ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursurilor de

față;

Prin

sentința penală nr. 79/F din 01 februarie 2012 a Tribunalului București, secția

I-a penală, în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J.C.

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În

baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

J.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual în formă continuată.

În

baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C.

pen. a aplicat inculpatului J.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat pe lângă

pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În

baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata prevenției de la data de 13 decembrie 2011 la data de 12 ianuarie 2012.

În

baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpat

suma de 19.370 RON reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite prin săvârșirea

infracțiunii.

În

baza art. 163 C. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000,

s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 1.470 RON

depusă la Banca C. - Agenția V., cu recipisa de consemnare din data de 09

ianuarie 2011.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător

instituit prin ordonanța nr. 310/P/2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial București, asupra sumei

de 17.900 RON depusă la Banca C. - Agenția Ș.V., cu recipisa de consemnare din data

de 21 decembrie 2011.

În

baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor

certificate de atestare fiscală: nr. AA din 09 noiembrie 2007; nr. BB din 23

ianuarie 2008; nr. CC din 22 august 2008; nr. DD din 09 martie 2006; nr. EE din

21 noiembrie 2006; nr. FF din 24 noiembrie 2007; nr. GG din 02 februarie 2007;

nr. HH din 12 aprilie 2007; nr. JJ din 28 martie 2008 și nr. KK din 29 mai 2007,

aflate în original la d.u.p.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la 22.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În

fapt, în actul de inculpare s-a reținut că inculpatul J.C.,

în calitate de șef al Administrației Publice din municipiul Roșiorii de Vede, jud.

Teleorman, funcție ce presupune exercitarea unor atribuții de control, în mod direct,

în baza aceleiași rezoluții infracționale și la diferite intervale de timp, a pretins,

a acceptat promisiunea și a primit bunuri necuvenite, astfel că la data de 06

iulie 2007 a primit de la SC J.I. SRL Roșiori de Vede tâmplărie tip termopan, iar

în perioada august - noiembrie 2007 a primit de la aceeași societate diferite materiale

de construcție (gresie, faianță, țevi, calorifere, ș.a.) ce au fost achitate de

SC T.C. SA Roșiori de Vede.

De asemenea, la data de 14 august 2007,

inculpatul a primit o centrală termică marca L.T. de la SC T.C. SA, iar în perioada

iulie - august 2007, a beneficiat de materiale de construcție și manopera aferentă

pentru ridicarea unui monument funerar (cavou).

S-a mai reținut că în schimbul foloaselor

primite inculpatul a eliberat 10 certificate de atestare fiscală, în perioada 2006

- 2008, prin care se menționa în mod nereal faptul că societatea menționată nu figurează

ca având debite către bugetul general consolidat al statului, deși în realitate

această societate avea astfel de datorii la momentul eliberării documentelor, exercitând

atribuțiile sale de serviciu în mod contrar normelor legale și fișei postului.

Valoarea bunurilor primite de inculpat

a fost estimată la suma de 21.368 RON.

Până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul personal a arătat că

recunoaște săvârșirea faptelor

reținute în actul de sesizare și a solicitat ca

judecata

să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

motiv

pentru care a fost administrată doar proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

Analizând întregul material probator administrat

în cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul J.C. în calitate de șef al Administrației

Finanțelor Publice Locale din mun. R.V., jud. Teleorman a pretins, a acceptat promisiunea

și a primit în mod succesiv în perioada 2006-2008, bunuri

necuvenite

în schimbul eliberării a 10 certificate de atestare fiscală în care se menționa

că SC T.C. SA nu figurează ca având debite către bugetul general consolidat al statului,

deși în realitate această societate avea astfel de datorii la momentul eliberării

documentelor.

