ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2204/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2204/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122/2011, pronunțată

de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3823/30/2010, a fost respinsă cererea pentru

schimbarea încadrării juridice formulată de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus

achitarea inculpatului B.G.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin.

(2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G.C. la 5 ani

închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional

organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de

înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare

pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa reținerea și arestarea preventivă începând cu 25

ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus

achitarea inculpatului G.M.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin.

(2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

31 raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul G.M.I. la 5 ani

închisoare pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional

organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare

pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie,

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 25

ianuarie 2010, până la 17 iunie 2010.

S-a constatat că, față

de inculpat, s-a luat măsura de a nu părăsi țara.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului G.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat

la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2)

raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și la

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional

organizat.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie

2010, la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei

D.C.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată

inculpata pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289

alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la

art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatei la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., au fost interzise inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 22 februarie

2010 până la 04 aprilie 2011.

S-a constatat că, față

de inculpată, s-a luat măsura de a nu părăsi țara.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă

de 7 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele

fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării sub

supraveghere prevăzute de art. 86

4

C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului

T.I.Z., pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art.

289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat

la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

S-a constatat că față

de inculpat s-a luat măsura de a nu părăsi țara.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă

de 7 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele

fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub

supraveghere prevăzute de art. 86

4

C. proc. pen.

S-a constatat că prejudiciul

cauzat părții civile F.Z. a fost recuperat.

Au fost obligați în solidar

inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. să plătească 20.000 euro despăgubiri părții civile

I.C.

A fost obligat inculpatul

B.G.C. să plătească 15.000 euro despăgubiri părții civile B.I.

A fost obligat inculpatul

B.G.C. să plătească 12.500 euro despăgubiri părții civil H.A.C.

Au fost anulate înscrisurile

pentru transmisiunea proprietății încheiate între părțile civile I.C., B.I. și H.A.C.

și inculpați.

A fost admisă cererea

părții civile H.A.C. și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra cotei

de 1/2 din uscătoria din imobilul din Timișoara, str. L.

S-a dispus restituirea

bunurilor aparținând SC G.I. SRL, ridicate la percheziția domiciliară din 25 ianuarie

2010.

S-a dispus prelevarea

de probe biologice de la inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. în condițiile art. 7

din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 191 C. proc.

pen., au fost obligați fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 1.500

RON cheltuieli judiciare.

Prima instanță a reținut

că în vara anului 2009, inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., au organizat un grup

infracțional organizat în scopul obținerii de câștiguri bănești ilicite prin inducerea

în eroare a unor persoane în vârstă, în modalitatea de a-i deposeda de locuință.

La unele activități infracționale, cei trei inculpați mai sus menționați s-au alăturat

D.C.A. și T.I.Z., care aveau rolul de finanțatori.

Grupul infracțional constituit

din inculpații G.M.I., G.T. și B.G.C., era bine structurat, activitățile fiind coordonate

și planificate de inculpații B.G.C. și G.M.I., care aveau experiență în păgubirea

diferitelor persoane în fața notarilor publici, a acționat pe o perioadă relativ

lungă de timp, în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, lipsire de libertate, în vederea obținerii unor beneficii materiale.

În sarcina inculpaților

s-a reținut constituirea, aderarea, și sprijinirea unui grup infracțional specializat

în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și folosirea unor mijloace frauduloase,

a unor persoane fizice, ulterior victima fiind imobilizată într-o zonă izolată,

după anihilarea acesteia prin oferirea de alcool în exces, în vederea realizării

scopului urmărit, însușirea pe nedrept de bunuri prin deposedarea părților vătămate.

Astfel, s-a constatat

că inculpatul G.T. și inculpatul G.M. l-au indus în eroare numitul I.C. cu privire

la faptul că îl vor îngriji la bătrânețe și că îi vor cumpăra o casă. În acest scop,

l-au cooptat pe inculpatul B.G.C., acesta urmând a întocmi actele pe numele lui.

Inducând în eroare partea vătămată, inculpații au obținut semnătura pe o procură

de înstrăinare a imobilului acestuia, respectiv garsoniera de pe str. D. din Timișoara.

După obținerea semnăturii, inculpații B.G.C. și G.T. l-au dus pe partea vătămată

în imobilul martorului D.G. din comuna Dernișoara, jud. Bihor, unde, deși știau

că nu pot cumpăra respectiva casă, i-au creat impresia că îi vor cumpăra o casă

unde îl vor îngriji, locuință în care partea vătămată a locuit până în noiembrie

2009.

