ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1114/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 758 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alții, pe inculpații: 1. C.D. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea aplicării art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.; 2. C.I. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.; 3. T.V.A. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 din același cod. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, inculpații au fost obligați în solidar cu alți coinculpați, la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a următoarelor sume: - 165.565.003 lei, 183.961.000 lei, 132.451.943 lei părții civile SC C. SA Cluj Napoca; - 170.000.000 lei părții civile SC T. SRL Cluj Napoca; - 94.653.900 lei părții civile SC G.J. SRL Cluj Napoca. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul C.D., până în anul 1998, a lucrat la secția de „tăbăcărie minerală din cadrul SC C. SA Cluj Napoca. Nașul său, inculpatul T.V.A., era patronul unei asociații familiale cu profil croitorie și tăbăcărie piele, el având astfel relații comerciale cu SC C. SA Cluj Napoca, în cadrul acestora pieile achiziționate de la persoane fizice și juridice fiind prelucrate, contra cost, la secția aferentă din societatea comercială amintită.

Începând cu anul 1997, coinculpatul L.S., agent șef de poliție și conducător auto la secția II Poliție Cluj ce avea în competență teritorială zona în care era situată societatea comercială amintită, a inițiat constituirea unei asocieri pentru a-i asigura inculpatului C.D. și altora, să sustragă piele, pe timp de noapte și prin escaladare și efracție, de la secția unde acesta din urmă muncea, el transportând-o la domiciliul lui T.V.A., după valorificarea ei el urmând să primească sume de bani. C.D. a atras în asociere, printre alții, pe inculpatul C.I., el fiind și cel care „aranja” actele de sustragere cu paznicii societății. Sustragerile de piele box bovină, de regulă, aveau loc pe timp de noapte, în zilele de vineri – duminică, deci când nu se desfășura activitate de producție, paza fiind asigurată numai de corpul propriu al societății, iar polițiștii atrași erau de serviciu.

Astfel, într-o noapte din vara anului 1997, s-a sustras cantitatea de 180 buc. piei bovină, paguba creată fiind de 40.240.773 lei, ele fiind vândute lui Ș.Șt., din județul Suceava. Prin aceleași modalități, într-o noapte din luna octombrie 1997, au fost sustrase 200 buc. piei bovină în valoare de 44.711.970 lei și vândute aceleiași persoane fizice amintite. Tot în aceeași lună, prin escaladare și efracție, inculpații C.D. și C.I., împreună cu un alt coinculpat, au sustras 144 buc. piele box bovină în valoare de 32.192.618 lei. Inculpatul C.D., de această dată fiind „protejat” de coinculpatul R.G., polițist, în noaptea de 24 iunie 2000, în compania coinculpatului M.A., prin efracție, a sustras, în două rânduri, piele din magazia SC T. SRL Cluj Napoca, bunurile fiind vândute lui T.I., din comuna Vicov, județul Suceava.

Paguba astfel creată a fost de 170.000.000 lei. Cei trei inculpați, împreună cu alți 3 coinculpați, în noaptea de 13 ianuarie 2002, au sustras, prin efracție, de la SC G.J. SRL Cluj Napoca, piele și un utilaj de subțiat piele, paguba adusă fiind de 94.653.900 lei. Bunurile au fost vândute în județul Suceava, printre beneficiari numărându-se R.I. și R.V. Este de reținut că, la această din urmă faptă, „protecția” a fost asigurată de C.T., polițist. Împotriva sentinței, au declarat apeluri, printre alții, inculpații C.D., C.I. și T.V.A. Motivul de apel invocat de inculpații C.D. și C.I. a vizat netemeinicia pedepsei rezultantă stabilită. În apelul declarat de inculpatul T.V.A., sentința a fost criticată pentru nelegala condamnare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

și pentru greșita individualizare a pedepsei prin nereținerea, în favoarea sa, a circumstanțelor atenuante. Prin decizia penală nr. 268 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de acești 3 inculpați. Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat de recurenți fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt stabilite în art. 72 C. pen., la aplicarea acestora se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Totodată, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate de art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, în consecință, atragerea aplicării unei pedepse reduse sau schimbarea modalității de executare. În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente ce privesc persoana făptuitorului.

În cauză, inculpații au săvârșit fapte cu grad ridicat de pericol social, acesta fiind mărit și prin comiterea lor în formă continuată și în concurs, relațiile sociale lezate fiind atât cele ce vizează patrimoniul, cât și cele proprii conviețuirii sociale, iar modalitățile în care au acționat denotă persistența infracțională. Ca atare, nu se justifică, în ce-i privește pe inculpații recurenți, reținerea vreunei circumstanțe atenuante. În consecință, orientându-se la pedepsele de executat de câte 3 ani închisoare, pentru fiecare inculpat, instanța a respectat dispozițiile art. 72 C. pen., iar dispunerea executării acestora în regim de privare de libertate este în măsură să asigure realizarea scopului, așa cum stipulează art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În conformitate cu art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți, vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D., C.I. și T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 268 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2005.