ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6838/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6838/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petenta SC O. SRL Călimănești,

având ca asociat unic pe O.S. și ca reprezentant prin procură pe O.F., soțul

acesteia, s-a adresat cu mai multe plângeri penale Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție și altor instituții ale statului, reclamând faptul

că mai mulți judecători, procurori, executori judecătorești și grefieri din

județul Vâlcea au comis abuzuri și falsuri în cercetarea și soluționarea unor

cauze civile și penale.

Urmare a acestor plângeri,

au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești dosarele

nr. 100/P/2002 și nr. 3/P/2003, în care s-au dispus soluții de netrimitere în

judecată.

Astfel, în dosarul nr.

100/P/2002 s-a dispus, prin Ordonanța din 13 ianuarie 2003, neînceperea

urmăririi penale privind pe magistrații și grefierii:

- M.V. – judecător

Judecătoria Brezoi

- V.S. – judecător

Tribunalul Vâlcea

- P.E. – judecător

Judecătoria Brezoi

- T.D. – judecător

Judecătoria Brezoi

- M.I. – procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea

- P.C. – grefier Judecătoria

Brezoi

- P.M. – grefier Judecătoria

Brezoi

Neînceperea urmăririi penale

împotriva persoanelor menționate s-a dispus pentru infracțiunile prevăzute de

art. 246, art. 289 și art. 264 C. pen.

Totodată, în același dosar

nr. 100/P/2002, a mai fost cercetată și L.M. – grefier la Judecătoria Brezoi

care, prin ordonanța sus-menționată a fost scoasă de sub urmărire penală pentru

infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., aplicându-i-se sancțiunea amenzii

cu caracter administrativ în sumă de 2.000.000 lei.

În ceea ce privește dosarul

nr. 3/P/2003, acesta vizează pe judecătoarea G.A., fost judecător la

Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea, actualmente judecător la Judecătoria Curtea

de Argeș, județul Argeș, care a fost cercetată pentru infracțiunea prevăzută de

art. 248 și art. 249 C. pen., dispunându-se, prin rezoluția din 21 februarie

2003, neînceperea urmăririi penale.

Împotriva soluției dată de

procuror în dosarul nr. 100/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, petenta SC O. SRL Călimănești a făcut plângere în conformitate cu prevederile

art. 278 și urm. C. proc. pen., plângere care a fost înregistrată la nr.

1163/2003 și a fost respinsă de către procurorul adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 16 decembrie 2003.

De asemenea, petenta SC O.

SRL Călimănești a făcut plângere și împotriva soluției dată de procuror în

dosarul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

plângere înregistrată sub nr. 1201/2003 și soluționată prin rezoluția

procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

prin rezoluția din 15 decembrie 2003.

După comunicarea soluției

date în aceste plângeri de către procurorul ierarhic superior, petenta SC O.

SRL Călimănești s-a adresat cu plângere împotriva soluției care a fost înaintată

Curții de Apel Pitești spre competentă soluționare, în conformitate cu

prevederile art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 45/

F din 27 mai 2004, Curtea de Apel Pitești a respins plângerea introdusă de SC

O. SRL prin reprezentantul său O.F. împotriva ordonanței din 13 ianuarie 2003

și a rezoluției din 21 februarie 2003 date de procuror în dosarele nr.

100/P/2002, respectiv nr. 3/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, menținând soluțiile atacate.

Pentru a pronunța astfel,

s-a reținut în esență următoarele:

În legătură cu soluția

pronunțată cu privire la persoanele, respectiv magistrații și grefierii vizați

prin ordonanța din 13 ianuarie 2003 în dosarul nr. 100/P/2002 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Pitești, instanța reține:

În ceea ce privește pe

judecătorul M.V.: analizând cele susținute de petiționar, se constată că în

dosarul nr. 1749/2000 al Judecătoriei Brezoi și în ordonanța de adjudecare nr.

1830/2000 a Judecătoriei Brezoi, ambele cauze judecate de M.V., cauze privind

executarea silită imobiliară în favoarea creditorului SC C. SRL și în

detrimentul debitorului SC O. SRL, reprezentat de către O.F., nu rezultă că

magistratul a acționat cu rea-intenție de a prejudicia pe SC O. SRL, condiție

esențială pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunilor

reclamate, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Eventualele erori, fie ele

vizând greșita citare, emiterea certificatului de sarcini, menționarea valorii

bunului scos la vânzare, precum și altele, pot fi asimilate unor greșeli de

judecată, cenzurate în căile de atac care nu atrag răspunderea penală, nefiind

dovedită reaua-credință a magistratului.

V.S. – judecător.

