ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2003, reclamanta SC M.V. SA Călan, prin lichidator SC P.M. SRL București, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, anularea deciziei nr. 554 din 29 noiembrie 2002, emisă de pârât și a procesului-verbal al pârâtei, nr. 319 din 24 octombrie 2002. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că, prin actele contestate i s-au stabilit și menținut în sarcină, ca obligații bugetare de plată, sumele de 5.418.000.000 lei reprezentând credit de redresare restant; -16.761.811.000 lei, reprezentând majorări de întârziere; -379.260.000 lei, cu titlu de penalități, aferente creditelor fără dobândă primite în baza O.G.

nr. 13/1995, de SC S. SA Călan, din fondul de redresare financiară și preluate de către aceasta. Având în vedere că la 21 mai 1999, împotriva reclamantei a fost deschisă procedura falimentului și că prin declarația de creanță înregistrată la Tribunalul Hunedoara, F.P.S. s-a înscris în tabloul creditorilor și cu suma de 9.418.000.000 lei credit restant, nu se datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere, fiind aplicabile, în opinia sa, prevederile speciale ale Legii nr. 64/1995, respectiv ale art. 37, și nu cele generale ale O.G. nr. 11/1996. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 17 din 29 ianuarie 2003, a admis acțiunea și a anulat în parte, actele atacate, respectiv pentru suma de 12.618.206.000 lei, menținând actele atacate, pentru suma de 9.561.605.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în temeiul O.G. nr. 13/1995 și al convențiilor încheiate cu SC S. SA, Călan, reclamanta datorează numai creditele fără dobândă din fondul de redresare financiară preluate și nerambursate și majorările de întârziere aferente, calculate până la data deschiderii procedurii falimentului, în sumă totală de 9.561.605.000 lei. În ceea ce privește penalitățile și majorările de întârziere calculate după acea dată, acestea nu se datorează, întrucât valorificarea creanțelor societăților comerciale aflate în insolvență, se face numai în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, nefiind incidente dispozițiile O.G. nr. 13/1995 și ale O.G. nr. 11/1996.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii în totalitate. În motivare, recurenții au susținut, în esență, că instanța de fond a greșit, anulând actele administrative atacate, pentru suma de 12.618.206.000 lei, având în vedere că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2001, H.G. nr. 318/1995 și ale art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, intimata-reclamantă datorează și această sumă reprezentând penalități și majorări de întârziere. calculate pentru nerambursarea creditelor fără dobândă din fondul de redresare financiară.

Critica formulată este nefondată. Prin procesul-verbal de control nr. 319 din 24 octombrie 2002, menținut prin decizia nr. 554 din 29 noiembrie 2002, s-au stabilit și, respectiv, menținut, în sarcina intimatei-reclamante. debite reprezentând: credit fără dobândă pentru plata energiei electrice și a gazelor naturale din fondul de redresare, nerambursat, majorări de întârziere calculate potrivit O.G. nr. 11/1996, de la 13 martie 1998, până la 31 octombrie 2002 și penalități de întârziere, conform O.G. nr. 26/2001, pentru modificarea O.G. nr. 11/1996. Având în vedere că la data de 21 mai 1999 a fost deschisă procedura falimentului intimatei, prin stabilirea și calcularea majorărilor de întârziere și a penalităților după această dată, s-au încălcat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, lege specială în materia falimentului, prin care legiuitorul a înțeles să creeze un regim echitabil față de toți creditorii societății intrate în faliment.

Potrivit acestui text legal, „de la data deschiderii procedurii (falimentului) se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare, pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”. Textul de lege nu face nici o diferențiere cu privire la natura creanțelor, ceea ce presupune că au fost avute în vedere creanțele de orice natură ce vor exista cu privire la debitor. În același sens, conform art. 37 din Legea nr. 64/1995, „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate, de la data deschiderii procedurii (...)”. Astfel spus, prin acest text de lege, este stopată curgerea de drept a dobânzilor și a oricăror alte cheltuieli care ar putea majora creanța debitului (majorări de întârziere sau penalități).

Prin cele două dispoziții legale, s-a urmărit menținerea patrimoniului societății aflate în faliment, așa cum exista la data deschiderii procedurii falimentului. În cauza dedusă judecății, însă, majorările de întârziere în sumă de 12.618.206.000 lei și penalitățile de întârziere, în cuantum de 379.260.000 lei, au fost calculate după data deschiderii procedurii falimentului, contrar prevederilor art. 35 și 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, actele administrative supuse judecății fiind, cu privire la aceste sume, nelegale. În considerarea tuturor celor expuse și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâților, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 17 din 29 ianuarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.