ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6838/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenta SC O. SRL Călimănești, având ca asociat unic pe O.S. și ca reprezentant prin procură pe O.F., soțul acesteia, s-a adresat cu mai multe plângeri penale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și altor instituții ale statului, reclamând faptul că mai mulți judecători, procurori, executori judecătorești și grefieri din județul Vâlcea au comis abuzuri și falsuri în cercetarea și soluționarea unor cauze civile și penale. Urmare a acestor plângeri, au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești dosarele nr. 100/P/2002 și nr. 3/P/2003, în care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată.

Astfel, în dosarul nr. 100/P/2002 s-a dispus, prin Ordonanța din 13 ianuarie 2003, neînceperea urmăririi penale privind pe magistrații și grefierii: - M.V. – judecător Judecătoria Brezoi - V.S. – judecător Tribunalul Vâlcea - P.E. – judecător Judecătoria Brezoi - T.D. – judecător Judecătoria Brezoi - M.I. – procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea - P.C. – grefier Judecătoria Brezoi - P.M. – grefier Judecătoria Brezoi Neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor menționate s-a dispus pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 264 C. pen. Totodată, în același dosar nr. 100/P/2002, a mai fost cercetată și L.M. – grefier la Judecătoria Brezoi care, prin ordonanța sus-menționată a fost scoasă de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., aplicându-i-se sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în sumă de 2.000.000 lei.

În ceea ce privește dosarul nr. 3/P/2003, acesta vizează pe judecătoarea G.A., fost judecător la Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea, actualmente judecător la Judecătoria Curtea de Argeș, județul Argeș, care a fost cercetată pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 și art. 249 C. pen., dispunându-se, prin rezoluția din 21 februarie 2003, neînceperea urmăririi penale. Împotriva soluției dată de procuror în dosarul nr. 100/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, petenta SC O. SRL Călimănești a făcut plângere în conformitate cu prevederile art. 278 și urm. C. proc.

pen., plângere care a fost înregistrată la nr. 1163/2003 și a fost respinsă de către procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 16 decembrie 2003. De asemenea, petenta SC O. SRL Călimănești a făcut plângere și împotriva soluției dată de procuror în dosarul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, plângere înregistrată sub nr. 1201/2003 și soluționată prin rezoluția procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 15 decembrie 2003. După comunicarea soluției date în aceste plângeri de către procurorul ierarhic superior, petenta SC O. SRL Călimănești s-a adresat cu plângere împotriva soluției care a fost înaintată Curții de Apel Pitești spre competentă soluționare, în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc.

pen. Prin sentința penală nr. 45/ F din 27 mai 2004, Curtea de Apel Pitești a respins plângerea introdusă de SC O. SRL prin reprezentantul său O.F. împotriva ordonanței din 13 ianuarie 2003 și a rezoluției din 21 februarie 2003 date de procuror în dosarele nr. 100/P/2002, respectiv nr. 3/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, menținând soluțiile atacate.

Pentru a pronunța astfel, s-a reținut în esență următoarele: În legătură cu soluția pronunțată cu privire la persoanele, respectiv magistrații și grefierii vizați prin ordonanța din 13 ianuarie 2003 în dosarul nr. 100/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, instanța reține: În ceea ce privește pe judecătorul M.V.: analizând cele susținute de petiționar, se constată că în dosarul nr. 1749/2000 al Judecătoriei Brezoi și în ordonanța de adjudecare nr. 1830/2000 a Judecătoriei Brezoi, ambele cauze judecate de M.V., cauze privind executarea silită imobiliară în favoarea creditorului SC C. SRL și în detrimentul debitorului SC O. SRL, reprezentat de către O.F., nu rezultă că magistratul a acționat cu rea-intenție de a prejudicia pe SC O. SRL, condiție esențială pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate, prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen. Eventualele erori, fie ele vizând greșita citare, emiterea certificatului de sarcini, menționarea valorii bunului scos la vânzare, precum și altele, pot fi asimilate unor greșeli de judecată, cenzurate în căile de atac care nu atrag răspunderea penală, nefiind dovedită reaua-credință a magistratului. V.S. – judecător.