În luna octombrie 2009,

inculpatul B.G.C. a reușit vânzarea garsonierei părții vătămate, pentru suma de

17.000 euro, din care a reținut pentru el suma de 5.000 euro. Restul banilor inculpatul

i-a împărțit cu alte persoane neidentificate, precum și cu inculpații G.T. și G.M.,

fără a preda vreo sumă părții vătămate.

Ulterior, inculpatul B.G.C.

a luat partea vătămată I.C. din locuința din Dernișoara, l-au transportat la azilul

de bătrâni din localitatea Ineu, jud. Arad, ceea ce a cauzat părții vătămate o suferință

imensă destabilizându-l din punct de vedere psihic.

Aparținătorii părții vătămate

au declarat că partea vătămată nu avea de gând să meargă la azil și numai mijloacele

de inducere și menținere în eroare folosite de inculpați l-au determinat să se spună

acestei stări de fapt.

Partea vătămată I.C. a

declarat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 euro, reprezentând contravaloarea

locuinței sale de care a fost deposedat.

Pe partea vătămată F.Z.,

inculpații G.T., G.M.I., B.G.C., D.C.A., T.I. și C.A., l-au indus în eroare și l-au

deposedat de imobilul pe care acesta îl deținea în proprietate pe str. C. din Timișoara.

Astfel, inculpații i-au indus părții vătămate convingerea că vor avea grijă de el

la bătrânețe și că îi vor cumpăra o casă unde să locuiască singur. În acest scop,

pentru a crea convingerea că se vor ocupa de el, inculpatul G.M. și-a atribuit calitatea

mincinoasă de doctor la Spitalul Județean și l-a tratat pe partea vătămată cu o

cremă la o rană avută de acesta la picior.

Acțiunea de deposedare

a părții vătămate de imobilul acestuia, pe care doreau să-l revândă pentru a nu

fi anulat contractul încheiat între partea vătămată și inculpați, a fost plănuită

la sfârșitul anului 2009, așa cum a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice

purtate între inculpatul B.G.C. și inculpata D.C.A.

Pretinzându-se a fi în

persoane interesate de soarta vârstnicilor, inculpații G.T., G.M. și B.G.C. au reușit

să obțină încrederea părții vătămate, pe care au dus-o prin județul Timiș, creându-i

convingerea că sunt în căutarea unei case.

În a doua jumătate a lunii

decembrie 2009, inculpații G.T., G.M. și B.G.C., s-au deplasat la Oradea, unde au

luat legătura cu martora C.A., care i-a îndrumat spre inculpata D.C.A., aceasta

precizându-i inculpatului B.G.C. că va suporta toate cheltuielile necesare trecerii

proprietății părții vătămate în posesia lor, dar își va păstra posibilitatea de

control a înstrăinării imobilului.

Inițial intenția inculpaților

a fost de a trece apartamentul pe numele inculpatei D.C.A., ulterior luându-se însă

decizia de a trece imobilul pe numele inculpatului B.G.C., între cei doi fiind încheiat

un contract de împrumut cu ipotecă în cadrul căruia a fost adus ca și garanție imobilul

părții vătămate. Inculpata D.C.A. și inculpatul T.I.Z. au convenit cu inculpatul

B.G.C. să fie specificată o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea inculpatei

D.C.A., urmând ca aceasta să dobândească imobilul în contul sumei împrumutate, dacă

la scadența de nicio lună, nu se reușea să obțină prin revânzarea imediată, a unei

sume de bani considerabile de la ceilalți membrii ai grupului.

Aceste acțiuni au fost

planificate în urma discuțiilor purtate de inculpata D.C.A. și inculpatul B.G.C.,

respectiv inculpatul T.I., în perioada 18 decembrie 2009-07 ianuarie 2010 (a se

vedea procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice), ce dovedesc implicarea

inculpatei D.C.A. în activitatea infracțională a grupului. Mai mult în urma discuțiilor

cu inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A., a dat garanții că actele notariale sunt

pregătite și l-a chemat la Oradea pentru a semna documentele prin care partea vătămată

era deposedată de locuința sa. În aceeași perioadă, inculpatul B.G.C. a luat legătura

cu inculpatul G.T. (peste 80 de convorbiri telefonice, punând la punct modul în

care trebuie să inducă în eroare partea vătămată F.Z. pentru a-l determina să semneze

contractul cu ei, modalitatea de izolare.

