ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2204/2012

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122/2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3823/30/2010, a fost respinsă cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.G.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G.C.

la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.M.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul G.M.I. la 5 ani închisoare pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune. În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, până la 17 iunie 2010. S-a constatat că, față de inculpat, s-a luat măsura de a nu părăsi țara. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei D.C.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 22 februarie 2010 până la 04 aprilie 2011. S-a constatat că, față de inculpată, s-a luat măsura de a nu părăsi țara. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. proc. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.I.Z., pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. S-a constatat că față de inculpat s-a luat măsura de a nu părăsi țara. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. proc. pen. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile F.Z. a fost recuperat. Au fost obligați în solidar inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. să plătească 20.000 euro despăgubiri părții civile I.C. A fost obligat inculpatul B.G.C. să plătească 15.000 euro despăgubiri părții civile B.I. A fost obligat inculpatul B.G.C. să plătească 12.500 euro despăgubiri părții civil H.A.C. Au fost anulate înscrisurile pentru transmisiunea proprietății încheiate între părțile civile I.C., B.I.

și H.A.C. și inculpați. A fost admisă cererea părții civile H.A.C. și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din uscătoria din imobilul din Timișoara, str. L. S-a dispus restituirea bunurilor aparținând SC G.I. SRL, ridicate la percheziția domiciliară din 25 ianuarie 2010. S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. în condițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli judiciare. Prima instanță a reținut că în vara anului 2009, inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., au organizat un grup infracțional organizat în scopul obținerii de câștiguri bănești ilicite prin inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, în modalitatea de a-i deposeda de locuință.

La unele activități infracționale, cei trei inculpați mai sus menționați s-au alăturat D.C.A. și T.I.Z., care aveau rolul de finanțatori. Grupul infracțional constituit din inculpații G.M.I., G.T. și B.G.C., era bine structurat, activitățile fiind coordonate și planificate de inculpații B.G.C. și G.M.I., care aveau experiență în păgubirea diferitelor persoane în fața notarilor publici, a acționat pe o perioadă relativ lungă de timp, în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, lipsire de libertate, în vederea obținerii unor beneficii materiale.

În sarcina inculpaților s-a reținut constituirea, aderarea, și sprijinirea unui grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și folosirea unor mijloace frauduloase, a unor persoane fizice, ulterior victima fiind imobilizată într-o zonă izolată, după anihilarea acesteia prin oferirea de alcool în exces, în vederea realizării scopului urmărit, însușirea pe nedrept de bunuri prin deposedarea părților vătămate. Astfel, s-a constatat că inculpatul G.T. și inculpatul G.M. l-au indus în eroare numitul I.C. cu privire la faptul că îl vor îngriji la bătrânețe și că îi vor cumpăra o casă. În acest scop, l-au cooptat pe inculpatul B.G.C., acesta urmând a întocmi actele pe numele lui.

Inducând în eroare partea vătămată, inculpații au obținut semnătura pe o procură de înstrăinare a imobilului acestuia, respectiv garsoniera de pe str. D. din Timișoara. După obținerea semnăturii, inculpații B.G.C. și G.T. l-au dus pe partea vătămată în imobilul martorului D.G. din comuna Dernișoara, jud. Bihor, unde, deși știau că nu pot cumpăra respectiva casă, i-au creat impresia că îi vor cumpăra o casă unde îl vor îngriji, locuință în care partea vătămată a locuit până în noiembrie 2009. În luna octombrie 2009, inculpatul B.G.C. a reușit vânzarea garsonierei părții vătămate, pentru suma de 17.000 euro, din care a reținut pentru el suma de 5.000 euro. Restul banilor inculpatul i-a împărțit cu alte persoane neidentificate, precum și cu inculpații G.T.

