ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1137/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 522 din 22

noiembrie 2001, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul G.D. la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 4 septembrie

2000, la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească suma de 4.254.466 lei către partea civilă Spitalul Clinic județean

Constanța, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

3.250.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, datorată modului

în care victima G.D.R. înțelegea să trăiască, fără a munci și consumând băuturi

alcoolice, la data de 31 august 2000, între acesta și tatăl său, inculpatul

G.D., a izbucnit un scandal, în cadrul căruia victima l-a lovit pe inculpat cu

pumnii și picioarele. Întrucât fiul său continua să-l agreseze, inculpatul a

luat un cuțit din bucătărie cu care i-a aplicat acestuia o singură lovitură în

regiunea inghinală dreaptă, producându-i leziuni grave care au dus la moartea

victimei în spital.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 117/ P din 26 aprilie 2002, admițând apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Constanța, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5

ani închisoare, la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen., cu motivarea că, în raport de pericolul social

sporit al infracțiunii săvârșite de inculpat, care pe fondul consumului de

băuturi alcoolice și-a ucis propriul fiu, pedeapsa aplicată de instanța de fond

nu este suficientă pentru realizarea prevenției generale și reeducarea celui în

cauză.

Totodată s-a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului.

Împotriva menționatei decizii,

inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea

severă în raport de împrejurarea că a comis fapta în condițiile unei provocări

din partea victimei, cât și de circumstanțele sale personale.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 și art. 175 lit. c)

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul-verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului

faptei, raportul de constatare medico-legală, întocmit în urma necropsiei și

declarațiile martorilor oculari D.M. și D.G., coroborate cu recunoașterile

inculpatului), care au fost analizate în considerentele deciziei, rezultă, fără

dubiu, că la data de 31 august 2000, pe fondul unei vechi stări conflictuale

între părți și a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul G.D., fiind

agresat cu pumnii și picioarele de către fiul său G.D.R., l-a lovit pe acesta

cu un cuțit de bucătărie în regiune inghinală stângă, provocându-i leziuni

grave în urma cărora victima a decedat la spital.

Referitor la pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect

individualizată, instanța având în vedere atât pericolul social sporit al

infracțiunii comise, constând în uciderea propriului fiu în cadrul unui

conflict existent între părți, pe fondul consumului de băuturi alcoolice însă,

dar și de starea de provocare în care inculpatul a acționat și de

circumstanțele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale și comportarea

sinceră în cursul procesului.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de

inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 4

septembrie 2000, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 117/P din 26 aprilie

2002 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 4 septembrie 2000, la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2003.