei continuate, calitatea inculpatului, aceea de primar ordonator principal de credite, persistența infracțională, dar și datele ce circumstanțiază persoana sa, mai ales cele legate de starea sănătății în care sens la instanța de recurs s-au depus acte doveditoare de genul urgențelor medicale care au impus internarea lui, repetat, pentru diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială, accidente vasculare cerebrale, se apreciază că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cum, de altfel, aplicase și instanța de fond, este îndestulătoare.

Totodată, constatând că sunt întrunite și disp. art. 81 C. pen., cu referire la art. 86 1 alin. (2) C. pen., pentru considerente ce țin de scopul pedepsei, respectiv aceasta să nu cauzeze amplificarea suferințelor fizice ale sus-numitului inculpat [art. 52 alin. (2) C. pen.], executarea pedepsei închisorii cu suspendarea ei sub supraveghere, pe durata termenului maxim de încercare [art. 86 2 alin. (1) C. pen. - între 2-5 ani, în cauză 8 ani], va fi în măsură să contribuie la reeducarea sa și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ce privește recursul declarat de Parchet cu referire la durata pedepsei complementare aplicată inculpatului P.C., acesta este fondat, inculpatul, complice la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, s-a folosit de funcția publică deținută în autoritatea locală (viceprimar), astfel că interzicerea exercitării drepturilor, ca pedeapsă complementară, trebuie să constituie o necesară îngrădire, pe un termen apreciabil comparativ mai mare, a exercitării inclusiv a dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea faptei. Recursul declarat de acest inculpat, motivat pe cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., nu este fondat.

În ce privește cazul de casare prev. de pct. 18, eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, inculpatul solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., (fapta nu există), din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că nu este incident. Astfel, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, și, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică, ea neprivind dreptul de apreciere a probatoriului, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul reale al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente.

În cauză, verificând probatoriul, prin prisma apărărilor inculpatului recurent, se reține că nu este fondată susținerea că fapta nu a existat în materialitatea ei și că, deci, s-a comis o eroare gravă de fapt. Se reține că judecătorul fondului și instanța de apel, și în fața acesteia inculpatul P.C. susținând că nu există complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, au motivat, detaliat, implicarea în „satisfacerea”, de către reprezentanții SC U. SA Galați, a pretinderii de către coinculpatul B.V., a procentului de 10% din valoarea fiecărei facturi, eșalonat (24 octombrie 2007, martor M.I., ascultată nemijlocit și, în condiții de contradictorialitate la cercetarea judecătorească, inculpatul fiind prezent și asistat de apărători aleși - 21 ianuarie 2010). Martorul P.D.M.

a relatat, constant, că inculpatul P.C., la rândul lui, i-a condiționat plata facturilor de remitere de bani - 18 februarie 2008. În fața instanței, același martor a arătat că atunci când viceprimarul s-a deplasat la biroul meu mi-a spus că este comision la plata facturilor. Martora M.I., la urmărirea penală (18 decembrie 2007) și la instanța de fond - 21 ianuarie 2010, a declarat că P.C. a luat plicul fără explicații. De asemenea, probatoriul a evidențiat că și după luarea plicului cu cei 20.000 RON, inculpatul P.C. a continuat demersurile pentru ca reprezentanții SC U. SA Galați să plătească sumele pretinse de coinculpat (convorbirile telefonice din 16 noiembrie 2007, 18 noiembrie 2007, adiacent și convorbirile interceptate în zilele de 02 noiembrie 2007, 05 noiembrie 2007, 06 noiembrie 2007), la fel, coroborarea probatoriului relevând răsturnarea prezumției de nevinovăție.

Privindu-l pe acest inculpat, denunțurile s-au înregistrat la 22 noiembrie 2007, anterior începerii urmăririi lui penale, 10 decembrie 2007, iar denunțătorii au fost, cum s-a mai arătat, audiați ca martori, declarațiile lor, succesiv, fiind constante și concordante, iar alte probe ale cauzei, la fel, sunt concordante și concludente, neexistând temei pentru achitarea inculpatului, apărarea sa, că nu a luat acea sumă de bani nici pentru el, nici pentru inculpatul B.V., fiind legal înlăturată. De asemenea, apărarea inculpatului că vinovăția sa s-a fundamentat pe interceptări de convorbiri telefonice realizate în faza actelor premergătoare, deci nu sunt legale, nu este fondată, acestea au fost autorizate, art. 91 1 alin. (1), (2) C. proc.

pen. neconținând vreo condiție legată de începerea urmăririi penale și ele au fost redate în procese-verbale, art. 91 3 alin. (1) calificându-le ca mijloc de probă. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa aplicată sus-numitului inculpat respectă individualizarea în raport cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., inculpatul a intermediat primirea sumei de 20.000 RON pentru coinculpat, fapta a fost comisă cu intenție, inculpatul cunoscând că respectivi bani erau pretinși de coinculpat pentru ca acesta să îndeplinească un act ce cădea în sarcinile funcției lui, erau necuveniți, inculpatul continuând și după primirea sumei, să reitereze pretențiile coinculpatului privind sume de asemenea, necuvenite, pentru a-și îndeplini ceea ce legal era obligat.

Pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea, sub supraveghere, a executării, pe termenul de încercare de 5 ani este în măsură să răspundă și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, fără antecedente penale, de vârsta relativ înaintată. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet și de inculpatul B.V. fiind fondate, în baza disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise. Conform disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul P.C. nefiind fondat, va fi respins. Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent P.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare neprezentând onorariul cuvenit apărării din oficiu a inculpatului B.V., până la prezentarea avocatului său ales, se vor plăti din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 302 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind și pe inculpatul P.C. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 419/F din 10 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpatului B.V., la omisiunea aplicării, în ceea ce îl privește pe același inculpat, a pedepsei accesorii, la modalitatea de executare a pedepsei, precum și la durata pedepsei complementare aplicată inculpatului P.C. Descontopește pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului B.V., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reține, în ce-l privește pe acest inculpat, aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedepsele principale, după cum urmează: - pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (trei fapte), de la câte 5 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare; - pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de la 1 an închisoare, la 7 luni închisoare; - pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., de la 1 an închisoare, la 8 luni închisoare. Menține, în ce-l privește pe inculpat, durata pedepsei complementare (5 ani) a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., dispune contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Aplică art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 alin. (2) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele care se vor fixa, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Aplică dispozițiile art. 359 C. proc.

pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, se suspendă executarea pedepsei accesorii. Modifică, în ce-l privește pe inculpatul P.C., durata pedepsei complementare, în sensul că o majorează de la 2 ani la 3 ani. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva aceleiași decizii. Onorariul de avocat, în sumă de 75 RON, cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului B.V., până la prezentarea avocatului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpatul P.C. la plata sumei de 675 RON, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2012.