Astfel, inculpatul J.C. având cunoștință,

în virtutea funcției sale,

că SC T.C. SA are datorii

către bugetul de stat, s-a înțeles cu

administratorii acestei societăți,

ca în schimbul eliberării unor certificate de

atestare

fiscală, societatea să-i remită diferite avantaje materiale. Având în

vedere

faptul că societatea respectivă figura cu datorii la buget este evident că

eliberarea

de certificate fiscale care să ateste contrarul a reprezentat un act

contrar

atribuțiilor de serviciu. Instanța a reținut că potrivit fișei postului, inculpatului

J.C., în calitate de șef administrație

îi reveneau ca atribuții,

printre altele: organizarea și coordonarea activității

administrației,

în vederea asigurării îndeplinirii, la toate nivelele, a atribuțiilor ce-i

revin

din actele normative în vigoare și Regulamentul de organizare și

funcționare;

analizarea operativă și periodică a activității privind stabilirea și

colectarea

veniturilor bugetului general consolidat pe ansamblul administrației,

cât

și pe activități și de a lua măsuri pentru eliminarea abaterilor de la

reglementările

în vigoare; asigurarea măsurilor pentru aplicarea strictă a

normelor

privind întocmirea, manipularea, circulația și păstrarea documentelor cu

regim

special; analizarea operativă și periodică a activității de monitorizare a

reducerii

arieratelor bugetare prin aplicarea măsurilor prevăzute de prevederile

legale

pentru contribuabilii aflați în administrare; aprobarea eliberării, la cererea

contribuabililor,

conform legii, a certificatelor de atestare fiscală.

În

ceea ce privește eliberarea certificatelor fiscale la care

actul de sesizare face referire, aceasta este dovedită direct cu însăși înscrisurile

respective ridicate de organul de urmărire penală, iar faptul că acestea au fost

semnate de inculpat reiese din raportul de constatare tehnico științifică grafoscopică

efectuat în cursul urmăririi penale. Astfel, în cadrul obiectivului nr. 4, s-a precizat

că pentru eliberarea certificatelor de atestare fiscală pentru SC T.C. SA în perioada

2006-2008, în număr de 33, nu a fost depusă nicio cerere de eliberare, acest fapt

fiind constatat prin Nota de constatare a Gărzii Financiare, secția Teleorman, cu

încălcarea legislației în vigoare [art. 112 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 și

art. 1 din Ordinul M.F.P. nr. 752/2006]. Totodată s-au evidențiat următoarele cu

privire la certificatul de atestare fiscală DD din 09 martie 2006 se reține că prin

acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante

la bugetul general consolidat la data de 31 ianuarie 2006, deși conform evidențelor

fiscale figura cu obligații de plată neachitate în cuantum de 525.499 RON; cu privire

la certificatul de atestare fiscală nr. EE din 21 noiembrie 2006 se reține că

prin

acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante

la bugetul general consolidat la data de 31 septembrie 2006, deși conform evidențelor

fiscale figura cu obligații de plată neachitate la 30 septembrie 2006, în cuantum

de 1.070.289 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. FF din 24

noiembrie 2006 se reține că prin acesta se certifică faptul că SC T.C. SA nu figura

în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat la data de 30

octombrie 2006, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații de plată neachitate

în cuantum de 1.061.046 RON; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr.

GG din 02 februarie 2007 se reține că prin acesta se certifică faptul că SC T.C.

SA nu figura în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat la

data de 02 februarie 2007, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații

de plată neachitate în cuantum de 1.288.562 RON; cu privire la certificatul de atestare

fiscală nr. HH din 12 aprilie 2007 se reține că prin acesta se certifică faptul

că SC T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat

la data de 28 februarie 2007, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații

de plată neachitate în cuantum de 1.184.838 RON; cu privire la certificatul de atestare

fiscală nr. KK din 29 mai 2007 se reține că prin acesta se certifică faptul că SC

T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat

la data de 30 aprilie 2007, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații

de plată neachitate în cuantum de 1.363.526 RON; cu privire la certificatul de atestare

fiscală nr. AA din 09 noiembrie 2007 se reține că prin acesta se certifică faptul

că SC T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat

la data de 30 septembrie 2007, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații

de plată neachitate în cuantum de 454.026 RON; cu privire la certificatul de atestare

fiscală nr. BB din 23 ianuarie 2008 se reține că prin acesta se certifică faptul

că SC T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat

la data de 31 decembrie 2007, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații

de plată neachitate în cuantum de 241.667 RON; cu privire la certificatul de atestare

fiscală nr. JJ din 28 martie 2008 se reține că prin acesta se certifică faptul că

SC T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat

la data de 29 februarie 2008, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații

de plată neachitate în cuantum de 515.834 RON; cu privire la certificatul de atestare

fiscală nr. CC din 22 august 2008 se reține că prin acesta se certifică faptul că

