ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2351/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 209 din 15 septembrie 2004 (dosar nr. 1238/2004), pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 2 din 7 ianuarie 2004, pronunțată de aceeași instanță, formulată de condamnatul D.M., aflat în Penitenciarul Colibaș. A fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 2 din 7 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul D.M. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2607/2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța de revizuire a reținut că motivele invocate, în sensul audierii martorei D.L., despre care se pretinde că a dat telefon la postul de poliție pentru a sesiza săvârșirea infracțiunii, nu sunt de natură să ducă la revizuirea unei hotărâri, potrivit art. 394 C. proc. pen., deoarece s-a solicitat audierea acesteia și cu prilejul exercitării căilor ordinare de atac. Împotriva acestei decizii a formulat apel condamnatul, reținând motivul cu privire la audierea unui martor. Prin decizia penală nr. 281/ A din 26 octombrie 2004, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat.

Decizia a fost recurată de acesta, care a solicitat audierea unor martori. Recursul este nefondat, întrucât cererea condamnatului pentru audierea unor martori a fost formulată pe parcursul procesului penal la toate gradele de jurisdicție, motivul invocat nefiind prevăzut în cererile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursul declarat de condamnatul D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 281 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.