ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 ianuarie 2003, reclamanta SC M.V. SA Călan, prin lichidator SC P.M. SRL

București, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, anularea deciziei nr.

554 din 29 noiembrie 2002, emisă de pârât și a procesului-verbal al pârâtei, nr.

319 din 24 octombrie 2002.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că, prin actele contestate i s-au stabilit și menținut în sarcină, ca

obligații bugetare de plată, sumele de 5.418.000.000 lei reprezentând credit de

redresare restant;

-16.761.811.000 lei, reprezentând

majorări de întârziere;

-379.260.000 lei, cu titlu de

penalități, aferente creditelor fără dobândă primite în baza O.G. nr. 13/1995,

de SC S. SA Călan, din fondul de redresare financiară și preluate de către

aceasta.

Având în vedere că la 21 mai 1999,

împotriva reclamantei a fost deschisă procedura falimentului și că prin

declarația de creanță înregistrată la Tribunalul Hunedoara, F.P.S. s-a înscris în tabloul creditorilor și cu suma de 9.418.000.000

lei credit restant, nu se datorează majorări de întârziere și penalități de

întârziere, fiind aplicabile, în opinia sa, prevederile speciale ale Legii nr. 64/1995,

respectiv ale art. 37, și nu cele generale ale O.G. nr. 11/1996.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 17 din 29

ianuarie 2003, a admis acțiunea și a anulat în parte, actele atacate, respectiv

pentru suma de 12.618.206.000 lei, menținând actele atacate, pentru suma de

9.561.605.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în temeiul O.G. nr. 13/1995 și al convențiilor încheiate cu SC S. SA,

Călan, reclamanta datorează numai creditele fără dobândă din fondul de

redresare financiară preluate și nerambursate și majorările de întârziere

aferente, calculate până la data deschiderii procedurii falimentului, în sumă

totală de 9.561.605.000 lei.

În ceea ce privește penalitățile și

majorările de întârziere calculate după acea dată, acestea nu se datorează,

întrucât valorificarea creanțelor societăților comerciale aflate în insolvență,

se face numai în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată,

nefiind incidente dispozițiile O.G. nr. 13/1995 și ale O.G. nr. 11/1996.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Hunedoara, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii în totalitate.

În motivare, recurenții au susținut,

în esență, că instanța de fond a greșit, anulând actele administrative atacate,

pentru suma de 12.618.206.000 lei, având în vedere că, în conformitate cu

prevederile O.G. nr. 26/2001, H.G. nr. 318/1995 și ale art. 90 alin. (2) din

Legea nr. 64/1995, intimata-reclamantă datorează și această sumă reprezentând

penalități și majorări de întârziere. calculate pentru nerambursarea creditelor

fără dobândă din fondul de redresare financiară.

Critica formulată este nefondată.

Prin procesul-verbal de control nr. 319

din 24 octombrie 2002, menținut prin decizia nr. 554 din 29 noiembrie 2002,

s-au stabilit și, respectiv, menținut, în sarcina intimatei-reclamante. debite

reprezentând: credit fără dobândă pentru plata energiei electrice și a gazelor

naturale din fondul de redresare, nerambursat, majorări de întârziere calculate

potrivit O.G. nr. 11/1996, de la 13 martie 1998, până la 31 octombrie 2002 și

penalități de întârziere, conform O.G. nr. 26/2001, pentru modificarea O.G. nr.

11/1996.

Având în vedere că la data de 21 mai

1999 a fost deschisă procedura falimentului intimatei, prin stabilirea și

calcularea majorărilor de întârziere și a penalităților după această dată, s-au

încălcat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, lege specială

în materia falimentului, prin care legiuitorul a înțeles să creeze un regim

echitabil față de toți creditorii societății intrate în faliment.

Potrivit acestui text legal, „de la

data deschiderii procedurii (falimentului) se suspendă toate acțiunile

judiciare sau extrajudiciare, pentru realizarea creanțelor asupra debitorului

sau bunurilor sale”. Textul de lege nu face nici o diferențiere cu privire la

natura creanțelor, ceea ce presupune că au fost avute în vedere creanțele de

orice natură ce vor exista cu privire la debitor.

În același sens, conform art. 37 din

Legea nr. 64/1995, „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată

creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate, de la

data deschiderii procedurii (...)”. Astfel spus, prin acest text de lege, este

stopată curgerea de drept a dobânzilor și a oricăror alte cheltuieli care ar

putea majora creanța debitului (majorări de întârziere sau penalități).

Prin cele două dispoziții legale,

s-a urmărit menținerea patrimoniului societății aflate în faliment, așa cum

exista la data deschiderii procedurii falimentului.

În cauza dedusă judecății, însă,

majorările de întârziere în sumă de 12.618.206.000 lei și penalitățile de întârziere,

în cuantum de 379.260.000 lei, au fost calculate după data deschiderii

procedurii falimentului, contrar prevederilor art. 35 și 37 din Legea nr. 64/1995,

republicată, actele administrative supuse judecății fiind, cu privire la aceste

sume, nelegale.

În considerarea tuturor celor expuse

și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va

respinge recursul pârâților, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 17 din 29

ianuarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2005.