Se reține că aspectele

relevate de petiționar, vizează, în principal, modul cum acesta a soluționat

dosarul nr. 270/1998 al Judecătoriei Brezoi, în care s-a pronunțat sentința

civilă nr. 808 din 2 octombrie 1998, sau dosarul nr. 1383/C/2001, în care s-a

pronunțat decizia civilă nr. 698/2001 al Tribunalului Vâlcea; că în ansamblu, petentul

critică cele menționate în motivarea deciziei civile nr. 698/2001, susținând că

astfel de consemnări sunt nereale, mincinoase sau abuzive, punctând în acest

sens „pasaje” din decizia menționată, ori astfel de „texte” desprinse din

motivarea soluției pe care le invocă petentul ca fiind abuzive și mincinoase,

sunt aprecieri ale judecătorului exprimate în considerentele hotărârii care pot

fi cenzurate numai prin căile de atac.

Cum reaua-credință a

magistratului nu subzistă, în evaluarea diverselor situații de fapt ce au

constituit temeiul pronunțării deciziei sus-menționate, nu se poate reține în

sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

De altfel, se mai precizează

că decizia nr. 698/2001 a instanței de recurs ce este criticată de petiționar,

este rezultatul deliberării a trei judecători ce compun instanța de recurs, și

nu numai a judecătorului V.S., nefiind relevant faptul că acesta a redactat

hotărârea.

Se reține că cele susținute

de petiționar, în legătură cu judecătoarea P.E., în sensul că deși avea

obligația să verifice ca judecător de serviciu de carte funciară actele

întocmite de grefiera D.S.M., care l-au prejudiciat pe petiționar, nu a

făcut-o, astfel de fapte, chiar reale fiind, nu pot constitui infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., deoarece nu rezultă intenția judecătoarei de a acționa cu

rea-credință în sensul de a-l prejudicia pe petiționar, prin faptul că nu a

controlat riguros actele întocmite de grefieră, nefiind astfel întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.

Nici în privința

judecătoarei T.D., despre care petiționarul susține, în esență, printre altele,

că a pronunțat 4 sentințe greșite, favorizând familia M.C.D. – sentințele

civile nr. 737/1995, nr. 496/1997, nr. 397/1998, precum și sentința civilă

pronunțată în dosarul nr. 1571/2001, cea care a devenit proprietara imobilului

în litigiu, în urma ordonanței de adjudecare nr. 1830 din 29 decembrie 2000 a

Judecătoriei Brezoi, se apreciază că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută

de art. 246 și art. 289 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., atâta timp cât

nu rezultă indubitabil într-o sesizare penală, că magistratul a defavorizat

vădit, cu rea-intenție, partea prin soluția defavorabilă pe care a dat-o,

situație în care s-ar putea pune în discuție astfel de infracțiuni pe care le

reclamă petentul.

În ceea ce privește

procurorul M.I., despre care, conform criticilor expuse mai sus, petentul îl

face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 289 C.

pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., nu se poate reține vreo infracțiune în

sarcina acestuia.

Faptul că procurorul M.I. a

supravegheat cercetarea penală efectuată de poliție în dosarul penal privind pe

învinuitul E.R., că nu a avut rol activ și că a pronunțat o soluție nelegală și

netemeinică, ce a fost infirmată apoi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, nu poate constitui infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., sau

prevăzută de art. 289 C. pen., mai mult, infracțiunea prevăzută de art. 264 C.

pen., deoarece, ca și judecătorul, procurorul poate greși în instrumentarea

unei cauze, greșeală ce poate fi îndreptată în urma plângerii efectuate de

partea vătămată la procurorul ierarhic superior.

Numai dacă procurorul ar fi

dovedit rea-credință în a prejudicia pe petiționar, numai în această situație

s-ar putea, eventual, antrena răspunderea procurorului pe cale penală.

Or, în situațiile prezentate

de petiționar, vizând modul în care procurorul M.I. a instrumentat cauza, nu

rezultă nicicând reaua-credință a acestuia, astfel că nu pot subzista

elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

P.C. – grefier

Deși grefiera P.C., din

cadrul Judecătoriei Brezoi, a fost reclamată pentru infracțiunile prevăzute de

art. 246 și art. 289 C. pen., și complicitate prevăzută de art. 26, raportat la

art. 289 C. pen., constând în aceea că, în esență, a consemnat faptul că

procedura de citare este legal îndeplinită, deși în realitate nu era legală, o

atare situație, chiar dacă ar fi reală, nu-i poate fi imputată dacă nu se dovedește

reaua-credință a acesteia.

Or, din probele

administrate, nu rezultă o atare intenție, astfel că P.C. nu poate răspunde

penal pentru o atare faptă, cu atât mai mult, cu cât magistratul cu care a

intrat în cauză, respectiv M.V., nu a săvârșit o astfel de faptă penală.

P.M. – grefier, este

considerată vinovată de petiționar pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute

de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen. și

26, raportat la art. 289 C. pen., susținându-se că a fost instigată sau că a

beneficiat de complicitatea executorului judecătoresc R.M., a grefierei L.M. și

a judecătorului M.V.

Ca situație de fapt se

reține, în esență, că aceasta a legalizat și investit cu formulă definitivă și

executorie, în condiții nelegale sentința civilă nr. 801/2000, opozabilă SC O.