SC T.C. SA nu figura în evidențe cu obligații restante la bugetul general consolidat

la data de 30 iunie 2008, deși conform evidențelor fiscale figura cu obligații de

plată neachitate în cuantum de 414.909 RON. În cadrul obiectivului nr. 5, a fost

specificat pentru fiecare certificat de atestare fiscală menționat, scopul în care

acesta a fost utilizat, respectiv: cu privire la certificatul de atestare fiscală

nr. DD din 09 martie 2006 se reține că acesta a fost prezentat la procedura de achiziție

organizată în aprilie 2006 de Primăria

corn. Ț., din fișa de date

a achiziției rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiție de eligibilitate,

iar prezentarea situației reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea

adjudecând contractul respectiv; cu privire la certificatul de atestare fiscală

nr. EE din 21 noiembrie 2006 se reține că acesta a fost prezentat atât la procedura

de achiziție organizată în decembrie 2006 de Primăria corn. S.G., cât și la procedura

de achiziție organizată în noiembrie 2006 de Primăria corn. C. din fișele de date

a achizițiilor rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiție de

eligibilitate, iar prezentarea situației reale ar fi condus la excludere, în fapt

societatea adjudecând ambele contracte; cu privire la certificatul de atestare fiscală

nr. FF din 24 noiembrie 2006 se reține că acesta a fost prezentat la procedura de

achiziție organizată de Regia Națională a Pădurilor-Direcția Silvică Slatina, din

fișa de date a achiziției rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiție

de eligibilitate, iar prezentarea situației reale ar fi condus la excluderea sa,

în fapt societatea adjudecând contractul respectiv; cu privire la certificatul de

atestare fiscală nr. GG din 02 februarie 2007 se reține că acesta a fost prezentat

la procedura de achiziție organizată de Cosiliul Local al corn. S. - jud. Teleorman,

din instrucțiunile pentru ofertanți aferente procedurii de achiziție rezultând că

lipsa datoriilor la bugetul general consolidat reprezenta o condiție de eligibilitate,

iar prezentarea situației reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea

adjudecând contractul respectiv, totodată certificatul de atestare fiscală nr. KK

din 29 mai 2007 a fost prezentat la încheierea contractului; cu privire la certificatul

de atestare fiscală nr. HH din 12 aprilie 2007 se reține că acesta a fost prezentat

la procedura de achiziție organizată de UMP Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile,

prezentarea certificatului reprezenta o condiție de eligibilitate, iar prezentarea

situației reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul

respectiv; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. AA din 09

noiembrie 2007 se reține că acesta a fost prezentat la procedura de atribuire a

contractului de achiziție publică organizată de Primăria corn. D., din fișa de date

a achiziției rezultând că prezentarea certificatului reprezenta o condiție de eligibilitate,

iar prezentarea situației reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea

adjudecând contractul respectiv.cu privire la certificatul de atestare fiscală

nr. BB din 23 ianuarie 2008 se reține că acesta a fost prezentat la procedura de

atribuire a contractului de achiziție publică organizată de C.N.A.D.N.R. - Direcția

Regională de Drumuri și Poduri București, din fișa de date a achiziției rezultând

că prezentarea certificatului reprezenta o condiție de eligibilitate, iar prezentarea

situației reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul

respectiv; cu privire la certificatul de atestare fiscală nr. JJ din 28 martie 2008

se reține că acesta a fost prezentat la procedura de atribuire a contractului de

achiziție publică organizată de corn. D., jud. Teleorman, societatea fiind respinsă

ca inacceptabilă deoarce prețul inclus în propunerea financiară depășea valoarea

fondurilor, iar prezentarea situației reale ar fi condus la excluderea sa ca urmare

a neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate; cu privire la certificatul de atestare

fiscală nr. CC din 22 august 2008 se reține că acesta a fost prezentat la procedura

de atribuire a contractului de achiziție publică organizată de Liceul Teoretic P.,

corn. P., jud. Teleorman, din fișa de date a achiziției rezultând că prezentarea

certificatului reprezenta o condiție de eligibilitate, iar prezentarea situației

reale ar fi condus la excluderea sa, în fapt societatea adjudecând contractul respectiv.

Cu privire la relația existentă între inculpat și persoanele care administrau SC

T.C. SA, precum și la înțelegerea existentă pentru eliberarea certificatelor respective

în scopul de a permite ca SC T.C. SA să poată adjudeca contracte prin participarea

la licitații publice, precum și la faptul că în schimbul acestui „serviciu"

inculpatul a beneficiat de avantaje materiale, instanța a reținut că aceasta este

dovedită cu probe testimoniale și cu înscrisuri.