Se reține că aspectele relevate de petiționar, vizează, în principal, modul cum acesta a soluționat dosarul nr. 270/1998 al Judecătoriei Brezoi, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 808 din 2 octombrie 1998, sau dosarul nr. 1383/C/2001, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 698/2001 al Tribunalului Vâlcea; că în ansamblu, petentul critică cele menționate în motivarea deciziei civile nr. 698/2001, susținând că astfel de consemnări sunt nereale, mincinoase sau abuzive, punctând în acest sens „pasaje” din decizia menționată, ori astfel de „texte” desprinse din motivarea soluției pe care le invocă petentul ca fiind abuzive și mincinoase, sunt aprecieri ale judecătorului exprimate în considerentele hotărârii care pot fi cenzurate numai prin căile de atac.

Cum reaua-credință a magistratului nu subzistă, în evaluarea diverselor situații de fapt ce au constituit temeiul pronunțării deciziei sus-menționate, nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. De altfel, se mai precizează că decizia nr. 698/2001 a instanței de recurs ce este criticată de petiționar, este rezultatul deliberării a trei judecători ce compun instanța de recurs, și nu numai a judecătorului V.S., nefiind relevant faptul că acesta a redactat hotărârea.

Se reține că cele susținute de petiționar, în legătură cu judecătoarea P.E., în sensul că deși avea obligația să verifice ca judecător de serviciu de carte funciară actele întocmite de grefiera D.S.M., care l-au prejudiciat pe petiționar, nu a făcut-o, astfel de fapte, chiar reale fiind, nu pot constitui infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece nu rezultă intenția judecătoarei de a acționa cu rea-credință în sensul de a-l prejudicia pe petiționar, prin faptul că nu a controlat riguros actele întocmite de grefieră, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate. Nici în privința judecătoarei T.D., despre care petiționarul susține, în esență, printre altele, că a pronunțat 4 sentințe greșite, favorizând familia M.C.D.

– sentințele civile nr. 737/1995, nr. 496/1997, nr. 397/1998, precum și sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 1571/2001, cea care a devenit proprietara imobilului în litigiu, în urma ordonanței de adjudecare nr. 1830 din 29 decembrie 2000 a Judecătoriei Brezoi, se apreciază că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., atâta timp cât nu rezultă indubitabil într-o sesizare penală, că magistratul a defavorizat vădit, cu rea-intenție, partea prin soluția defavorabilă pe care a dat-o, situație în care s-ar putea pune în discuție astfel de infracțiuni pe care le reclamă petentul. În ceea ce privește procurorul M.I., despre care, conform criticilor expuse mai sus, petentul îl face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 289 C. pen.

și art. 264 alin. (1) C. pen., nu se poate reține vreo infracțiune în sarcina acestuia. Faptul că procurorul M.I. a supravegheat cercetarea penală efectuată de poliție în dosarul penal privind pe învinuitul E.R., că nu a avut rol activ și că a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, ce a fost infirmată apoi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, nu poate constitui infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., sau prevăzută de art. 289 C. pen., mai mult, infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece, ca și judecătorul, procurorul poate greși în instrumentarea unei cauze, greșeală ce poate fi îndreptată în urma plângerii efectuate de partea vătămată la procurorul ierarhic superior.

Numai dacă procurorul ar fi dovedit rea-credință în a prejudicia pe petiționar, numai în această situație s-ar putea, eventual, antrena răspunderea procurorului pe cale penală. Or, în situațiile prezentate de petiționar, vizând modul în care procurorul M.I. a instrumentat cauza, nu rezultă nicicând reaua-credință a acestuia, astfel că nu pot subzista elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. P.C. – grefier Deși grefiera P.C., din cadrul Judecătoriei Brezoi, a fost reclamată pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., și complicitate prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen., constând în aceea că, în esență, a consemnat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, deși în realitate nu era legală, o atare situație, chiar dacă ar fi reală, nu-i poate fi imputată dacă nu se dovedește reaua-credință a acesteia.

Or, din probele administrate, nu rezultă o atare intenție, astfel că P.C. nu poate răspunde penal pentru o atare faptă, cu atât mai mult, cu cât magistratul cu care a intrat în cauză, respectiv M.V., nu a săvârșit o astfel de faptă penală. P.M. – grefier, este considerată vinovată de petiționar pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen. și 26, raportat la art. 289 C. pen., susținându-se că a fost instigată sau că a beneficiat de complicitatea executorului judecătoresc R.M., a grefierei L.M. și a judecătorului M.V.

