ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 225
din 13 mai 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata G.V. la 2 ani
închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215
1
alin. (1) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 13 C. pen., la un an și
2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen.,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la un an și 4 luni închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C.
pen.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002, s-a constatat că primele două pedepse sunt grațiate, iar pedeapsa de
un an și 4 luni închisoare rămasă de executat a fost executată în perioada 21
mai 1999 – 20 mai 2001.
Inculpata a fost obligată la
plata despăgubirilor civile în valoare de 663.923.979 lei și 2.415.959 lei
penalizări de întârziere, până la 31 martie 2003, către partea civilă SC C.A.
SA Cluj Napoca, prin lichidatorul AT P. SA Cluj Napoca.
În esență, s-au reținut
următoarele:
În perioada anilor 1995 -
1999, inculpata, în calitate de casieră la SC C.A. SA Cluj Napoca, având
printre atribuții și încasarea sumelor rezultate din vânzarea către persoanele
fizice a locuințelor din fondul locativ de stat, a eliberat plătitorilor
chitanțe, neînregistrând în registrul de casă 97 chitanțe și însușindu-și sumele,
cauzând astfel, un prejudiciu total de 663.923.979 lei.
S-a mai reținut că, pentru a
ascunde sustragerile de numerar, inculpata a sustras mai multe dosare de
vânzare a locuințelor, contracte de vânzare-cumpărare în original și
chitanțiere, care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare.
Curtea de Apel Cluj, prin
decizia penală nr. 252 din 29 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de inculpată.
Inculpata a declarat recurs,
solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru
administrarea unei noi expertize contabile, care să stabilească corect valoarea
prejudiciului.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor
dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și
vinovăția inculpatei și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare
dispozițiilor legale.
Totodată, din materialul probator
existent în cauză, rezultă, în mod cert, că prejudiciul cauzat prin fapta
inculpatei a fost corect stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpata G.V. împotriva deciziei penale nr. 252
din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj.
Obligă recurenta inculpată
la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 17 februarie 2005.