Numita G.C.C., în calitate de martor, a

declarat în mod explicit în cursul urmăririi penale că în luna august 2007 la magazinul

la care era angajată s-a prezentat inculpatul J.C., pe care îl cunoștea ca fiind

șeful administrației publice locale din R., însoțit de trei angajați ai SC T.C.

SA, inculpatul a ales o centrală termică L., centrală pentru achiziționarea căreia

în factura fiscală s-a solicitat martorei să treacă datele SC T.C. SA la rubrica

cumpărătorului și pe inculpatul J.C. la rubrica delegatului întrucât centrala precum

și celelalte materiale solicitate pe o listă urmau a fi montate la casa acestuia.

Martora a precizat că factura a fost achitată de SC T.C. SA, iar mărfurile ridicate

de angajați ai aceleiași societăți. Martora l-a recunoscut pe inculpat și de pe

planșă fotografică. Susținerea martorei este confirmată de mențiunile existente

pe factura ridicată în original și de raportul de constatare tehnico-științifică

grafoscopică ce concluzionează în sensul că semnătura de la rubrica „semnătură de

primire”, pe formularul factură fiscală din 14 august 2007, a fost executată de

inculpat.

În

aceeași modalitate, inculpatul J.C. a dobândit și alte materiale

de construcții, precum și tâmplărie PVC în luna iulie 2007. Astfel, martorul O.L.,

administrator al SC J.I. SRL, a relatat că la data de 06 iulie 2007, SC T.C. SA

a achiziționat diferite materiale de construcții, factura emisă fiind achitată de

aceeași societate. Referitor la tâmplăria de tip PVC, anterior întocmirii facturii

inculpatul J.C., șef al administrației publice locale R., i-a înmânat o listă pe

care erau menționate dimensiunile ferestrelor comandate și că ulterior acesta i-a

spus să treacă tâmplăria respectivă pe factura în cauză. Același martor a arătat

că inculpatul i-a

înmânat o listă și cu privire la celelalte

materiale, materiale ce au fost ridicate ulterior de SC T.C. SA, a precizat că la

momentul la care inculpatul i-a predat lista cu materialele de construcții acesta

era însoțit de un bărbat care i-a dat datele necesare întocmirii facturii din data

de 11 iulie 2007, pe contul SC T.C. SA. De asemenea, martorul a declarat că personal

a montat tâmplăria respectivă la locuința soției inculpatului situată în N. Facturile

fiscale la care martorul a făcut referire se află la d.u.p.

Numitul M.V., în calitate de martor a relatat

că angajat fiind în funcția de inginer șef la SC T.C. SA, a relatat că în primăvara

anului 2007, directorul societății D.L., i-a solicitat să se deplaseze cu o echipă

de muncitori pentru a edifica un loc de veci. Martorul a precizat că lucrarea a

fost efectuată pentru inculpatul J.C., șef al administrației publice locale, materialele

fiind asigurate de SC T.C. SA, inculpatul fiind prezent în mai multe rânduri pe

măsura efectuării lucrărilor.

Martora J.V., cumnata inculpatului a declarat

că are cunoștință de faptul că în anul 2007, inculpatul s-a ocupat de lucrările

efectuate la locurile de veci aparținând familiei, acestea fiind efectuate de SC

T.C. SA. Procesul verbal de cercetare la fața locului efectuat a confirmat existența

lucrărilor despre care martorii au făcut vorbire.

În

declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 28

noiembrie 2011, inculpatul J.C. a recunoscut primirea bunurilor necuvenite, bunuri

achiziționate de SC T.C. SA și pentru care nu a plătit nicio sumă de bani, precum

și lucrările efectuate de această societate la locul de veci. Acesta a recunoscut

și faptul că în schimbul acestora a eliberat societății respective certificate de

atestare fiscală pentru ca societatea să poată participa la licitații, fără a respecta

procedura de eliberare a acestora, ceea ce ar fi presupus efectuarea unui control

fiscal amănunțit, eliberând certificate ce atestau că societatea nu avea datorii,

deși situația era contrară.

