ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5203/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5203/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor penale de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 778 din 19
noiembrie 2003, Tribunalul Dolj a dispus:
În baza art. 208 alin. (1) și art.
209 alin. (2) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art.
99 și urm. C. pen. și art. 74 lit. b) și c) C. pen. și a art. 76 lit. d) C.
pen., a condamnat pe inculpații: G.G.; R.O. și R.L. la pedeapsa de câte un an
închisoare fiecare.
În baza art. 217 alin. (1) și (3) C.
pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 lit. b) și c) C. pen. și
art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpați la pedeapsa de
3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen.,
art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca fiecare inculpat să
execute pedeapsa cea mai grea, respectiv un an închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor
art. 64 C. pen. și art. 71 C. pen.
S-a constatat recuperat integral
prejudiciul cauzat părții civile S.N.T.C. R., Direcția de Telecomunicații Dolj.
Inculpații au fost obligați la câte
1.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 27 ianuarie 2003,
urmare unei înțelegeri prealabile, cei trei inculpați au sustras cablu de la
rețeaua telefonică din satul Coțofenii din Față, județul Dolj, pe o distanță de
600 metri, în scopul valorificării metalelor componente.
În acest sens, cu ajutorul unei
scări din lemn, inculpatul R.O., s-a urcat pe stâlpii de susținere unde,
folosindu-se de un obiect tăietor, a secționat cablul la capetele de prindere
dintre mai mulți stâlpi.
Cablul sustras a fost ascuns, iar a
doua zi inculpații au ars învelișul din plastic, iar materialele rezultante,
respectiv, 40 kg plumb și 6 kg cupru au fost vândute numitului B.N., fără a
cunoaște proveniența lor.
Starea de fapt menționată mai sus a
fost dovedită în cauză cu probele administrate: procese-verbale de cercetare,
declarațiile martorilor E.P., G.G., G.G., B.N., care se coroborează cu
recunoașterea parțială a inculpaților și celelalte acte de la dosar.
În cauză s-a dispus efectuarea
anchetelor sociale pentru inculpații minori, precum și expertiză medico-legală
psihiatrică pentru inculpatul R.O., care a stabilit că acesta avea la data
săvârșirii faptelor discernământul faptelor și al consecințelor lor format.
Prejudiciul cauzat părții civile
S.N.T.C. R. SA Dolj a fost în cuantum de 7.369.283 lei și a fost acoperit
integral prin echivalent.
În drept, faptele reținute în
sarcina inculpaților au fost încadrate în prevederile infracțiunilor de furt
calificat și, respectiv, distrugere.
La individualizarea judiciară a
pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de
art. 72 C. pen., aplicând pedepse orientate către minimul general prevăzut de
lege în condițiile aplicării dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., cu
executarea acestora în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel cei trei inculpați, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând
admiterea apelurilor, desființarea sentinței, iar pe fond, în principal,
suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, având în vedere
circumstanțele personale reținute în sarcina lor, iar în subsidiar, în raport
de aceleași considerente, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima
instanță.
Prin decizia penală nr. 98 din 24
februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei ultime hotărâri,
inculpații au declarat recurs, reiterând aceleași critici expuse și cu ocazia
soluționării apelurilor, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Instanțele au reținut situația de
fapt, pe baza tuturor probelor administrate, care au fost just apreciate, au
dat o încadrare juridică corespunzătoare celor două fapte comise de inculpați,
în urma unei înțelegeri prealabile.
La individualizarea judiciară a
pedepselor, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,
reținându-se pericolul social ridicat al faptelor, modalitatea de săvârșire,
consecințele produse, dar și persoana inculpaților, infractori primari, minori,
sinceri, au acoperit prejudiciul, recunoscându-le, în favoarea, existența
circumstanțelor atenuante.
Nu se impune schimbarea modalității
de executare a pedepselor, atâta timp cât împrejurările invocate de inculpați,
în susținerea motivului de recurs, au fost avute în vedere cu ocazia reducerii
acestora, sub limita minimă prevăzută de lege, cu ocazia aplicării
circumstanțelor atenuante.
Poziția procesuală adoptată de
inculpați și părinții acestora, care au încercat să influențeze cercetările,
invocând mai multe modalități de săvârșire a faptelor și implicarea altor
persoane, precum și faptul că inculpații au abandonat cursurile școlare,
demonstrează că reeducarea lor nu se poate realiza decât prin executarea
efectivă a pedepselor în regim de detenție.
Așa fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților urmează a fi respinse.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații G.G., R.O. și R.L. împotriva deciziei penale nr. 98 din
24 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova.
Obligă pe recurenții inculpați la
plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
13 octombrie 2004.