ÎCCJ, Decizia nr. 285/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2770/PI din 21

decembrie 1999, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis acțiunea precizată

formulată de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâta

SC T.R.M. SRL Timișoara și a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5068 din 29 noiembrie 1996.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 415/A din 3 mai

2000, a admis apelul declarat de pârâta

SC T.R.M. SRL Timișoara împotriva hotărârii primei instanțe

și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei

SC Z.A.H. SA Timișoara.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara a declarat recurs.

La termenul din 6 iulie 2001, fixat

pentru judecarea recursului, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a

suspendat judecarea căii de atac exercitate de reclamantă, în temeiul art. 243 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol, la data

de 18 septembrie 2003, la cererea recurentei, fixându-se termen pentru

judecarea recursului la data de 15 ianuarie 2004.

Prin decizia nr. 91 din 15 ianuarie

2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a constatat

perimat recursul declarat de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara împotriva

deciziei nr. 415/A din 3 mai 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ.

Împotriva acestei din urmă decizii,

reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara a declarat un nou recurs, întemeiat pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța a

interpretat greșit dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a solicitat

admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și retrimiterea dosarului secției

comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea judecării

recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 415/A din 3 mai 2000 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Recursul este inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9 judecători a fost

sesizat cu un recurs declarat de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara împotriva

unei decizii pronunțate de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, ca instanță de recurs.

Or, potrivit art. 299 C. proc. civ.,

sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și

hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.

Așadar, căii de atac a recursului îi

sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C.

proc. civ.

Pe de altă parte, din dispozițiile art.

377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la

art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul

unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin

exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri

este exclusă.

Este de reținut, totodată, că

dispozițiile art. 254 alin. (2) C. proc. civ. legitimează această cale de atac

exclusiv în situația în care constatarea perimării a avut loc pe cale

judecătorească la judecata în fond sau apel a cauzei, în raport cu împrejurarea

că aceste hotărâri nefiind irevocabile, dispozițiile art. 299 din același cod

sunt aplicabile.

În concluzie, cum recursul nu privește

o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia

criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe

această cale.

De altfel, hotărârea atacată nu face

parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în

condițiile art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în același sens fiind și

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004, așa încât calea de atac exercitată

de reclamant apare ca fiind inadmisibilă și potrivit legii speciale.

Astfel, potrivit textului legal

menționat, Completul de 9 judecători judecă recursurile declarate în cauzele

soluționate în primă instanță de secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin art. 21 - 23 din Legea nr. 56/1993,

republicată, respectiv, art. 21 din Legea nr. 304/2004, a fost stabilită

competența secțiilor de a judeca recursurile în cauzele determinate de Codul de

procedură civilă, iar prin art. 25 din același Legea nr. 56/1993, respectiv, art.

20 din Legea nr. 304/2004, a fost reglementată competența secției penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca în primă instanță procesele

penale, în cazurile expres prevăzute, stabilite limitativ în raport cu

calitatea persoanei.

Din coroborarea textelor legale

menționate rezultă că secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

ca și celelalte secții, de altfel, cu excepția secției penale în cazurile

arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu

recurs.

Or, recunoașterea unei căi de atac

în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o

încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul

declarat de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 91 din 15

ianuarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 6261/2003.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

18 octombrie 2004.