și G.M., fără a preda vreo sumă părții vătămate. Ulterior, inculpatul B.G.C. a luat partea vătămată I.C. din locuința din Dernișoara, l-au transportat la azilul de bătrâni din localitatea Ineu, jud. Arad, ceea ce a cauzat părții vătămate o suferință imensă destabilizându-l din punct de vedere psihic. Aparținătorii părții vătămate au declarat că partea vătămată nu avea de gând să meargă la azil și numai mijloacele de inducere și menținere în eroare folosite de inculpați l-au determinat să se spună acestei stări de fapt. Partea vătămată I.C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 euro, reprezentând contravaloarea locuinței sale de care a fost deposedat. Pe partea vătămată F.Z., inculpații G.T., G.M.I., B.G.C., D.C.A., T.I.

și C.A., l-au indus în eroare și l-au deposedat de imobilul pe care acesta îl deținea în proprietate pe str. C. din Timișoara. Astfel, inculpații i-au indus părții vătămate convingerea că vor avea grijă de el la bătrânețe și că îi vor cumpăra o casă unde să locuiască singur. În acest scop, pentru a crea convingerea că se vor ocupa de el, inculpatul G.M. și-a atribuit calitatea mincinoasă de doctor la Spitalul Județean și l-a tratat pe partea vătămată cu o cremă la o rană avută de acesta la picior. Acțiunea de deposedare a părții vătămate de imobilul acestuia, pe care doreau să-l revândă pentru a nu fi anulat contractul încheiat între partea vătămată și inculpați, a fost plănuită la sfârșitul anului 2009, așa cum a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpatul B.G.C.

și inculpata D.C.A. Pretinzându-se a fi în persoane interesate de soarta vârstnicilor, inculpații G.T., G.M. și B.G.C. au reușit să obțină încrederea părții vătămate, pe care au dus-o prin județul Timiș, creându-i convingerea că sunt în căutarea unei case. În a doua jumătate a lunii decembrie 2009, inculpații G.T., G.M. și B.G.C., s-au deplasat la Oradea, unde au luat legătura cu martora C.A., care i-a îndrumat spre inculpata D.C.A., aceasta precizându-i inculpatului B.G.C. că va suporta toate cheltuielile necesare trecerii proprietății părții vătămate în posesia lor, dar își va păstra posibilitatea de control a înstrăinării imobilului. Inițial intenția inculpaților a fost de a trece apartamentul pe numele inculpatei D.C.A., ulterior luându-se însă decizia de a trece imobilul pe numele inculpatului B.G.C., între cei doi fiind încheiat un contract de împrumut cu ipotecă în cadrul căruia a fost adus ca și garanție imobilul părții vătămate.

Inculpata D.C.A. și inculpatul T.I.Z. au convenit cu inculpatul B.G.C. să fie specificată o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea inculpatei D.C.A., urmând ca aceasta să dobândească imobilul în contul sumei împrumutate, dacă la scadența de nicio lună, nu se reușea să obțină prin revânzarea imediată, a unei sume de bani considerabile de la ceilalți membrii ai grupului. Aceste acțiuni au fost planificate în urma discuțiilor purtate de inculpata D.C.A. și inculpatul B.G.C., respectiv inculpatul T.I., în perioada 18 decembrie 2009-07 ianuarie 2010 (a se vedea procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice), ce dovedesc implicarea inculpatei D.C.A. în activitatea infracțională a grupului.

Mai mult în urma discuțiilor cu inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A., a dat garanții că actele notariale sunt pregătite și l-a chemat la Oradea pentru a semna documentele prin care partea vătămată era deposedată de locuința sa. În aceeași perioadă, inculpatul B.G.C. a luat legătura cu inculpatul G.T. (peste 80 de convorbiri telefonice, punând la punct modul în care trebuie să inducă în eroare partea vătămată F.Z. pentru a-l determina să semneze contractul cu ei, modalitatea de izolare. În data de 04 ianuarie 2010, inculpații B.G.C., G.T. și G.M. l-au luat pe partea vătămată din locuința sa, îndreptându-se spre Oradea unde erau așteptați de inculpații D.C.A. și T.I.Z. În 07 ianuarie 2010, în jurul orelor 15.00, inculpații s-au prezentat la notar împreună cu partea vătămată și profitând de capacitățile fizice și psihice ale acestuia, au indus-o în eroare să semneze un contract fals de vânzare-cumpărare determinând și notarul public D.I.