Fapta inculpatului J.C. care în calitate

de șef al Administrației Finanțelor Publice din municipiul R.V., județul Teleorman,

funcție ce presupune exercitarea unor atribuții de control, în mod direct, în baza

aceleași rezoluții infracționale și la diferite intervale de timp a primit foloase

necuvenite și a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, în scopul de a face

un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv a elibera 10 certificate

de atestare fiscală în care se menționa că SC T.C. SA nu figurează ca având debite

către bugetul general consolidat al statului, deși în realitate această societate

avea astfel de datorii la momentul eliberării documentelor, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare

de mită în formă continuată

prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în ceea ce privește actele materiale

ce intră în conținutul infracțiunii, din probele analizate au fost reținute ca dovedite

următoarele:- la data de 06 iulie 2007 a primit de la SC J.I. SRL Roșiori de Vede

tâmplărie tip termopan;- în perioada august - noiembrie 2007 a primit de la aceeași

societate diferite materiale de construcție (gresie, faianță, rigips) ce au fost

achitate de SC T.C. SA Roșiori de Vede;- la data de 14 august 2007, a primit o centrală

termică marca L.T. și materialele necesare montării acesteia de la SC T.C. SA;-

în perioada iulie-august 2007, a beneficiat de materiale de construcție și manopera

aferentă pentru edificarea unui monument funerar de la aceeași societate comercială.

Urmarea imediată a constat în încălcarea

atribuțiilor de serviciu de către inculpat, legătura de cauzalitate între această

încălcare și primirea și acceptarea promisiunii de remitere a unor foloase necuvenite

fiind evidentă.

Fapta inculpatului J.C. care în calitate

de șef ai Administrației Finanțelor Publice Locale din mun. R.V., jud. Teleorman,

în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat 10 certificate

de atestare fiscală în care se menționa că SC T.C. SA nu figurează ca având debite

către bugetul general consolidat al statului, deși în realitate această societate

avea astfel de datorii la momentul eliberării documentelor, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de

art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Urmarea imediată a constat

într-o stare de pericol pentru valorile sociale protejate de norma incriminatoare,

iar raportul de cauzalitate rezultă ex re. în ceea ce privește latura subiectivă,

inculpatul a acționat cu intenție directă, cunoscând că în fapt societatea în cauză

avea datorii la bugetul general consolidat.

La individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpatului J.C., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute

în sarcina sa, reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.; gradul

de pericol social ridicat al faptelor săvârșite reflectat prin natura acesteia,

forma continuată, frecvența actelor materiale, valoarea foloaselor necuvenite; împrejurarea

agravantă constând în aceea că inculpatul cunoștea scopul în care urmează a fi folosite

certificatele de atestare fiscală, neputându-se face abstracție și de faptul că

scopul a fost realizat, SC T.C. SA obținând contracte de achiziție publică de valoare

semnificativă în mod fraudulos. De asemenea, s-a avut în vedere periculozitatea

sporită a inculpatului, relevată de natura funcției exercitate, motivația comiterii

infracțiunii, din modul în care a acționat și

mijloacele

folosite; precum și din atitudinea pe care infractorul a avut-o față de consecințele

indirecte ale infracțiunii, cât și față de autorități, acesta încercând în faza

inițială a cercetărilor să scape de bunurile obținute, restituind centrala termică.

Dacă în cazul altor infracțiuni lipsa antecedentelor

penale, existența unui loc de muncă stabil, existența unei anumite pregătiri profesionale

etc. sunt elemente menite a reliefa un pericol social mai redus, în cazul infracțiunilor

de corupție aceste elemente constituie adevărate premise pentru comiterea infracțiunii.

În

ceea ce privește circumstanța atenuantă prev. de art. 74

lit. c) C. pen., s-a apreciat că aceasta nu operează în cauză, atitudinea sinceră

a inculpatului manifestându-se exclusiv în fața instanței cu prilejul solicitării

aplicării procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., împrejurare

căreia instanța i-a acordat semnificația cuvenită prin reducerea limitelor de pedeapsă

corespunzător dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Față de elementele concrete expuse, instanța

a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită în formă continuată și la pedeapsa de 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată. Văzând dispozițiile

art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului

J.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, iar față de disp.

art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C.

pen., pe o durată de 2 ani.