În data de 04

ianuarie 2010, inculpații B.G.C., G.T. și G.M. l-au luat pe partea vătămată din

locuința sa, îndreptându-se spre Oradea unde erau așteptați de inculpații D.C.A.

și T.I.Z. În 07 ianuarie 2010, în jurul orelor 15.00, inculpații s-au prezentat

la notar împreună cu partea vătămată și profitând de capacitățile fizice și psihice

ale acestuia, au indus-o în eroare să semneze un contract fals de vânzare-cumpărare

determinând și notarul public D.I. și avocatul P.M.D., ca fără vinovăție, să consemneze

în mod nereal cu ocazia redactării și autentificării, că partea vătămată F.Z. înstrăinează

imobilul cu suma de 65.000 RON și că a primit această sumă de la inculpatul B.G.C.

Inculpatul B.G.C. nu a predat în realitate nicio sumă de bani părții vătămate, ci

inculpatul T.I.Z., pentru inculpata D.C.A., a înmânat inculpatului G.T. suma de

1.500 RON, cu care să poată izola partea vătămată în munți, până când vor reuși

să treacă imobilul pe altă persoană, pentru a nu putea fi anulat contractul inițial.

Cheltuielile notariale

în cuantum de 6.000 RON, au fost suportate de inculpata D.C.A. care i-a înmânat

inculpatului B.G.C. suma de 600 euro pentru serviciile făcute, respectiv de a accepta

trecerea imobilului pe numele lui și de a-l aduce pe partea vătămată la Oradea.

În ideea de a controla

înstrăinarea imobilului și de a-și recupera suma plătită cu titlu de taxe notariale,

inculpata D.C.A. și inculpatul B.G.C., au determinat notarul public D.I. să falsifice

un contract de împrumut cu ipotecă în care s-a consemnat în mod nereal că inculpatul

B.G.C. a împrumutat de la inculpata D.C.A. suma de 5.000 euro, prin același înscris

inculpatul B.G.C. ipotecând imobilul părții vătămate și fiind de acord să se noteze

o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea inculpatei.

Din modul de redactare

al documentelor rezultă că prima dată a fost întocmit contractul de împrumut cu

ipotecă și abia apoi a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare dintre partea

vătămată F.Z. și inculpatul B.G.C., pe contractul de vânzare-cumpărare acesta figurând

aceeași rubrică de calitate de creditor la autentificare și nu de vânzător, așa

cum ar fi trebuit menționat, și așa cum apărea și pe contractul de împrumut. Actele

au fost folosite de notar la cartea funciară pentru a înscrie imobilul pe numele

inculpatului B.G.C. cu interdicția în favoarea inculpatei D.C.A.

După autentificarea contractelor,

inculpatul G.T., cu concursul celorlalți inculpați G.M.I., B.G.C., C.A. și a inculpatului

T.I. au transportat partea vătămată în comuna Derna, sat Dernișoara, și au ținut-o

izolată într-o locuință aflată în mijlocul pădurii, lipsind-o de orice contact cu

alte persoane sau autorități, fiind pusă sub supravegherea inculpatului G.T.

Când partea vătămată a

încercat să i-a contact telefonic cu aparținătorii nu a putut comunica decât parțial,

fiindu-i întreruptă convorbirea. Din procesul-verbal de redare al convorbirii telefonice

din data de 24 ianuarie 2010, a rezultat că partea vătămată își dădea seama că a

fost mințită să o ajute pe inculpata D.C.A., sens în care au făcut acte mincinoase

și cerea să se rupă actele făcute după care să i se dea drumul de acolo.

Sora părții vătămate,

datorită temerilor că acesteia i s-ar fi putut întâmpla ceva, a sesizat organele

de urmărire penală, care pe baza datelor și informațiilor adunate au concluzionat

că este vorba de o grupare infracțională periculoasă. În acest timp, datorită rolului

de finanțatori și a interdicției de înstrăinare și grevare a imobilului în favoarea

inculpatei D.C.A., inculpații T.I. și D.C.A. au preluat controlul acțiunilor, niciun

act nemaiputând fi făcut fără acordul lor. Inculpații B.G.C., G.M., D.C.A. și T.I.Z.

au efectuat demersurile de înstrăinare a imobilului aparținând părții vătămate.

