ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6254/2004

HOTĂRÂRE

11.11.2004

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6254/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 363 din 22 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr. 159 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Gorj.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul B.G. a solicitat să fie despăgubit pentru suprafața de 1000 mp teren, ocupat de stația meteo Tg. Logrești.

Arată reclamantul, că terenul a fost moștenit de la socrul său, S.I.N. și că a notificat unitatea deținătoare care a răspuns că nu este de acord cu achitarea despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 159 din 3 iunie 2003, Tribunalul Gorj a respins ca nefondată acțiunea formulată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului este inadmisibilă deoarece terenul solicitat nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001 și nu pot fi acordate despăgubiri pentru că terenul a fost inclus în proprietatea Statului Român, fiind declarat teren de interes național, în baza H.G. nr. 980/1998.

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că din actele aflate la dosar rezultă faptul că singura moștenitoare a autorului S.N. este fiica acestuia, B.M., soția reclamantului B.G.

În condițiile în care calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului pretins, s-a constatat că reclamantul nu avea calitate procesuală activă. Pe cale de consecință, Curtea de Apel Craiova a reținut că hotărârea tribunalului este legală numai în privința soluției de respingere a acțiunii, iar nu și în privința soluționării fondului cauzei.

Împotriva deciziei, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.

Fără a se indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate vizează atât calitatea procesuală a reclamantului cât și fondul cauzei.

Astfel, în ceea ce privește calitatea procesuală, reclamantul arată că este mandatar al soției sale, unica moștenitoare a proprietarului inițial al imobilului.

Față de dezvoltarea acestui motiv, Înalta Curte îl va analiza în lumina art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și îl va privi ca nefondat.

În prezenta cauză, toate actele care vizează declanșarea și derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 au fost îndeplinite, în nume personal de reclamantul B.G.

Conform art. 67 C. proc. civ., părțile pot să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.

Pentru a fi parte în proces, persoana trebuie să justifice calitatea procesuală, ceea ce presupune că persoana respectivă este titular de drepturi sau obligații.

Or, titularul dreptului ce își are izvorul în dispozițiile Legii nr. 10/2001 este soția reclamantului deoarece, potrivit art. 3 și art. 4 din actul normativ în discuție, beneficiază de măsuri reparatorii doar proprietarii persoanele fizice și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Este adevărat că reclamantul a fost împuternicit de soția sa, prin procură autentificată de notar, să o reprezinte înaintea autorităților judiciare și publice, dar acest lucru nu prezintă relevanță în ceea ce privește determinarea calității procesuale active în prezenta cauză, pentru că cererile nu au fost formulate în numele mandantei.

În condițiile în care Codul de procedură civilă face distincție între noțiunea de parte și noțiunea de reprezentant, cererea de chemare în judecată făcută de mandatar în nume propriu, apare ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin urmare, decizia Curții de Apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, art. 41 și art. 67 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că analiza altor motive de recurs nu se mai impune și, făcând aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.