ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2351/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209

din 15 septembrie 2004 (dosar nr. 1238/2004), pronunțată de Tribunalul Vâlcea,

s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 2 din 7 ianuarie 2004,

pronunțată de aceeași instanță, formulată de condamnatul D.M., aflat în

Penitenciarul Colibaș.

A fost obligat revizuientul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, în

fapt, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 2 din 7 ianuarie

2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul D.M. a fost condamnat la 7

ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. c) C. pen. Sentința a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 2607/2004, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Instanța de revizuire a

reținut că motivele invocate, în sensul audierii martorei D.L., despre care se

pretinde că a dat telefon la postul de poliție pentru a sesiza săvârșirea

infracțiunii, nu sunt de natură să ducă la revizuirea unei hotărâri, potrivit

art. 394 C. proc. pen., deoarece s-a solicitat audierea acesteia și cu prilejul

exercitării căilor ordinare de atac.

Împotriva acestei decizii a

formulat apel condamnatul, reținând motivul cu privire la audierea unui martor.

Prin decizia penală nr. 281/

A din 26 octombrie 2004, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de

condamnat.

Decizia a fost recurată de

acesta, care a solicitat audierea unor martori.

Recursul este nefondat,

întrucât cererea condamnatului pentru audierea unor martori a fost formulată pe

parcursul procesului penal la toate gradele de jurisdicție, motivul invocat

nefiind prevăzut în cererile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursul declarat de

condamnatul D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 281 din 26

octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2005.