Astfel, la data de 15 ianuarie 2010, inculpatul B.G.C., din dispoziția și cu avizul

inculpatei D.C.A., a încheiat un antecontract cu numitul L.I., în care se specifica

că se va înstrăina apartamentul părții vătămate F.Z. pentru suma de 24.750 euro

(în condițiile în care pe piața imobiliară apartamentul valora 40.000 euro), ceea

ce demonstra intenția de a se intra cât mai repede în posesia banilor prin vânzarea

apartamentului unui cumpărător de bună credință.

Pe acest precontract,

au semnat inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A. și reprezentanții agenției imobiliare,

care, din dispoziția acesteia din urmă, au căutat repede un cumpărător. S-a reținut

că intenția de înstrăinare denotă contribuția acestora la comiterea faptei de înșelăciune,

din moment ce scadența așa-zisului împrumut era la începutul lunii februarie.

Pentru a realiza cât mai

repede transcrierea imobilului, inculpații G.M., T.I., D.C., B.G.C., C.A.I. și martora

C.A. s-au deplasat în repetate rânduri la administratorul blocului și la președintele

Asociației de Proprietari de pe str. C., pentru a obține adeverința privind inexistența

cheltuielilor comune necesară la transferul proprietății. La una din deplasările

la apartamentul părții vătămate, datorită presiunii majore efectuate și a discuțiilor

aprinse cauzate de inculpați, a venit poliția, moment în care inculpații G.M. și

B.G.C., au fugit.

S-a reținut că sunt relevante

în ceea ce privește modul de acțiune al inculpaților, procesele-verbale de redare

a convorbirilor telefonice purtate între aceștia. Astfel, în data de 22

ianuarie 2010 inculpatul B.G.C. a discutat cu inculpatul T.I.Z. despre imobilul

părții vătămate F.Z., precum și despre faptul că partea vătămată este lipsită de

libertate în munți până ce se va face vânzarea. În aceeași zi, inculpatul G.M.I.

a luat legătura cu o persoană pe nume P. căruia i-a vorbit despre înstrăinarea apartamentului

părții vătămate F.Z. În timp ce partea vătămată era lipsită de libertate, inculpatul

G.T. a comunicat unele date personale cu privire la partea vătămată inculpatului

B.G.C., acesta informându-l la rândul său că luni urmează a se face vânzarea (convorbirea

din data de 22 ianuarie 2010).

În ceea ce privește intenția

inculpaților de a transfera proprietatea părții vătămate către altă persoană pentru

a nu pierde un proces ulterior, s-a apreciat că aceasta rezultă și din convorbirea

telefonică purtată între inculpații G.M.I. și G.T., la data de 23 ianuarie 2010.

În aceeași zi, G.M.I. a fost contactat de inculpatul G.T., aflat în satul Dernișoara,

și l-a sfătuit să nu-i fie teamă de nimeni și de nimic deoarece vor vinde imediat

imobilul și vor scăpa de eventualele probleme.

Faptul că inculpații au

indus în eroare partea vătămată cu bună știință și au dorit să scape de nepotul

părții vătămate ca să poată vinde mai departe apartamentul, a rezultat și din convorbirea

purtată de inculpatul B.G.C. și o persoană necunoscută de sex feminin, în ziua de

24 ianuarie 2010.

Tot într-o convorbire

telefonică din aceeași dată purtată între inculpatul B.G.C. și inculpatul G.T.,

acesta din urmă a precizat că dorește să abandoneze lipsirea de libertate a părții

vătămate F.Z., deoarece este departe de Timișoara și e foarte frig, iar din convorbirea

purtată între aceeași inculpați la data de 25 ianuarie 2010, transpare teama inculpatului

G.T. de a fi condamnat deoarece l-au imobilizat prea mult pe partea vătămată. Legată

de aceeași împrejurare, este convorbirea telefonică dintre inculpații G.M.I. și

G.T. din 25 ianuarie 2010, convorbire în care acesta din urmă amenință că o să-i

drumul bătrânului. S-a reținut că aceste convorbiri confirmă faptul că inculpații

știau că partea vătămată este lipsită de libertate în munți, deoarece se punea probleme

de a-i da drumul și de a-l lăsa să plece.