și avocatul P.M.D., ca fără vinovăție, să consemneze în mod nereal cu ocazia redactării și autentificării, că partea vătămată F.Z. înstrăinează imobilul cu suma de 65.000 RON și că a primit această sumă de la inculpatul B.G.C. Inculpatul B.G.C. nu a predat în realitate nicio sumă de bani părții vătămate, ci inculpatul T.I.Z., pentru inculpata D.C.A., a înmânat inculpatului G.T. suma de 1.500 RON, cu care să poată izola partea vătămată în munți, până când vor reuși să treacă imobilul pe altă persoană, pentru a nu putea fi anulat contractul inițial. Cheltuielile notariale în cuantum de 6.000 RON, au fost suportate de inculpata D.C.A. care i-a înmânat inculpatului B.G.C. suma de 600 euro pentru serviciile făcute, respectiv de a accepta trecerea imobilului pe numele lui și de a-l aduce pe partea vătămată la Oradea.

În ideea de a controla înstrăinarea imobilului și de a-și recupera suma plătită cu titlu de taxe notariale, inculpata D.C.A. și inculpatul B.G.C., au determinat notarul public D.I. să falsifice un contract de împrumut cu ipotecă în care s-a consemnat în mod nereal că inculpatul B.G.C. a împrumutat de la inculpata D.C.A. suma de 5.000 euro, prin același înscris inculpatul B.G.C. ipotecând imobilul părții vătămate și fiind de acord să se noteze o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea inculpatei. Din modul de redactare al documentelor rezultă că prima dată a fost întocmit contractul de împrumut cu ipotecă și abia apoi a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare dintre partea vătămată F.Z.

și inculpatul B.G.C., pe contractul de vânzare-cumpărare acesta figurând aceeași rubrică de calitate de creditor la autentificare și nu de vânzător, așa cum ar fi trebuit menționat, și așa cum apărea și pe contractul de împrumut. Actele au fost folosite de notar la cartea funciară pentru a înscrie imobilul pe numele inculpatului B.G.C. cu interdicția în favoarea inculpatei D.C.A. După autentificarea contractelor, inculpatul G.T., cu concursul celorlalți inculpați G.M.I., B.G.C., C.A. și a inculpatului T.I. au transportat partea vătămată în comuna Derna, sat Dernișoara, și au ținut-o izolată într-o locuință aflată în mijlocul pădurii, lipsind-o de orice contact cu alte persoane sau autorități, fiind pusă sub supravegherea inculpatului G.T.

Când partea vătămată a încercat să i-a contact telefonic cu aparținătorii nu a putut comunica decât parțial, fiindu-i întreruptă convorbirea. Din procesul-verbal de redare al convorbirii telefonice din data de 24 ianuarie 2010, a rezultat că partea vătămată își dădea seama că a fost mințită să o ajute pe inculpata D.C.A., sens în care au făcut acte mincinoase și cerea să se rupă actele făcute după care să i se dea drumul de acolo. Sora părții vătămate, datorită temerilor că acesteia i s-ar fi putut întâmpla ceva, a sesizat organele de urmărire penală, care pe baza datelor și informațiilor adunate au concluzionat că este vorba de o grupare infracțională periculoasă. În acest timp, datorită rolului de finanțatori și a interdicției de înstrăinare și grevare a imobilului în favoarea inculpatei D.C.A., inculpații T.I.

