ÎCCJ, Decizia nr. 285/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2770/PI din 21 decembrie 1999, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâta SC T.R.M. SRL Timișoara și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5068 din 29 noiembrie 1996. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 415/A din 3 mai 2000, a admis apelul declarat de pârâta SC T.R.M. SRL Timișoara împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei SC Z.A.H. SA Timișoara. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta SC Z.A.H.

SA Timișoara a declarat recurs. La termenul din 6 iulie 2001, fixat pentru judecarea recursului, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a suspendat judecarea căii de atac exercitate de reclamantă, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cauza a fost repusă pe rol, la data de 18 septembrie 2003, la cererea recurentei, fixându-se termen pentru judecarea recursului la data de 15 ianuarie 2004. Prin decizia nr. 91 din 15 ianuarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a constatat perimat recursul declarat de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 415/A din 3 mai 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara a declarat un nou recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 248 C. proc. civ. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și retrimiterea dosarului secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea judecării recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 415/A din 3 mai 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un recurs declarat de reclamanta SC Z.A.H.

SA Timișoara împotriva unei decizii pronunțate de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs. Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

Este de reținut, totodată, că dispozițiile art. 254 alin. (2) C. proc. civ. legitimează această cale de atac exclusiv în situația în care constatarea perimării a avut loc pe cale judecătorească la judecata în fond sau apel a cauzei, în raport cu împrejurarea că aceste hotărâri nefiind irevocabile, dispozițiile art. 299 din același cod sunt aplicabile. În concluzie, cum recursul nu privește o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale. De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în condițiile art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în același sens fiind și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004, așa încât calea de atac exercitată de reclamant apare ca fiind inadmisibilă și potrivit legii speciale.

Astfel, potrivit textului legal menționat, Completul de 9 judecători judecă recursurile declarate în cauzele soluționate în primă instanță de secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin art. 21 - 23 din Legea nr. 56/1993, republicată, respectiv, art. 21 din Legea nr. 304/2004, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca recursurile în cauzele determinate de Codul de procedură civilă, iar prin art. 25 din același Legea nr. 56/1993, respectiv, art. 20 din Legea nr. 304/2004, a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca în primă instanță procesele penale, în cazurile expres prevăzute, stabilite limitativ în raport cu calitatea persoanei.

Din coroborarea textelor legale menționate rezultă că secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca și celelalte secții, de altfel, cu excepția secției penale în cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC Z.A.H. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 91 din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 6261/2003. Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 octombrie 2004.