În ceea ce privește implicarea

inculpatului T.I.Z., în activitatea infracțională, s-a reținut că aceasta rezultă

și din convorbirea telefonică cu inculpatul B.G.C., convorbire telefonică care a

avut loc în data de 25 ianuarie 2010, ora 12:46:07).

La momentul în care martora

C.A. a aflat de la un funcționar de la Cartea Funciară că imobilul aparținând părții

vătămate este sechestrat, a comunicat această împrejurare inculpatei D.C.A., aceasta

conștientă fiind de problemele care pot apărea, schimbându-și atitudinea și încercând

să se debaraseze de consecințele faptelor sale, ceea ce l-a determinat pe inculpatul

B.G.C. să-i reproșeze că „se dă la o parte acum, la greu” (procesul-verbal de redare

al convorbirii telefonice din data de 25 ianuarie 2010 purtate între inculpatul

B.G.C. și inculpata D.C.A.).

Partea vătămată F.Z. nu

s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin

repunerea în situația anterioară de către inculpații B.G.C., D.C.A. și T.I.Z.

Au existat încercări de

deposedare și a altor persoane, respectiv a numiților K.A. și M.V. (persoană care

nu a putut fi însă identificată, dar a cărei carte de identitate și contractul original

de atestare al proprietății imobilului de str. M.M., Timișoara, au fost găsite asupra

inculpatului G.M.), care însă nu au fost finalizate datorită intervenției organelor

de urmărire penală.

Astfel, în ceea ce privește

partea vătămată K.A., inculpații B.G.C., G.M. și G.T., i-au promis că vor avea grijă

de el și îi vor cumpăra o casă, dacă vând apartamentul acestuia din Timișoara,

str. T. În urma discuțiilor avute cu inculpații G.T. și G.M., partea vătămată a

fost convinsă să le dea acestora cartea de identitate pentru a încheia la notar

actele autentice, acțiune care nu a mai fost finalizată, datorită intervenției organelor

de cercetare penală.

S-a concluzionat că inculpatul

G.M.I. a constituit un grup infracțional specializat în racolarea și deposedarea

prin inducere în eroare și mijloace frauduloase a mai multor persoane fizice, grup

la care au aderat inculpații B.G.C. și G.T., fiecare având un rol bine determinat,

pentru realizarea scopului, respectiv însușirea pe nedrept de fonduri bănești; prin

inducerea în eroare a părților vătămate F.Z. și I.C., acestea au fost deposedate

de imobilele a căror proprietari erau, partea vătămată F.Z., fiind lipsită de libertate

până la înstrăinarea imobilului și însușirea sumelor de bani.

În cadrul grupului, activitatea

de finanțatori ai operațiunilor de înstrăinare și ipotecare a apartamentului părții

vătămate F.Z. au avut-o inculpații T.I.Z. și D.C.A.; fiecare dintre inculpați au

contribuit la falsificarea pe de o parte a contractului de vânzare cumpărare dintre

inculpatul B.G.C. și partea vătămată F.Z. prin consemnarea unor împrejurări necorespunzătoare

realității, iar pe de altă parte a contractului de împrumut și ipotecă cu interdicție

de înstrăinare, prin consemnarea în fals a acordării unui împrumut de 5.000 euro,

în realitate neacordându-se această sumă, înscrisurile falsificate fiind folosite

la intabularea în cartea funciară.

S-a mai reținut că inculpatul

B.G.C. a mai înșelat două părți vătămate, respectiv partea vătămată H.C.A. și partea

vătămată Asociația de Proprietari din Timișoara, str. L., reprezentată de numitul

B.I., cauzând un prejudiciu de 27.500 euro.

S-a reținut că inculpatul

B.G.C. a promis că se va ocupa de renovarea imobilului de pe str. L., uscătoria

imobilului urmând să fie prețul pe care asociația de proprietari trebuia să îl plătească

pentru lucrările executate; inculpatul B.G.C. a devenit proprietarul uscătoriei,

pe care a vândut-o sub prețul pieții, dar nu și-a respectat obligațiile asumate;

partea vătămată Asociația de Proprietari, prin B.I. s-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 15.000 euro.

Partea vătămată H.C.A.

a fost indusă în eroare de către inculpatul B.G.C. care s-a obligat să-i vândă un

bun imobil proprietatea sa, situat pe str. L. din Timișoara, imobil pe care în realitate

inculpatul nu avea cum să-l vândă, întrucât nu se afla în proprietatea acestuia

la momentul primirii sumei de bani; partea vătămată H.C.A. s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 12.500 euro.