Ca situație de fapt se reține, în esență, că aceasta a legalizat și investit cu formulă definitivă și executorie, în condiții nelegale sentința civilă nr. 801/2000, opozabilă SC O. SRL Curtea apreciază, în sensul că și dacă o atare situație de fapt ar fi reală, nu se poate reține în sarcina acesteia infracțiunile reclamate, deoarece nu subzistă reaua-credință a celei cercetate pentru a-l prejudicia pe petiționar, și, ca atare, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, nu se poate reține o atare infracțiune în sarcina celei reclamate.

În ceea ce privește pe L.M., grefier la Judecătoria Brezoi, reclamată pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 26 raportat la art. 289 C. pen., având în vedere complicitatea numiților M.V., judecător, P.M., grefier, D.S.M., grefier, pe care petiționarul o reclamă pentru că se face vinovată de consemnările false și mincinoase pe care le-a efectuat în publicația de vânzare emisă la data de 20 noiembrie 2000, precum și în încheierea din 16 noiembrie 2000, cât și pentru necomunicarea publicației de vânzare firmei O. SRL, se reține că în privința acesteia Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin chiar ordonanța atacată, respectiv ordonanța din 13 ianuarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 100/P/2002, a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 2.000.000 lei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen.

În ceea ce privește pe judecătoarea G.A., care a fost cercetată în dosarul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, se apreciază că nici în privința acesteia nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., în sensul că în mod tendențios, a consemnat sub semnătura sa în dosarul nr. 1866/2002, având ca obiect anularea certificatului de sarcini emis de grefiera D.S.M., că reprezentantul parchetului, în concluziile depuse în instanță, a lăsat la aprecierea instanței solicitarea datelor privind modul de soluționare a unei plângeri penale, referitor la grefiera D.S.M., deși în realitate procurorul a solicitat respingerea cererii. S-a apreciat a fi o eroare în consemnarea încheierii sub semnătura magistratului, care a fost ulterior rectificată, fără a fi vorba de vreo intenție de a prejudicia pe petent, sub acest aspect.

De asemenea, nu poate fi calificat ca și infracțiune, faptul că G.A., în calitatea sa de judecător, a dispus suspendarea cauzei menționate în baza art. 244 alin. (2) C. proc. civ., în vederea soluționării definitive a plângerii împotriva soluției pronunțată în penal, în privința grefierei D.S.M., magistratul apreciind că aceasta este soluția ce s-ar impune în speță, chiar dacă ea ar fi susceptibilă de critici. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta SC O. SRL Călimănești, prin reprezentantul său, O.F. În motivele scrise petentul a solicitat să se dispună casarea sentinței penale nr. 45/ F din 27 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, să se admită plângerea formulată în temeiul art. 278 C. proc.

pen., de SC O. SRL și să se desființeze soluția adoptată prin ordonanța din 13 ianuarie 2003 în dosarul nr. 100/P/2002, totodată să se desființeze Rezoluția din 21 februarie 2003 în dosarul nr. 3/P/2003, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și să se restituie dosarele procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale și continuarea cercetărilor penale împotriva tuturor făptuitorilor ce se fac vinovați de abuz în serviciu, fals, complice, neglijență în serviciu și trafic de influență.

Examinând cauza, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Petentul a formulat numeroase plângeri penale împotriva unor judecători și grefieri de la instanțele de judecată din județul Vâlcea, a executorilor judecătorești, a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând modul în care s-au desfășurat cercetările judecătorești de către judecătorii investiți cu soluționarea cauzelor, modul în care au fost respectate dispozițiile legale de către judecători, de grefierii de ședință cât și de procuror. Din examinarea dosarului se constată că actele premergătoare efectuate de procuror pentru soluționarea plângerilor formulate de petentă, au condus la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul celei subiective, ale infracțiunilor de care sunt învinuiți de petentă, faptele relevate nefiind de natură penală.

Analizând soluțiile date de procuror pe cale ierarhică cât și hotărârea dată de instanța penală, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice. Criticile privind aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârilor civile pronunțate și care o nemulțumește pe petentă, puteau fi invocate pe căile ordinare și extraordinare de atac, ele neputând antrena răspunderea penală a celor implicați în desfășurarea actului de justiție, atâta vreme cât nu s-a dovedit reaua credință sau intenția. Așa fiind, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC O. SRL prin reprezentantul legal O.F. împotriva sentinței penale nr. 45 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC O. SRL prin reprezentantul legal O.F. împotriva sentinței penale nr. 45 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.