și D.C.A. au preluat controlul acțiunilor, niciun act nemaiputând fi făcut fără acordul lor. Inculpații B.G.C., G.M., D.C.A. și T.I.Z. au efectuat demersurile de înstrăinare a imobilului aparținând părții vătămate. Astfel, la data de 15 ianuarie 2010, inculpatul B.G.C., din dispoziția și cu avizul inculpatei D.C.A., a încheiat un antecontract cu numitul L.I., în care se specifica că se va înstrăina apartamentul părții vătămate F.Z. pentru suma de 24.750 euro (în condițiile în care pe piața imobiliară apartamentul valora 40.000 euro), ceea ce demonstra intenția de a se intra cât mai repede în posesia banilor prin vânzarea apartamentului unui cumpărător de bună credință. Pe acest precontract, au semnat inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A.

și reprezentanții agenției imobiliare, care, din dispoziția acesteia din urmă, au căutat repede un cumpărător. S-a reținut că intenția de înstrăinare denotă contribuția acestora la comiterea faptei de înșelăciune, din moment ce scadența așa-zisului împrumut era la începutul lunii februarie. Pentru a realiza cât mai repede transcrierea imobilului, inculpații G.M., T.I., D.C., B.G.C., C.A.I. și martora C.A. s-au deplasat în repetate rânduri la administratorul blocului și la președintele Asociației de Proprietari de pe str. C., pentru a obține adeverința privind inexistența cheltuielilor comune necesară la transferul proprietății. La una din deplasările la apartamentul părții vătămate, datorită presiunii majore efectuate și a discuțiilor aprinse cauzate de inculpați, a venit poliția, moment în care inculpații G.M.

și B.G.C., au fugit. S-a reținut că sunt relevante în ceea ce privește modul de acțiune al inculpaților, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceștia. Astfel, în data de 22 ianuarie 2010 inculpatul B.G.C. a discutat cu inculpatul T.I.Z. despre imobilul părții vătămate F.Z., precum și despre faptul că partea vătămată este lipsită de libertate în munți până ce se va face vânzarea. În aceeași zi, inculpatul G.M.I. a luat legătura cu o persoană pe nume P. căruia i-a vorbit despre înstrăinarea apartamentului părții vătămate F.Z. În timp ce partea vătămată era lipsită de libertate, inculpatul G.T.

a comunicat unele date personale cu privire la partea vătămată inculpatului B.G.C., acesta informându-l la rândul său că luni urmează a se face vânzarea (convorbirea din data de 22 ianuarie 2010). În ceea ce privește intenția inculpaților de a transfera proprietatea părții vătămate către altă persoană pentru a nu pierde un proces ulterior, s-a apreciat că aceasta rezultă și din convorbirea telefonică purtată între inculpații G.M.I. și G.T., la data de 23 ianuarie 2010. În aceeași zi, G.M.I. a fost contactat de inculpatul G.T., aflat în satul Dernișoara, și l-a sfătuit să nu-i fie teamă de nimeni și de nimic deoarece vor vinde imediat imobilul și vor scăpa de eventualele probleme. Faptul că inculpații au indus în eroare partea vătămată cu bună știință și au dorit să scape de nepotul părții vătămate ca să poată vinde mai departe apartamentul, a rezultat și din convorbirea purtată de inculpatul B.G.C.

și o persoană necunoscută de sex feminin, în ziua de 24 ianuarie 2010. Tot într-o convorbire telefonică din aceeași dată purtată între inculpatul B.G.C. și inculpatul G.T., acesta din urmă a precizat că dorește să abandoneze lipsirea de libertate a părții vătămate F.Z., deoarece este departe de Timișoara și e foarte frig, iar din convorbirea purtată între aceeași inculpați la data de 25 ianuarie 2010, transpare teama inculpatului G.T. de a fi condamnat deoarece l-au imobilizat prea mult pe partea vătămată. Legată de aceeași împrejurare, este convorbirea telefonică dintre inculpații G.M.I. și G.T. din 25 ianuarie 2010, convorbire în care acesta din urmă amenință că o să-i drumul bătrânului. S-a reținut că aceste convorbiri confirmă faptul că inculpații știau că partea vătămată este lipsită de libertate în munți, deoarece se punea probleme de a-i da drumul și de a-l lăsa să plece.