S-a constatat că starea

de fapt astfel reținută a fost dovedită cu probele la care s-a făcut referire anterior.

În ceea ce privește încadrarea

juridică prima instanță a reținut că faptele inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T.

de a constitui un grup infracțional organizat care a acționat din a doua parte a

anului 2009 cu scopul de a înșela persoane vârstnice, constituie infracțiunea prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a constatat că prin

rechizitoriu au mai fost trimiși în judecată pentru aceeași infracțiune și inculpații

D.C.A. și T.I.Z., dar că această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina celor

doi inculpați pentru că ei nu au participat la niciuna dintre infracțiunile grave

posibil a fi săvârșite de un grup infracțional organizat și care sunt arătate expres

în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește infracțiunea

de înșelăciune pentru care au fost trimiși în judecată, nu este una care să aibă

consecințe deosebit de grave, ei neparticipând decât la înșelarea părții vătămate

F.Z., prejudiciul în cazul acestuia fiind sub 200.000 RON, prin rechizitoriu nefiind

reținute prevederile alin. (5) ale art. 215 C. pen.

S-a mai arătat că din

probatoriul administrat nu rezultă că cei doi inculpați ar fi participat într-un

fel sau altul la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate a părții vătămate

F.Z., interceptările convorbirilor telefonice nerelevând cu certitudine că ar fi

fost de acord cu acțiunea celorlalți trei inculpați, iar o eventuală implicare directă

nu era posibilă, având în vedere locul unde se găseau.

Astfel s-a dispus achitarea

inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru infracțiunea de lipsire de libertate, și, pe

cale de consecință, au fost achitați în condițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.

și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la infracțiunea

de înșelăciune, s-a reținut că fapta inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. de a induce

în eroare mai multe părți vătămate folosindu-se de nume și calități mincinoase cu

ocazia încheierii unor contracte, cauzând un prejudiciu mai mare de 200.000 RON,

constituie infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în

cauză fiind aplicabile și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., din modul de acțiune

reieșind că a existat o rezoluție infracțională unică.

Astfel, prima instanță

a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice vizând această

infracțiune, apreciindu-se încadrarea dată prin rechizitoriu ca fiind cea legală.

S-a precizat că fapta

inculpaților D.C.A. și T.I.Z. de a induce și a menține în eroare partea vătămată

F.Z., în condițiile arătate mai sus, constituie infracțiunea de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în cazul lor fiind aplicabilă circumstanța

agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât au săvârșit fapta împreună

cu ceilalți trei inculpați.

Referitor la infracțiunea

de lipsire de libertate în mod ilegal, s-a reținut că probele administrate demonstrează

că aceasta a fost comisă în mod exclusiv de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. în

dauna părții vătămate F.Z., fapta constituind infracțiunea prev. de art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen.

S-a reținut că din probe

nu rezultă că inculpații ar fi lipsit de libertate partea vătămată I.C., în acest

sens fiind declarațiile martorilor: D.G., I.C. și P.A., din care nu reiese lipsirea

de libertate a acestei părți vătămate de către vreunul din inculpați, așa cum se

susține în rechizitoriu; astfel nu s-a reținut că este vorba de o infracțiune continuă

cu două acte constitutive, ci doar o infracțiune unică.

Cu privire la comiterea

în forma participației improprii a infracțiunilor prevăzute de art. 291 și 289

alin. (1) C. pen., instanța a apreciat că, mai înainte de orice, în cauză nu se

poate reține infracțiunea de fals intelectual pentru că nu sunt îndeplinite două

din condițiile cerute de art. 289 C. pen., respectiv existența calității de funcționar

în persoana notarului public și cea a înscrisului oficial emanând de la acesta.

S-a argumentat că notarul

public și cu atât mai mult avocatul, exercitând profesii liberale, nu pot avea calitatea

de funcționari, iar actele asupra cărora operează nu pot avea caracterul unor înscrisuri

oficiale.

Astfel, inculpații au

fost achitați pentru participația improprie la fals intelectual în condițiile

art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar uzul de fals fiind o infracțiune subsecventă

unei infracțiuni de fals, pe cale de consecință, inculpații au fost achitați și

pentru participație improprie la uz de fals tot în condițiile prevăzute de art.