SRL

Curtea apreciază, în sensul

că și dacă o atare situație de fapt ar fi reală, nu se poate reține în sarcina

acesteia infracțiunile reclamate, deoarece nu subzistă reaua-credință a celei

cercetate pentru a-l prejudicia pe petiționar, și, ca atare, nefiind întrunite

toate elementele constitutive ale infracțiunii, nu se poate reține o atare

infracțiune în sarcina celei reclamate.

În ceea ce privește pe L.M.,

grefier la Judecătoria Brezoi, reclamată pentru infracțiunile prevăzute de art.

246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 26 raportat la art. 289 C. pen., având în

vedere complicitatea numiților M.V., judecător, P.M., grefier, D.S.M., grefier,

pe care petiționarul o reclamă pentru că se face vinovată de consemnările false

și mincinoase pe care le-a efectuat în publicația de vânzare emisă la data de

20 noiembrie 2000, precum și în încheierea din 16 noiembrie 2000, cât și pentru

necomunicarea publicației de vânzare firmei O. SRL, se reține că în privința

acesteia Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin chiar ordonanța

atacată, respectiv ordonanța din 13 ianuarie 2003, pronunțată în dosarul nr.

100/P/2002, a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi

administrative în cuantum de 2.000.000 lei, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 249 C. pen.

În ceea ce privește pe

judecătoarea G.A., care a fost cercetată în dosarul nr. 3/P/2003 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, se apreciază că nici în privința acesteia

nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., în

sensul că în mod tendențios, a consemnat sub semnătura sa în dosarul nr.

1866/2002, având ca obiect anularea certificatului de sarcini emis de grefiera

D.S.M., că reprezentantul parchetului, în concluziile depuse în instanță, a

lăsat la aprecierea instanței solicitarea datelor privind modul de soluționare

a unei plângeri penale, referitor la grefiera D.S.M., deși în realitate

procurorul a solicitat respingerea cererii.

S-a apreciat a fi o eroare în

consemnarea încheierii sub semnătura magistratului, care a fost ulterior

rectificată, fără a fi vorba de vreo intenție de a prejudicia pe petent, sub

acest aspect.

De asemenea, nu poate fi

calificat ca și infracțiune, faptul că G.A., în calitatea sa de judecător, a

dispus suspendarea cauzei menționate în baza art. 244 alin. (2) C. proc. civ.,

în vederea soluționării definitive a plângerii împotriva soluției pronunțată în

penal, în privința grefierei D.S.M., magistratul apreciind că aceasta este

soluția ce s-ar impune în speță, chiar dacă ea ar fi susceptibilă de critici.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petenta SC O. SRL Călimănești, prin reprezentantul său, O.F.

În motivele scrise petentul

a solicitat să se dispună casarea sentinței penale nr. 45/ F din 27 mai 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, să se admită plângerea formulată în

temeiul art. 278 C. proc. pen., de SC O. SRL și să se desființeze soluția

adoptată prin ordonanța din 13 ianuarie 2003 în dosarul nr. 100/P/2002,

totodată să se desființeze Rezoluția din 21 februarie 2003 în dosarul nr.

3/P/2003, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și să se

restituie dosarele procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale și

continuarea cercetărilor penale împotriva tuturor făptuitorilor ce se fac

vinovați de abuz în serviciu, fals, complice, neglijență în serviciu și trafic

de influență.

Examinând cauza, se constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Petentul a formulat

numeroase plângeri penale împotriva unor judecători și grefieri de la

instanțele de judecată din județul Vâlcea, a executorilor judecătorești, a

procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând modul în

care s-au desfășurat cercetările judecătorești de către judecătorii investiți

cu soluționarea cauzelor, modul în care au fost respectate dispozițiile legale

de către judecători, de grefierii de ședință cât și de procuror.

Din examinarea dosarului se

constată că actele premergătoare efectuate de procuror pentru soluționarea

plângerilor formulate de petentă, au condus la concluzia că nu sunt întrunite

elementele constitutive, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub

aspectul celei subiective, ale infracțiunilor de care sunt învinuiți de

petentă, faptele relevate nefiind de natură penală.

Analizând soluțiile date de

procuror pe cale ierarhică cât și hotărârea dată de instanța penală, Curtea

constată că acestea sunt legale și temeinice. Criticile privind aspectele de

nelegalitate și netemeinicie ale hotărârilor civile pronunțate și care o

nemulțumește pe petentă, puteau fi invocate pe căile ordinare și extraordinare

de atac, ele neputând antrena răspunderea penală a celor implicați în

desfășurarea actului de justiție, atâta vreme cât nu s-a dovedit reaua credință

sau intenția.

Așa fiind, urmează ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC O. SRL prin reprezentantul legal O.F.

împotriva sentinței penale nr. 45 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta SC O. SRL prin reprezentantul legal O.F. împotriva

sentinței penale nr. 45 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurenta petentă la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 decembrie 2004.