În ceea ce privește implicarea inculpatului T.I.Z., în activitatea infracțională, s-a reținut că aceasta rezultă și din convorbirea telefonică cu inculpatul B.G.C., convorbire telefonică care a avut loc în data de 25 ianuarie 2010, ora 12:46:07). La momentul în care martora C.A. a aflat de la un funcționar de la Cartea Funciară că imobilul aparținând părții vătămate este sechestrat, a comunicat această împrejurare inculpatei D.C.A., aceasta conștientă fiind de problemele care pot apărea, schimbându-și atitudinea și încercând să se debaraseze de consecințele faptelor sale, ceea ce l-a determinat pe inculpatul B.G.C. să-i reproșeze că „se dă la o parte acum, la greu” (procesul-verbal de redare al convorbirii telefonice din data de 25 ianuarie 2010 purtate între inculpatul B.G.C.

și inculpata D.C.A.). Partea vătămată F.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin repunerea în situația anterioară de către inculpații B.G.C., D.C.A. și T.I.Z. Au existat încercări de deposedare și a altor persoane, respectiv a numiților K.A. și M.V. (persoană care nu a putut fi însă identificată, dar a cărei carte de identitate și contractul original de atestare al proprietății imobilului de str. M.M., Timișoara, au fost găsite asupra inculpatului G.M.), care însă nu au fost finalizate datorită intervenției organelor de urmărire penală. Astfel, în ceea ce privește partea vătămată K.A., inculpații B.G.C., G.M. și G.T., i-au promis că vor avea grijă de el și îi vor cumpăra o casă, dacă vând apartamentul acestuia din Timișoara, str. T. În urma discuțiilor avute cu inculpații G.T.

și G.M., partea vătămată a fost convinsă să le dea acestora cartea de identitate pentru a încheia la notar actele autentice, acțiune care nu a mai fost finalizată, datorită intervenției organelor de cercetare penală. S-a concluzionat că inculpatul G.M.I. a constituit un grup infracțional specializat în racolarea și deposedarea prin inducere în eroare și mijloace frauduloase a mai multor persoane fizice, grup la care au aderat inculpații B.G.C. și G.T., fiecare având un rol bine determinat, pentru realizarea scopului, respectiv însușirea pe nedrept de fonduri bănești; prin inducerea în eroare a părților vătămate F.Z. și I.C., acestea au fost deposedate de imobilele a căror proprietari erau, partea vătămată F.Z., fiind lipsită de libertate până la înstrăinarea imobilului și însușirea sumelor de bani.

În cadrul grupului, activitatea de finanțatori ai operațiunilor de înstrăinare și ipotecare a apartamentului părții vătămate F.Z. au avut-o inculpații T.I.Z. și D.C.A.; fiecare dintre inculpați au contribuit la falsificarea pe de o parte a contractului de vânzare cumpărare dintre inculpatul B.G.C. și partea vătămată F.Z. prin consemnarea unor împrejurări necorespunzătoare realității, iar pe de altă parte a contractului de împrumut și ipotecă cu interdicție de înstrăinare, prin consemnarea în fals a acordării unui împrumut de 5.000 euro, în realitate neacordându-se această sumă, înscrisurile falsificate fiind folosite la intabularea în cartea funciară. S-a mai reținut că inculpatul B.G.C. a mai înșelat două părți vătămate, respectiv partea vătămată H.C.A.

