ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3083/2004

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta, A.V.A.B., în prezent A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâții S.S. și SC R.C.T. SRL Constanța, solicitând obligarea pârâtului S.S., la plata sumei de 10.214.318.783 lei avansuri din trezorerie primite de la SC R.C.T. SRL. Cererea a fost completată ulterior, majorându-se pretențiile la suma de 20.520.301.806,77 lei, valoarea actualizată cu rata inflației, pentru perioada ianuarie 2000 – noiembrie 2001. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a preluat de la B.C.X. SA, respectiv, B.C.R. SA, creanța asupra debitorului cedat SC R.C.T. SRL, în sumă de 1.331.381,37 dolari S.U.A. și 19.040.000 lei cheltuieli de judecată. Se susține că, în procesul de valorificare a creanței A.V.A.B.

a constatat că SC R.C.T. SRL a acordat pârâtului S.S., avansuri din trezorerie fără documente justificative, în sumă de 10.219.964.028 lei, pe care acesta și le-a însușit, fraudând obligația de restituire a creanței preluate la datoria publică internă. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., art. 19 12 lit. d) și e) și art. 19 13 alin. (2) din Legea nr. 409/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 51/1998, art. 1391 și urm. C. civ., referitoare la cesiunea de creanță cât și art. 19 12 lit. a) și c) din Legea nr. 409/2001. Curtea de apel Constanța, prin sentința civilă nr. 59 din 12 decembrie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale active a A.V.A.B., invocată de pârâți și a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A fost obligată reclamanta la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că A.V.A.B. a cesionat creanța, la data de 11 iunie 2002, către D.I. și, conform art. 1391 C. civ., strămutarea creanței s-a realizat prin remiterea titlului, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 1393 C. civ., notificarea debitorului cedat, la data de 1 august 2002. Se mai arată că avansul a fost justificat și decontat, astfel că acțiunea ar fi și nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ. Se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra capitolului V din contractul de cesiune, din care rezultă că cesiunea s-a făcut sub condiție suspensivă, potestativă simplă, reclamanta păstrându-și o parte din creanță, de 20.520.301.807,77 lei, ce urma a fi acoperită prin acțiune în răspundere împotriva fostului administrator.

Recurenta consideră că, în mod greșit, instanța a extins lipsa calității procesuale active și asupra acțiunii în răspundere, față de fostul administrator Ștefan Simion. Este invocată și neanalizarea fișei analitice centralizate din care rezultă cât s-a decontat, ca și soldul balanței contabile în care se menționează suma de 10.209.382.229,9 lei. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: La data de 16 aprilie 2002, când a fost înregistrată acțiunea, nu exista contractul de cesiune din 11 iunie 2000 cu D.I., deci, reclamanta avea calitate procesuală activă să cheme în judecată pe pârâtul S.S., pentru a fi obligat la plata sumei de 10.214.318.783 lei, avansuri din trezoreria SC R.C.T.

SRL, iar pe aceasta din urmă pentru a-i fi opozabilă hotărârea. Această calitate procesuală activă rezultă din contractele de cesiune de creanță nr. 127878 din 28 septembrie 1999 și 52300/2321 din 13 decembrie 1999, prin care reclamanta a preluat de la B.C.X. și, respectiv, B.C.R., creanța asupra debitorului cedat SC R.C.T. SRL, de 1.331.381,87 dolari S.U.A. și 19.040.000 lei. Contractul ulterior de cesiune a creanței, încheiat, între A.V.A.B. și D.I., la data de 11 iunie 2002, prevede - în capitolul V – dispoziții speciale, conform cărora A.V.A.B. își păstrează calitatea de creditor pentru sumele datorate de S.S. și va continua acțiunea în răspundere, ce face obiectul prezentului litigiu, pentru suma de 10.214.318.783 lei.

Instanța de fond nu a avut în vedere contractul de cesiune decât generic, apreciind că, de la data de 11 iunie 2002, reclamanta și-a pierdut calitatea procesuală activă, motivat de faptul că, potrivit art. 1391 C. civ., strămutarea creanței s-a făcut prin remiterea titlurilor de creanță. Cedarea creanței s-a făcut în baza contractului și în limita prevăzută de acesta, respectiv, cu păstrarea calității de creditor de către A.V.A.B., pentru suma de 10.214.318.783 lei, identificată expres în capitolul V, art. 5.1 din acest contract. Cedarea creanței și strămutarea acesteia se face prin remiterea titlului, conform art. 1391 C. civ. și, astfel, s-a și făcut, însă, nici acest text și nici o altă normă legală nu interzic părților posibilitatea de a conveni, prin voința lor, păstrarea pentru creditorul cedent a unei părți din suma care face obiectul contractului de cesiune de creanță.

Formalitățile de notificare a debitorului interesează doar cu privire la o eventuală liberare a debitorului, dacă acesta ar fi făcut plăți, or, aceste formalități, cerute de art. 1393 C. civ., au fost îndeplinite. Aplicând art. 1391 C. civ., într-un sens generic și ignorând dispozițiile speciale din contractul părților, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, având în vedere că, potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Cauza a fost greșit soluționată pe excepția lipsei calității procesuale active, întrucât raporturile juridice reale dintre părți și nu cele generic, reținute de instanța de fond, demonstrează că reclamanta avea calitate procesuală activă și nu a pierdut-o nici pe parcursul procesului.

Pe de altă parte, soluționând pricina, pe excepție, instanța nu mai avea nici un motiv să analizeze fondul cauzei, astfel cum a făcut-o. De altfel, motivarea soluției pe fond, inutilă în raport cu formula juridică aleasă, nu se bazează pe o analiză a tuturor probelor, ci doar pe ignorarea unora dintre ele, neputându-se considera că împrejurările de fapt au fost deplin stabilite. În baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., art. 312.5 C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul reclamantei, urmând a se casa decizia instanței de fond și se va trimite cauza, spre rejudecare, pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 59/COM din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la instanța de fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2004.