ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5937/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67/2004 a

Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de

condamnata F.B.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

În cauză revizuienta prin apărător a

precizat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen.

Potrivit art. 394 lit. a) C. proc.

pen., constituie motiv de revizuire a hotărârii atunci când s-au descoperit

fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

Revizuienta în fața instanței la

data de 3 februarie 2003 a prezentat un înscris precizând că acesta nu a fost

cunoscut de instanță la data pronunțării hotărârii și a solicitat audierea unui

martor.

Motivele invocate de revizuientă nu

au putut fi primite, deoarece înscrisul depus la dosar reprezintă o copie a

altui înscris, nu este datat și nici nu este semnat și pare a fi grafic de

eșalonare a unei plăți.

Înscrisul nu conține sume de

persoane fizice sau juridice și nu exprimă în litere ceea ce reprezintă cifrele

trecute pe înscris.

Vinovăția inculpatei revizuiente

F.B. a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați, plângerea și adresa

părții vătămate F.Ț. Râmnicu Sărat, coroborate cu celelalte probe administrate.

Împrejurarea că partea vătămată a

fost înșelată de inculpata F.B. se cunoaște încă de la pronunțarea sentinței

penale nr. 122/2001 a Tribunalului Galați, aceasta rezultând în mod indubitabil

din probele administrate.

Condamnata F.B. s-a folosit de căile

de atac împotriva sentinței penale nr. 122/2001 a Tribunalului Galați, a

invocat la instanțele de control judiciara motive de nevinovăție, dar s-a

apreciat că situația de fapt și vinovăția au fost corect reținute de instanța

de fond.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați în urma cercetărilor efectuate a ajuns la concluzia că în cauză nu se

confirmă nici un motiv de revizuire din cele prevăzute de art. 394 lit. a) C.

proc. pen., motiv pentru care a solicitat prin referatul atașat la dosar

respingerea cererii de revizuire.

Având în vedere considerentele

arătate mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt motive de revizuire a

sentinței penale nr. 122 din 20 martie 2001 a Tribunalului Galați, motiv pentru

care cererea condamnatei revizuiente F.B. a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel, în termen legal, condamnata F.B., care a apreciat hotărârea primei

instanțe ca fiind nelegală, solicitând admiterea cererii de revizuire și

efectuarea unei expertize contabile pentru a-și dovedi nevinovăția.

Prin decizia penală nr. 275/ A din

11 mai 2004 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. 649/2004, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata F.B. împotriva sentinței

penale nr. 67 din data de 3 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în

dosarul nr. 2523/P/2003.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligată condamnata la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei onorariu apărător oficiu

către Baroul Galați a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că în mod judicios prima instanță a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de condamnată, apreciind că înscrisul depus de

aceasta la dosarul cauzei, reprezentând o „eșalonare a plăților”, dintre firma

inculpatei și partea vătămată F.Ț. Râmnicu Sărat, nu poate fi considerat, ca o

faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea

cauzei, deoarece înscrisul depus la dosarul cauzei nu este datat, nu se

precizează între care părți a fost încheiat, pentru a se verifica dacă acesta

emană de la partea vătămată, nu este semnat și ștampilat pentru a face dovada

vinovăției părților.

Referitor la cererea formulată în

calea de atac, de efectuare a unei expertize contabile, s-a constatat că

aceasta excede cadrului procesual stabilit de art. 397 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., respectiv că cererea de revizuire se adresează procurorului de la

instanța care a judecat cauza în fond cu arătarea cazului de revizuire pe care

se întemeiază și a mijlocului de probă în dovedirea acestuia.

Deoarece în cererea de revizuire,

condamnata nu a solicitat această probă pentru a fi analizată de organele de

urmărire penală, în calea de atac, cererea condamnatei, excede cadrului

procesual legal.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs revizuienta condamnată F.B., criticând-o,

arătând în scris, că nu i-a fost aprobat în instanță prezența unui expert

contabil, că există un caz de incompatibilitate, domnul judecător P.D. care a

făcut parte din completul de judecată care a soluționat apelul declarat

împotriva hotărârii instanței de fond privind respingerea cererii de revizuire

a participat la judecata pe fond a cauzei, respectiv când a pronunțat

condamnarea sa, că a solicitat revizuirea pe cele trei cazuri ale art. 394 C.

proc. pen., i-au fost respinse probe noi prin care să-și dovedească

nevinovăția, a făcut mai multe referiri la plângerea formulată de F.Ț., tabelul

prezentat ca probă de reprezentanții fabricii este un fals, că la stabilirea

situației de fapt de instanța de fond când a pronunțat condamnarea sa nu s-a

ținut cont de prezumția de nevinovăție, precum și alte aspecte privind

împrejurările faptice de care nu s-a ținut cont.

Concluziile orale ale părților

asupra recursului declarat au fost consemnate în detaliu în practicaua

prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

revizuienta condamnată F.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 3 și 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte

consideră recursul revizuientei condamnate ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că

cererea de revizuire formulată de condamnata F.B. a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., așa cum a fost precizată

de apărătorul revizuientei condamnate, text de lege care stipulează că

revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Așadar, revizuirea fiind o cale

extraordinară de atac, bazată pe fapte și probe noi, în cursul judecării

acesteia nu sunt aplicabile prevederile referitoare la incompatibilitate,

recuzare sau abținere, deoarece judecata în revizuire conduce la reexaminarea

cauzei în lumina unor împrejurări noi, asupra cărora instanța nu se pronunțase

la judecarea în fond.

În consecință, la judecarea cererii

de revizuire pot participa aceiași judecători care au pronunțat hotărârea

supusă căii extraordinare de atac arătate.

Astfel, critica recurentei

revizuiente condamnate, în sensul că domnul judecător D.P. care a făcut parte

din completul de judecată la soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii

primei instanțe, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a participat și

la soluționarea cauzei pe fond prin a cărei sentință a fost condamnată, nu

poate fi reținută, având în vedere condiția cerută de cazul de revizuire

menționat, privind existența unor fapte sau împrejurările noi numai prin prisma

cărora instanța va reevalua cauza, nefiind incidente dispozițiile legale

privind incompatibilitatea și în consecință nu pot fi aplicabile dispozițiile

art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte apreciază că

în cauză instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, în

raport cu motivele invocate de revizuienta condamnată, considerând cererea de

revizuire ca fiind nefondată, deoarece înscrisul depus de aceasta la dosar nu

îndeplinește condițiile de a fi considerat o împrejurare ce nu a fost cunoscută

de instanță la soluționarea cauzei, iar criticile revizuientei cu privire la

probele administrate formulate pe tot parcursul procesului penal au fost

respinse de instanțele de judecată.

De asemenea, în mod corect instanța

de apel a considerat cererea de efectuare a expertizei contabile ca excedând

cadrului procesual stabilit prin dispozițiile art. 397 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., deoarece în cererea de revizuire formulată și adresată organelor de

urmărire penală nu a solicitat această probă.

În raport cu cele menționate,

instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, nefiind incident

cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen.

Înalta Curte verificând hotărârea

instanței de apel nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar

fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnata F.B. împotriva deciziei penale nr.

257/ A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Galați.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurenta să plătească statului cheltuieli judiciare, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata F.B. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 mai

2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 noiembrie 2004.