și partea vătămată Asociația de Proprietari din Timișoara, str. L., reprezentată de numitul B.I., cauzând un prejudiciu de 27.500 euro. S-a reținut că inculpatul B.G.C. a promis că se va ocupa de renovarea imobilului de pe str. L., uscătoria imobilului urmând să fie prețul pe care asociația de proprietari trebuia să îl plătească pentru lucrările executate; inculpatul B.G.C. a devenit proprietarul uscătoriei, pe care a vândut-o sub prețul pieții, dar nu și-a respectat obligațiile asumate; partea vătămată Asociația de Proprietari, prin B.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro. Partea vătămată H.C.A. a fost indusă în eroare de către inculpatul B.G.C. care s-a obligat să-i vândă un bun imobil proprietatea sa, situat pe str. L. din Timișoara, imobil pe care în realitate inculpatul nu avea cum să-l vândă, întrucât nu se afla în proprietatea acestuia la momentul primirii sumei de bani; partea vătămată H.C.A.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.500 euro. S-a constatat că starea de fapt astfel reținută a fost dovedită cu probele la care s-a făcut referire anterior. În ceea ce privește încadrarea juridică prima instanță a reținut că faptele inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. de a constitui un grup infracțional organizat care a acționat din a doua parte a anului 2009 cu scopul de a înșela persoane vârstnice, constituie infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. S-a constatat că prin rechizitoriu au mai fost trimiși în judecată pentru aceeași infracțiune și inculpații D.C.A. și T.I.Z., dar că această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina celor doi inculpați pentru că ei nu au participat la niciuna dintre infracțiunile grave posibil a fi săvârșite de un grup infracțional organizat și care sunt arătate expres în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune pentru care au fost trimiși în judecată, nu este una care să aibă consecințe deosebit de grave, ei neparticipând decât la înșelarea părții vătămate F.Z., prejudiciul în cazul acestuia fiind sub 200.000 RON, prin rechizitoriu nefiind reținute prevederile alin. (5) ale art. 215 C. pen. S-a mai arătat că din probatoriul administrat nu rezultă că cei doi inculpați ar fi participat într-un fel sau altul la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate a părții vătămate F.Z., interceptările convorbirilor telefonice nerelevând cu certitudine că ar fi fost de acord cu acțiunea celorlalți trei inculpați, iar o eventuală implicare directă nu era posibilă, având în vedere locul unde se găseau.

Astfel s-a dispus achitarea inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru infracțiunea de lipsire de libertate, și, pe cale de consecință, au fost achitați în condițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, s-a reținut că fapta inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. de a induce în eroare mai multe părți vătămate folosindu-se de nume și calități mincinoase cu ocazia încheierii unor contracte, cauzând un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, constituie infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în cauză fiind aplicabile și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., din modul de acțiune reieșind că a existat o rezoluție infracțională unică.

Astfel, prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice vizând această infracțiune, apreciindu-se încadrarea dată prin rechizitoriu ca fiind cea legală. S-a precizat că fapta inculpaților D.C.A. și T.I.Z. de a induce și a menține în eroare partea vătămată F.Z., în condițiile arătate mai sus, constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în cazul lor fiind aplicabilă circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât au săvârșit fapta împreună cu ceilalți trei inculpați. Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, s-a reținut că probele administrate demonstrează că aceasta a fost comisă în mod exclusiv de inculpații B.G.C., G.M.I.

și G.T. în dauna părții vătămate F.Z., fapta constituind infracțiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. S-a reținut că din probe nu rezultă că inculpații ar fi lipsit de libertate partea vătămată I.C., în acest sens fiind declarațiile martorilor: D.G., I.C. și P.A., din care nu reiese lipsirea de libertate a acestei părți vătămate de către vreunul din inculpați, așa cum se susține în rechizitoriu; astfel nu s-a reținut că este vorba de o infracțiune continuă cu două acte constitutive, ci doar o infracțiune unică. Cu privire la comiterea în forma participației improprii a infracțiunilor prevăzute de art. 291 și 289 alin. (1) C. pen., instanța a apreciat că, mai înainte de orice, în cauză nu se poate reține infracțiunea de fals intelectual pentru că nu sunt îndeplinite două din condițiile cerute de art. 289 C. pen., respectiv existența calității de funcționar în persoana notarului public și cea a înscrisului oficial emanând de la acesta.