10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor

s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 75 C. pen. și prevederile art. 52

C. pen. privind scopul pedepsei.

Astfel în cazul inculpatului

B.G.C. s-a avut în vedere contribuția avută la fiecare infracțiune în parte, situația

personală, faptul că are antecedente penale, fără a fi recidivist; s-a ținut cont

și de atitudinea procesuală nesinceră, precum și de împrejurarea că prejudiciul

cauzat părții vătămate F.Z. este recuperat.

De asemenea, în cazul

inculpatului G.M.I. în afară de participarea consecventă la unele acte infracționale

s-a mai avut în vedere că a fost anterior de mai multe ori condamnat, printre condamnări

figurând și una pentru o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

precum și o condamnare în Franța.

Cu privire la inculpatul

G.T., s-a reținut că acesta a fost un membru activ al grupului infracțional, participând

la lipsirea de libertate a părții vătămate F.Z. și înșelarea victimelor I.C., F.Z.

și încercarea de a-l înșela pe partea vătămată K.A., având antecedente penale, fiind

condamnat pentru o infracțiune de tâlhărie.

În cazul inculpaților

D.C.A. și T.I. s-a ținut cont că au avut o participare mai redusă, doar în ceea

ce privește înșelarea părții vătămate F.Z. În cazul lor s-a avut în vedere că erau

cei care intermediau încheierea actelor și au finanțat operațiunea.

În ceea ce-l privește

pe T.I. și acesta s-a confruntat cu legea penală având în antecedență o condamnare

pentru furt.

Împotriva sentinței au

declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații G.M.I., B.G.C.,

G.T., D.C.A. și T.I.Z.

În apelul declarat de

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu s-a criticat hotărârea sub aspectul achitării

celor 5 inculpați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin.

(2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspectul

achitării inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru comiterea infracțiunilor prev. de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și sub aspectul

condamnării inculpaților B.G.C., G.M. și G.T. pentru o singură infracțiune prev.

de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., fără aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Inculpații B.G.C., G.T.

și G.M.I., prin motivele de apel se arată că au atacat hotărârea instanței de fond,

fiind nemulțumiți de starea de fapt și de încadrările juridice reținute, precum

și de modul de soluționare a laturii civile.

Inculpații D.C. și T.I.Z.

au solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Prin decizia penală

nr. 149/A/2011 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrărilor juridice solicitate

de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T.

Au fost admite apelurile

declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații B.G.C., G.M.I.,

G.T., D.C.A. și T.I.Z. împotriva sentinței penale nr. 122 din 15 iunie 2011 pronunțată

de Tribunalul Sibiu și, în consecință:

A fost desființată sentința

penală atacată numai sub aspectul laturii penale în ceea ce privește achitarea inculpaților

B.G.C. și D.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin. (2) C.

pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., temeiul achitării inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., nereținerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea

prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în ce-i privește pe inculpații B.G.C.,

G.M.I. și G.T., individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților D.C.A.

și T.I.Z. și pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpaților și, procedând

la o nouă judecată în aceste limite:

A fost descontopită pedeapsa

de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului B.G.C. în elementele

componente de:

- 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru

infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal.

În baza art. 31 alin.

(2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin.

(2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost

contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul

B.G.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând

cu 25 ianuarie 2010 până la 26 ocotombrie 2011.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.G.C.

A fost descontopită pedeapsa

de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului G.M.I. în elementele

componente de:

- 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru

infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au

contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul

G.M.I. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând

cu 25 ianuarie 2010, până la 17 iunie 2011.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față

de inculpat.

A fost descontopită pedeapsa

de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului G.T. în elementele

componente de:

- 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru

infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189

alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă

inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost

contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul

G.T. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând

cu 25 ianuarie 2010 până la 26 octombrie 2011.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 31 alin.

(2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin.

(2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa stabilită

pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite

în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Au fost menținute dispozițiile

privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând

cu 25 ianuarie 2010 până la 04 aprilie 2011.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față

de inculpată.

A fost schimbat temeiul

achitării inculpatei D.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată

inculpatului T.I.Z. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii.

Au fost menținute dispozițiile

privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată

față de inculpat.

A fost schimbat temeiul

achitării inculpatului T.I.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din

Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului,

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, avansându-se

din fondurile Ministerului Justiției.

