ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 239
din 1 iulie 2004, Tribunalul Mehedinți a dispus condamnarea inculpatului
P.D.
la 5 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175
lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 din același cod.
S-a mai dispus confiscarea
unui cuțit - corp delict potrivit prevederilor art. 118 lit. b) C. pen.
S-a mai luat act că victima
P.A. nu s-a constituit parte civilă, iar cheltuielile de spitalizare au fost
achitate.
Instanța a reținut că, la 3
ianuarie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice inculpatul a avut o
altercație cu fiul său în timpul căreia l-a lovit cu cuțitul pe acesta în zona
suvclaviculară dreapta, cauzându-i victimei un șoc hemoragic ce i-a pus viața
în pericol.
Împotriva acestei sentințe
inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Instanța de control
judiciar, prin decizia penală nr. 50 din 15 februarie 2005, Curtea de Apel
Craiova a admis apelul și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani
închisoare la 3 ani și 6 luni de închisoare, menținând celelalte dispoziții ale
hotărârii.
Împotriva acestei decizii
inculpatul a declarat recurs, nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate, cerând
reducerea acesteia.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând materialul
probator administrat în cauză, constată că instanța a făcut o corectă încadrare
juridică a faptei și o justă individualizare a cuantumului pedepsei.
Instanța de control judiciar
a dat eficiența necesară împrejurărilor reale și circumstanțiale care
caracterizează fapta și persoana inculpatului, aplicându-i o pedeapsă spre
minimul ei, de natură a asigura scopul preventiv educativ și de reinserția
acestuia în societate, încât o reducere a pedepsei nu se justifică.
Pe cale de consecință,
Curtea, în temeiul prevederilor art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc.
pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea
acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 50 din 15 februarie
2005 a Curții de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 aprilie 2005.