Sub aspectul modalității de individualizare

a executării pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pedepsei astfel cum este

acesta reglementat de art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Or, cu privire la acest aspect a apreciat instanța de fond că scopul preponderent

urmărit prin aplicarea pedepselor în cazul infracțiunilor de corupție este cel al

prevenției generale, întrucât prevenția specială se realizează prin însăși hotărârea

de condamnare și consecințele acesteia, respectiv imposibilitatea ocupării în continuare

a funcției în exercitarea căreia s-a comis infracțiunea. Astfel, în considerarea

frecventei ridicate a infracțiunilor de corupție, a consecințelor negative generate

de acest fenomen ce se reflectă într-o diminuare a respectului față de autoritate,

în condițiile în care la nivelul întregii societăți se încearcă printr-un efort

conjugat eradicarea fenomenului corupției, instanța a apreciat că scopul pedepsei

nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei aplicate în regim de detenție.

De asemenea, văzând art. 163 C. pen. rap.

la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului

asupra sumei de 1.470 RON depusă la Banca C.- Agenția V., cu recipisa de consemnare

din data de 09 ianuarie 2011, iar față de dispozițiile art. 357 alin. (2) lit.

c) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța

nr. 310/P/2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A.- Serviciul Teritorial București, asupra sumei de 17.900 RON depusă la Banca

C.- Agenția Ș.V., cu recipisa de consemnare din data de 21 decembrie 2011

În

ceea ce privește înscrisurile falsificate în baza art. 348

C. proc. pen., a dispus desființarea următoarelor certificate de atestare fiscală:

nr. AA din 09 noiembrie 2007; nr. BB din 23 ianuarie 2008; nr. CC din 22 august

2008; nr. DD din 09 martie 2006; nr. EE din 21 noiembrie 2006; nr. FF din 24

noiembrie 2007; nr. GG din 02 februarie 2007; nr. HH din 12 aprilie 2007; nr. JJ

din 28 martie 2008 și nr. KK din 29 mai 2007, aflate în original la d.u.p.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat

apel inculpatul J.C. și a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reținerea

în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

cu aplicarea art. 76 C. pen., alături de prevederile art. 320

1

C. proc.

pen.

În

motivarea apelului său, inculpatul a învederat că a colaborat

cu organele de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptelor, suma primită necuvenit

este relativ mică, pe care a depus-o în vederea confiscării. În același sens, a

arătat că a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunilor, și-a exercitat

în mod corespunzător și cu bună credință atribuțiile de serviciu, are vârsta de

62 de ani și o stare de sănătate precară. A solicitat reducerea pedepsei rezultante

până la limita aplicării dispozițiilor art. 81 - 82 C. pen.

Curtea a examinat hotărârea atacată în

baza temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant și din oficiu, întreaga

cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371

alin. (2) C. proc. pen.

Apelul declarat de inculpat s-a apreciat

că este fondat pentru considerentele expuse în continuare:

Curtea a observat că în cauză au fost administrate

toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reținut corect

starea de fapt și vinovăția inculpatului, înainte de începerea cercetării judecătorești

inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare

a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, cu aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc.

pen.

În

fapt, a rezultat din probele administrate în faza de urmărire

penală că inculpatul J.C., având calitatea de șef al Administrației Finanțelor Publice

din municipiul R.V., județul Teleorman, funcție cu atribuții de control, în mod

direct, în baza aceleiași rezoluții infracționale și la

diferite

intervale de timp, a pretins, a acceptat promisiunea și a primit bunuri necuvenite,

constând în aceea că, la data de 06 iulie 2007, a primit de la SC J.I. SRL Roșiorii

de Vede tâmplărie tip termopan, ce a fost achitată de SC T.C. SA, Roșiorii de Vede

(în valoare de 14.000 RON), la data de 14 august 2007, a primit o centrală termică

marca L.T. (în valoare de 3.513,30 RON) de la SC T.C. SA, iar în perioada iulie

– august

2007, a beneficiat de materiale de construcție

și manopera aferentă pentru

edificarea unui monument funerar

(c/val. 3000 RON). În consecință, inculpatul

J.C.

și-a încălcat atribuțiile de serviciu și, în perioada 2006-2008, a eliberat și a

semnat 10 certificate de atestare fiscală (nr.

DD

din 09 martie 2006, nr. EE din 21 noiembrie 2006; FF din 24 noiembrie 2006; nr.

GG din 02 februarie 2007,

nr. HH din 12 aprilie 2007,

nr. KK din 29 mai 2007, nr. AA din 09 noiembrie 2007, nr. BB din 23 ianuarie 2008,

nr.