S-a argumentat că notarul public și cu atât mai mult avocatul, exercitând profesii liberale, nu pot avea calitatea de funcționari, iar actele asupra cărora operează nu pot avea caracterul unor înscrisuri oficiale. Astfel, inculpații au fost achitați pentru participația improprie la fals intelectual în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar uzul de fals fiind o infracțiune subsecventă unei infracțiuni de fals, pe cale de consecință, inculpații au fost achitați și pentru participație improprie la uz de fals tot în condițiile prevăzute de art. 10 lit. d) C. proc. pen. La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 75 C. pen. și prevederile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei.

Astfel în cazul inculpatului B.G.C. s-a avut în vedere contribuția avută la fiecare infracțiune în parte, situația personală, faptul că are antecedente penale, fără a fi recidivist; s-a ținut cont și de atitudinea procesuală nesinceră, precum și de împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate F.Z. este recuperat. De asemenea, în cazul inculpatului G.M.I. în afară de participarea consecventă la unele acte infracționale s-a mai avut în vedere că a fost anterior de mai multe ori condamnat, printre condamnări figurând și una pentru o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum și o condamnare în Franța. Cu privire la inculpatul G.T., s-a reținut că acesta a fost un membru activ al grupului infracțional, participând la lipsirea de libertate a părții vătămate F.Z.

și înșelarea victimelor I.C., F.Z. și încercarea de a-l înșela pe partea vătămată K.A., având antecedente penale, fiind condamnat pentru o infracțiune de tâlhărie. În cazul inculpaților D.C.A. și T.I. s-a ținut cont că au avut o participare mai redusă, doar în ceea ce privește înșelarea părții vătămate F.Z. În cazul lor s-a avut în vedere că erau cei care intermediau încheierea actelor și au finanțat operațiunea. În ceea ce-l privește pe T.I. și acesta s-a confruntat cu legea penală având în antecedență o condamnare pentru furt. Împotriva sentinței au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații G.M.I., B.G.C., G.T., D.C.A. și T.I.Z. În apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu s-a criticat hotărârea sub aspectul achitării celor 5 inculpați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) rap.

la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspectul achitării inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și sub aspectul condamnării inculpaților B.G.C., G.M. și G.T. pentru o singură infracțiune prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpații B.G.C., G.T. și G.M.I., prin motivele de apel se arată că au atacat hotărârea instanței de fond, fiind nemulțumiți de starea de fapt și de încadrările juridice reținute, precum și de modul de soluționare a laturii civile.

Inculpații D.C. și T.I.Z. au solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Prin decizia penală nr. 149/A/2011 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrărilor juridice solicitate de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. Au fost admite apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații B.G.C., G.M.I., G.T., D.C.A. și T.I.Z. împotriva sentinței penale nr. 122 din 15 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și, în consecință: A fost desființată sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale în ceea ce privește achitarea inculpaților B.G.C. și D.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., temeiul achitării inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., nereținerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în ce-i privește pe inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților D.C.A. și T.I.Z. și pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpaților și, procedând la o nouă judecată în aceste limite: A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

aplicată inculpatului B.G.C. în elementele componente de: - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul B.G.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 26 ocotombrie 2011. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.G.C. A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului G.M.I. în elementele componente de: - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul G.M.I. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, până la 17 iunie 2011. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat. A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului G.T. în elementele componente de: - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul G.T. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 26 octombrie 2011. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare. S-a redus pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Au fost menținute dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 04 aprilie 2011. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpată.

A fost schimbat temeiul achitării inculpatei D.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului T.I.Z. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

Au fost menținute dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpat. A fost schimbat temeiul achitării inculpatului T.I.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, avansându-se din fondurile Ministerului Justiției.

