ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 225 din 13 mai 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata G.V. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 13 C. pen., la un an și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la un an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat că primele două pedepse sunt grațiate, iar pedeapsa de un an și 4 luni închisoare rămasă de executat a fost executată în perioada 21 mai 1999 – 20 mai 2001. Inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile în valoare de 663.923.979 lei și 2.415.959 lei penalizări de întârziere, până la 31 martie 2003, către partea civilă SC C.A.

SA Cluj Napoca, prin lichidatorul AT P. SA Cluj Napoca. În esență, s-au reținut următoarele: În perioada anilor 1995 - 1999, inculpata, în calitate de casieră la SC C.A. SA Cluj Napoca, având printre atribuții și încasarea sumelor rezultate din vânzarea către persoanele fizice a locuințelor din fondul locativ de stat, a eliberat plătitorilor chitanțe, neînregistrând în registrul de casă 97 chitanțe și însușindu-și sumele, cauzând astfel, un prejudiciu total de 663.923.979 lei. S-a mai reținut că, pentru a ascunde sustragerile de numerar, inculpata a sustras mai multe dosare de vânzare a locuințelor, contracte de vânzare-cumpărare în original și chitanțiere, care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 252 din 29 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. Inculpata a declarat recurs, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea unei noi expertize contabile, care să stabilească corect valoarea prejudiciului. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpatei și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale. Totodată, din materialul probator existent în cauză, rezultă, în mod cert, că prejudiciul cauzat prin fapta inculpatei a fost corect stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.V. împotriva deciziei penale nr. 252 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.