ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1114/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 758

din 17 decembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alții, pe

inculpații:

pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută

de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea aplicării art. 17 lit. a) din

Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și i),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen. și la 3 ani închisoare,

pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei

cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.;

pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută

de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 17 lit. b) din Legea nr.

78/2000 și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și i),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.;

închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea art. 17 lit. b) din

Legea nr. 78/2000 și la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1)

și art. 209 alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art.

13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, inculpații

au fost obligați în solidar cu alți coinculpați, la plata, cu titlu de

despăgubiri civile, a următoarelor sume:

- 165.565.003 lei,

183.961.000 lei, 132.451.943 lei părții civile SC C. SA Cluj Napoca;

- 170.000.000 lei părții

civile SC T. SRL Cluj Napoca;

- 94.653.900 lei părții

civile SC G.J. SRL Cluj Napoca.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.D., până în

anul 1998, a lucrat la secția de „tăbăcărie minerală din cadrul SC C. SA Cluj

Napoca. Nașul său, inculpatul T.V.A., era patronul unei asociații familiale cu

profil croitorie și tăbăcărie piele, el având astfel relații comerciale cu SC

C. SA Cluj Napoca, în cadrul acestora pieile achiziționate de la persoane

fizice și juridice fiind prelucrate, contra cost, la secția aferentă din

societatea comercială amintită.

Începând cu anul 1997,

coinculpatul L.S., agent șef de poliție și conducător auto la secția II Poliție

Cluj ce avea în competență teritorială zona în care era situată societatea

comercială amintită, a inițiat constituirea unei asocieri pentru a-i asigura

inculpatului C.D. și altora, să sustragă piele, pe timp de noapte și prin

escaladare și efracție, de la secția unde acesta din urmă muncea, el transportând-o

la domiciliul lui T.V.A., după valorificarea ei el urmând să primească sume de

bani.

C.D. a atras în asociere,

printre alții, pe inculpatul C.I., el fiind și cel care „aranja” actele de

sustragere cu paznicii societății.

Sustragerile de piele box

bovină, de regulă, aveau loc pe timp de noapte, în zilele de vineri – duminică,

deci când nu se desfășura activitate de producție, paza fiind asigurată numai

de corpul propriu al societății, iar polițiștii atrași erau de serviciu.

Astfel, într-o noapte din

vara anului 1997, s-a sustras cantitatea de 180 buc. piei bovină, paguba creată

fiind de 40.240.773 lei, ele fiind vândute lui Ș.Șt., din județul Suceava.

Prin aceleași modalități,

într-o noapte din luna octombrie 1997, au fost sustrase 200 buc. piei bovină în

valoare de 44.711.970 lei și vândute aceleiași persoane fizice amintite.

Tot în aceeași lună, prin

escaladare și efracție, inculpații C.D. și C.I., împreună cu un alt coinculpat,

au sustras 144 buc. piele box bovină în valoare de 32.192.618 lei.

Inculpatul C.D., de această

dată fiind „protejat” de coinculpatul R.G., polițist, în noaptea de 24 iunie

2000, în compania coinculpatului M.A., prin efracție, a sustras, în două

rânduri, piele din magazia SC T. SRL Cluj Napoca, bunurile fiind vândute lui T.I.,

din comuna Vicov, județul Suceava.

Paguba astfel creată a fost

de 170.000.000 lei.

Cei trei inculpați, împreună

cu alți 3 coinculpați, în noaptea de 13 ianuarie 2002, au sustras, prin

efracție, de la SC G.J. SRL Cluj Napoca, piele și un utilaj de subțiat piele,

paguba adusă fiind de 94.653.900 lei. Bunurile au fost vândute în județul

Suceava, printre beneficiari numărându-se R.I. și R.V.

Este de reținut că, la

această din urmă faptă, „protecția” a fost asigurată de C.T., polițist.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri, printre alții, inculpații C.D., C.I. și T.V.A.

Motivul de apel invocat de

inculpații C.D. și C.I. a vizat netemeinicia pedepsei rezultantă stabilită.

În apelul declarat de

inculpatul T.V.A., sentința a fost criticată pentru nelegala condamnare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. și pentru greșita

individualizare a pedepsei prin nereținerea, în favoarea sa, a circumstanțelor

atenuante.

Prin decizia penală nr. 268

din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de acești 3 inculpați.

Nemulțumiți și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat

recursuri, cazul de casare invocat de recurenți fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport de prevederile art. 72 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt stabilite în art. 72 C.

pen., la aplicarea acestora se ține seama de dispozițiile Părții generale a

codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, constatarea uneia

sau a mai multor împrejurări din cele enumerate de art. 74 C. pen., ori a

altora asemănătoare, nu justifică prin ea însăși, considerarea lor ca

circumstanțe atenuante și, în consecință, atragerea aplicării unei pedepse

reduse sau schimbarea modalității de executare.

În aprecierea unor

împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de

pericol social concret al faptei săvârșite, la urmările ei, la ansamblul

condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente ce

privesc persoana făptuitorului.

În cauză, inculpații au

săvârșit fapte cu grad ridicat de pericol social, acesta fiind mărit și prin

comiterea lor în formă continuată și în concurs, relațiile sociale lezate fiind

atât cele ce vizează patrimoniul, cât și cele proprii conviețuirii sociale, iar

modalitățile în care au acționat denotă persistența infracțională.

Ca atare, nu se justifică,

în ce-i privește pe inculpații recurenți, reținerea vreunei circumstanțe

atenuante.

În consecință, orientându-se

la pedepsele de executat de câte 3 ani închisoare, pentru fiecare inculpat,

instanța a respectat dispozițiile art. 72 C. pen., iar dispunerea executării

acestora în regim de privare de libertate este în măsură să asigure realizarea

scopului, așa cum stipulează art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

În conformitate cu art. 192

C. proc. pen., inculpații recurenți, vor fi obligați să plătească cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.D., C.I. și T.V.A. împotriva deciziei

penale nr. 268 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurenți la plata

sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2005.