S-a constatat, în esență, că prima instanță a reținut just starea de fapt. Totodată, s-a apreciat că din probele administrate - cu referire specială la convorbirea purtată la data de 25 ianuarie 2010 dintre inculpații B.G.C. și D.C.A. - nu rezultă implicarea inculpaților T.I.Z. și D.C.A. în comiterea infracțiunii de lipsire de libertate a părții vătămate F.Z. (necuprinzând procese-verbale de redare a unor convorbiri relevante, după cum greșit s-a reținut anterior); inculpații indicați nu au comis nici infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece activitatea lor infracțională s-a limitat la comiterea infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., temeiul corect al achitării fiind, însă, cel prev. de art. 1 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sub aspectul laturilor subiectivă și obiectivă. S-a mai apreciat de către instanța de apel că este greșită soluția de achitare a inculpaților B.G.C. și D.C.A. pentru comiterea infracțiunile prev. de art. 289 și 291 C. pen. - în forma participației improprii, notarul public având calitatea de funcționar public în sensul legii penale, față de prevederile art. 3 din Legea nr. 36/1995, emițând acte oficiale - activitatea de autentificare a unui act preredactat aparținând etapei întocmirii actului respectiv. S-a concluzionat că inculpații menționați, în calitate de semnatari a actelor autentice (contract de vânzare și împrumut și ipotecă), sunt vinovați de comiterea infracțiunilor anterior precizate.

Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate reținută în sarcina inculpaților B.G.C., G.M. și G.T., s-a reținut că din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, a rezultat că inculpații au lipsit de libertate și pe partea vătămată I.C., în acest sens fiind declarațiile martorilor: D.G., I.C. și P.A. S-a arătat că din declarația părții vătămate reiese starea precară de sănătate în care se afla aceasta, împrejurare față de care inculpaților le-a fost mult mai ușor să o inducă în eroare și să o ducă în imobilul din Bihor, unde, așa cum rezultă din declarațiile martorului D.G., partea vătămată a fost lăsat singură și fără ajutor, fiind ajutată cu mâncare și apă de vecini; ulterior partea vătămată a fost internată în azilul din localitatea Ineu.

S-a argumentat că din perspectiva comiterii infracțiunii de lipsire de libertate, nu prezintă relevanță modalitatea de săvârșire a acesteia, persoana putând fi lipsită de libertate și ca urmare inducerii în eroare, astfel cum au procedat inculpații, astfel că, în concret, transportarea persoanei vătămate I.C. din locuința sa într-o localitate izolată din județul Bihor, abandonarea acesteia în acea localitate, unde era ajutat de vecini, vânzarea locuinței sale, urmată de internarea în azil, prezintă elementele lipsirii de libertate, partea vătămată fiind lipsită de posibilitatea de a se deplasa în mod liber. În consecință, instanța de apel a reținut și această faptă ca element al infracțiunii continuate de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare admiterii apelului declarat de parchet și sub acest aspect.

Referitor la apelurile declarate de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., s-au reținut următoarele: Cu privire la latura penală a cauzei, în referire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților, din cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. prin înlăturarea alin. (5), avându-se în vedere că valoarea prejudiciului cauzat se situează sub valoarea de 200.000 RON (fiind dovedită cu expertizele în construcții privind cele două garsoniere). S-a apreciat că acest motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că în faza de urmărire penală s-a stabilit valoarea de circulație a imobilelor cu privire la care s-au comis faptele de înșelăciune, valoarea însumată depășind cuantumul de 200.000 de RON, încadrarea juridică fiind corectă.

Relativ la solicitarea de achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a arătat că din starea de fapt reținută de instanță pe baza declarațiilor părților vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor F.M., V.I., P.C., C.A.I., I.M., V.Z., C.A., P.M.D., D.I., I.V.L., P.A., N.N., K.A., D.G., J.V., S.D. și cu conținutul convorbirilor telefonice, cele mai relevante fiind redate în cuprinsul rechizitoriului, rezultă că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în mod corect fiind condamn