JJ din 28 martie 2008, CC din 22 august 2008). Prin aceste certificate inculpatul

atesta

î

n mod nereal faptul că societatea sus-menționată

nu figurează cu debite către

bugetul general consolidat

al statului, deși în realitate această firmă avea astfel

de

datorii la momentul eliberării certificatelor. Aceste certificate erau folosite

de

firma respectivă la participarea unor licitații

de contracte. Având în vedere că

inculpatul a recunoscut faptele,

astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a

instanței,

s-a reținut că situația de fapt nu necesită o analiză amplă, cu privire la

probatoriu,

ci numai în ceea ce este esențial pentru individualizarea judiciară a

pedepsei

aplicate și a modalității de executare.

Actele comise de inculpatul J.C. au fost

just încadrate juridic în două infracțiuni: una de luare de mită în formă continuată,

prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.; cealaltă de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Curtea a constatat că individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate pentru infracțiunea de luare de mită (3 ani și 6

luni închisoare) nu este justă, corectă și nici proporțională atât sub aspectul

restabilirii ordinii de drept, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare

a făptuitorului.

Potrivit dispozițiilor art. 254 alin.

(2) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani, iar potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., acestea se reduc cu 1/3, rezultând limitele de 1 an - 10

ani închisoare, în raport de care trebuie să se înscrie pedeapsa aplicată inculpatului.

Limitele prevăzute de art. 289 C. pen.

sunt de ia 6 iuni - 5 ani închisoare, reduse în baza art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. (cu 1/3) rezultă limite de la 4 luni - 3 ani și 4 luni.

Comparând cele două pedepse, s-a constatat

că potrivit art. 289 C. pen. s-a aplicat o pedeapsă corectă orientată spre minimul

de 4 luni, adică 1 an, care reprezintă de 3 ori minimul (4 luni x 3= 1 an).

Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată potrivit art. 254 alin. (2) C. pen. este disproporționată deoarece, în

raport de minimul de 1 an [urmare aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.] aceasta reprezintă de trei ori minimul, plus 6 luni (1x3=3+6 luni).

Cele 6 luni în plus s-a apreciat că nu

au nicio justificare, în raport de gravitatea faptei comise de inculpat.

Actele materiale de corupție au fost comise

de inculpat în perioada 06 iulie 2007 - (bunuri =14.000 RON); 14 august 2007 (centrala

termică =3.513,30 RON); iulie-august 2007 (bunuri + manoperă c/val = 3.000 RON).

A rezultat așadar că în anul 2007, inculpatul

s-a desistat, oprind orice activitate de corupție, ceea ce demonstrează că acesta

a revenit la o atitudine psihică corectă, de respingere a unor asemenea fapte.

Această conciuzie se sprijină și pe împrejurarea

că, de ia uitimui act de corupție - august 2007 și până la data începerii urmăririi

penale (28 noiembrie 2011), a trecut o perioadă mare de timp, respectiv 4 ani, perioadă

în care inculpatul a avut o comportare corectă, îndeplinindu-și conștiincios atribuțiile

de serviciu. Nu s-a putut face abstracție de această împrejurare.

În

evaluarea gravității faptei, Curtea a considerat că valoarea

relativ scăzută a bunurilor necuvenite de 19,370 RON (14.000 RON + 3.513 RON + 3.000

RON) reprezintă o componentă care reduce gradul de vinovăție al acestuia și care

are ca rezultat reducerea pedepsei orientată către minimul special.

Curtea a constatat că împrejurările care

caracterizează persoana inculpatului, alături de celelalte criterii și circumstanțe

reale, conduc la concluzia că pentru reeducarea acestuia nu este necesară trimiterea

sa în detenție.

Inculpatul are 62 de ani, este suferind,

persoana sa necesitând administrarea zilnică a unor medicamente. A muncit zeci de

ani în funcția respectivă, cu multă conștiinciozitate. Un om bolnav de 62 ani, trimis

în detenție, poate sucomba oricând, ori scopul pedepsei este acela de a-l reeduca.

Nu mai deține funcția avută, deci nu poate exista riscul repetării unor asemenea

fapte.

Curtea a apreciat că o pedeapsă de 3 ani

închisoare (minimul de 1 an x 3), pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin.