S-a constatat, în esență,

că prima instanță a reținut just starea de fapt. Totodată, s-a apreciat că din probele

administrate - cu referire specială la convorbirea purtată la data de 25 ianuarie

2010 dintre inculpații B.G.C. și D.C.A. - nu rezultă implicarea inculpaților T.I.Z.

și D.C.A. în comiterea infracțiunii de lipsire de libertate a părții vătămate F.Z.

(necuprinzând procese-verbale de redare a unor convorbiri relevante, după cum greșit

s-a reținut anterior); inculpații indicați nu au comis nici infracțiunea prev. de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece activitatea lor infracțională s-a

limitat la comiterea infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

temeiul corect al achitării fiind, însă, cel prev. de art. 1 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 sub aspectul laturilor subiectivă și obiectivă.

S-a mai apreciat de către

instanța de apel că este greșită soluția de achitare a inculpaților B.G.C. și D.C.A.

pentru comiterea infracțiunile prev. de art. 289 și 291 C. pen. - în forma participației

improprii, notarul public având calitatea de funcționar public în sensul legii penale,

față de prevederile art. 3 din Legea nr. 36/1995, emițând acte oficiale - activitatea

de autentificare a unui act preredactat aparținând etapei întocmirii actului respectiv.

S-a concluzionat că inculpații menționați, în calitate de semnatari a actelor autentice

(contract de vânzare și împrumut și ipotecă), sunt vinovați de comiterea infracțiunilor

anterior precizate.

Referitor la infracțiunea

de lipsire de libertate reținută în sarcina inculpaților B.G.C., G.M. și G.T., s-a

reținut că din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată,

a rezultat că inculpații au lipsit de libertate și pe partea vătămată I.C., în acest

sens fiind declarațiile martorilor: D.G., I.C. și P.A.

S-a arătat că din declarația

părții vătămate reiese starea precară de sănătate în care se afla aceasta, împrejurare

față de care inculpaților le-a fost mult mai ușor să o inducă în eroare și să o

ducă în imobilul din Bihor, unde, așa cum rezultă din declarațiile martorului D.G.,

partea vătămată a fost lăsat singură și fără ajutor, fiind ajutată cu mâncare și

apă de vecini; ulterior partea vătămată a fost internată în azilul din localitatea

Ineu.

S-a argumentat că din

perspectiva comiterii infracțiunii de lipsire de libertate, nu prezintă relevanță

modalitatea de săvârșire a acesteia, persoana putând fi lipsită de libertate și

ca urmare inducerii în eroare, astfel cum au procedat inculpații, astfel că, în

concret, transportarea persoanei vătămate I.C. din locuința sa într-o localitate

izolată din județul Bihor, abandonarea acesteia în acea localitate, unde era ajutat

de vecini, vânzarea locuinței sale, urmată de internarea în azil, prezintă elementele

lipsirii de libertate, partea vătămată fiind lipsită de posibilitatea de a se deplasa

în mod liber.

În consecință, instanța

de apel a reținut și această faptă ca element al infracțiunii continuate de lipsire

de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare admiterii apelului declarat de

parchet și sub acest aspect.

Referitor la apelurile

declarate de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., s-au reținut următoarele:

Cu privire la latura penală

a cauzei, în referire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu privire

la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților, din cea prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. prin înlăturarea alin. (5), avându-se în vedere că

valoarea prejudiciului cauzat se situează sub valoarea de 200.000 RON (fiind dovedită

cu expertizele în construcții privind cele două garsoniere).

S-a apreciat că acest

motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că în faza de urmărire penală s-a

stabilit valoarea de circulație a imobilelor cu privire la care s-au comis faptele

de înșelăciune, valoarea însumată depășind cuantumul de 200.000 de RON, încadrarea

juridică fiind corectă.

Relativ la solicitarea

de achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunile prevăzute de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. potrivit

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

arătat că din starea de fapt reținută de instanță pe baza declarațiilor părților

vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor F.M., V.I., P.C., C.A.I., I.M.,

V.Z., C.A., P.M.D., D.I., I.V.L., P.A., N.N., K.A., D.G., J.V., S.D. și cu conținutul

convorbirilor telefonice, cele mai relevante fiind redate în cuprinsul rechizitoriului,

rezultă că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prev. de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în

mod corect fiind condamn