ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3726/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 628 din 8

aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Bistrița a fost condamnat inculpatul

P.V.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și la 2 ani închisoare, în baza art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile

concurente în cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive începând cu 16 februarie 2003 la zi.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate G.D. suma de 4.700.000

lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În vara anului 2002, inculpatul a

lucrat ca zilier la locuința părții vătămate G.D., ocazie cu care a cunoscut

configurația acesteia.

În dimineața zilei de 16 februarie

2003, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate pentru a-i cere bani

și mâncare. Deoarece partea vătămată nu i-a răspuns, inculpatul a deschis ușa

casei fără drept și a intrat în cameră.

Profitând că partea vătămată dormea,

inculpatul a sustras 2 pachete cu țigări și suma de 4.700.000 lei.

Instanța de fond a mai reținut că

inculpatul a comis cele două infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie,

raportat la pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

1037/2000 a Judecătoriei Bistrița pentru comiterea altei infracțiuni de furt

calificat.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin

decizia penală nr. 106/ A din 26 mai 2003, a respins apelul formulat de

inculpatul P.V.I.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1)

pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., învederând că:

s-a dat o greșită încadrare juridică prin reținerea prevederilor art. 37 lit.

b) C. pen.;

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., a fost stabilită

în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul în anulare este fondat.

Instanțele de fond și de apel au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului însă au

reținut greșit starea de recidivă a acestuia.

Potrivit art. 37 lit. b) C. pen.,

recidiva există când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6

luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea

termenului de prescripție a executării pedepsei, cel condamnat săvârșește din

nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de un an.

Pe de altă parte, art. 36 C. pen.,

prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de

condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității.

Din fișa de cazier judiciar a

inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1465

din 22 septembrie 1999 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare, la

pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe durata termenului de încercare de un an și 2 luni, pentru

infracțiunea de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 1037 din 8 iunie

2000 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin neapelare la 19 iunie 2000,

același inculpat a fost condamnat la 4 luni închisoare tot pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1465/1999 a Judecătoriei Aiud, urmând ca inculpatul să

execute, în total, un an închisoare.

Ca atare, pedeapsa finală de un an închisoare,

formată dintr-o pedeapsă mai mică de 6 luni închisoare și una care vizează

infracțiuni comise în timpul minorității, nu poate constitui primul termen al

recidivei postexecutorii, așa cum greșit au stabilit instanțele, motiv pentru

care dispozițiile art. 37 lit. b) vor fi înlăturate.

Și cel de al doilea motiv de recurs

în anulare este fondat.

Așa cum rezultă din chiar situația

de fapt reținută de instanțe, inculpatul a pătruns fără drept în locuința

părții vătămate în dimineața zilei de 16 februarie 2003, în jurul orelor 6,00,

afară fiind încă întuneric.

Or, când infracțiunea de violare de

domiciliu se săvârșește, printre altele, în timpul nopții, pedeapsa prevăzută

de textul sancționator este de la 3 la 10 ani închisoare.

În speță, aplicând inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., o pedeapsă de

numai 2 ani închisoare, sub minimul special de 3 ani închisoare, fără a reține

circumstanțe atenuante, care de altfel nu se justificau, instanța de fond a

aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În raport de considerentele expuse,

recursul în anulare va fi admis, se vor casa hotărârile atacate numai cu

privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., dispoziții

care vor fi înlăturate, și referitor la pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută

de art. 192 alin. (2) C. pen., care va fi majorată la 3 ani închisoare, urmând

ca prin aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 628 din 8 aprilie 2003 a Judecătoriei

Bistrița și deciziei penale nr. 106 din 26 mai 2003 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud, privind pe inculpatul P.V.I.

Casează hotărârile sus-menționate cu

privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) și greșita

individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen.

Înlătură prevederile art. 33 lit. a)

– art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele

componente:

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. g) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Înlătură prevederile art. 37 lit. b)

C. pen., reținute pe lângă infracțiunile prevăzute de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului în baza art. 192 alin. (2) C. pen., de la 2 ani la 3 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2004.