(2) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., pentru pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare [urmare aplicării art. 33 lit. a) - 34 lit. b)

C. pen.], reprezintă o pedeapsă proporțională, eficientă și descurajantă în plan

general.

Pentru aceste considerente, Curtea în baza

art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul J.C.,

a desființat sentința penală nr. 79 din 01 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul

București, secția l-a penală, și în fond: În baza art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat

pe inculpatul J.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de luare de mită în formă continuată.

În

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul J.C.

la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual

în formă continuată.

În

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C.

pen. a aplicat inculpatului J.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 86

1

, art. 86

2

C. pen., a dispus

suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe un termen de încercare

de 6 ani.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului

de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să

se prezente, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare

seva suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa

principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata

prevenției de la data de 13 decembrie 2011 la data de 12 ianuarie 2012.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a

confiscat de la inculpat suma de 19.370 RON reprezentând contravaloarea bunurilor

dobândite prin săvârșirea infracțiunii.

În

baza art. 163 C. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000,

a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumei de 1.470 RON depusă

la Banca C - Agenția V., cu recipisa de consemnare din data de 09 ianuarie 2011.

A menținut măsura sechestrului asigurător

instituit prin ordonanța nr. 310/P/2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial București, asupra sumei

de 17.900 RON depusă la Banca C. - Agenția Ș.V., cu recipisa de consemnare din data

de 21 decembrie 2011. A luat act că inculpatul a achitat întreaga sumă confiscată

în valoare de 19.370 RON. În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea următoarelor

certificate de atestare fiscală: nr. AA din 09 noiembrie 2007; nr. BB din 23

ianuarie 2008; nr. CC din 22 august 2008; nr. DD din 09 martie 2006; nr. EE din

21 noiembrie 2006; nr. FF din 24 noiembrie 2007; nr. GG din 02 februarie 2007;

nr. HH din 12 aprilie 2007; nr. JJ din 28 martie 2008 și nr. KK din 29 mai 2007,

aflate în original la d.u.p., în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. va obliga

inculpatul la 25.000 RON (fond și apel) cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei, decizii, în termen legal,

au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. și inculpatul J.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A., a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței

de fond, iar inculpatul a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen. și înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare din apel.

Examinând recursurile declarate, prin prisma

cazurilor de casare invocate, Înalta Curte, consideră recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul J.C., ca

fiind nefondate urmând a fi respinse ca atare.

În

urma aplicării dispozițiilor art. 320

1

din Legea

nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită

cu 1/3, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunilor

și modalitatea concretă de săvârșire.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei, față de inculpatul

J.C., Înalta Curte apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de

art 72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama

de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte adaugă analizei instanței

anterioare, pe aspectul individualizării judiciare, faptul că din perspectiva gradului

de pericol social al faptei și al făptuitorului acestea trebuie apreciate ca fiind

relativ ridicate având în vedere modul de operare, descris anterior, reflectat prin

natura acesteia, forma continuată, numărul și frecventa actelor materiale, valoarea

foloaselor necuvenite, împrejurarea agravantă constând în aceea că inculpatul cunoștea

scopul în care urmează a fi folosite certificatele de atestare fiscală, neputându-se

face abstracție și de faptul că scopul a fost realizat, SC T.C. SA obținând contracte

de achiziție publică de valoare semnificativă în mod fraudulos, dar și aspectul

favorabil privitor la conduita inculpatului în cursul urmăririi penale și a cercetării

judecătoriești, de cooperare cu organul judiciar, aspect ce determinat reținerea

cauzei legale de reducere a pedepsei.

Aceste criterii conduc la concluzia că

pedeapsa principală, pedeapsa accesorie, cât și modalitatea de executare aleasă

de către instanța de apel, sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor

preventive și educative ale sancțiunii. Circumstanțele personale referitoare la

situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, cu accent pe

lipsa antecedentelor penale, vârstă și starea medicală, nu sunt suficiente pentru

a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor

suspendării condiționate (art. 81 C. pen.), ori la reținerea unor circumstanțe atenuante,

cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării

dispoz. art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite

și modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al

sancțiunii și nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A. și inculpatul J.C. împotriva deciziei penale nr. 115/A din 12 aprilie 2012

a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul

J.C. împotriva deciziei penale nr. 115/A din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel București,

secția l-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentaea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

decembrie 2012.