ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3083/2004

Deliberând asupra recursului de

față,

Reclamanta, A.V.A.B., în prezent A.V.A.S.,

a chemat în judecată pe pârâții S.S. și SC R.C.T. SRL Constanța, solicitând

obligarea pârâtului S.S., la plata sumei de 10.214.318.783 lei avansuri din

trezorerie primite de la SC R.C.T. SRL.

Cererea a fost completată ulterior,

majorându-se pretențiile la suma de 20.520.301.806,77 lei, valoarea actualizată

cu rata inflației, pentru perioada ianuarie 2000 – noiembrie 2001.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a preluat de la B.C.X. SA, respectiv, B.C.R. SA, creanța asupra

debitorului cedat SC R.C.T. SRL, în sumă de 1.331.381,37 dolari S.U.A. și

19.040.000 lei cheltuieli de judecată.

Se susține că, în procesul de

valorificare a creanței A.V.A.B. a constatat că SC R.C.T. SRL a acordat

pârâtului S.S., avansuri din trezorerie fără documente justificative, în sumă

de 10.219.964.028 lei, pe care acesta și le-a însușit, fraudând obligația de

restituire a creanței preluate la datoria publică internă.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 998 C. civ., art. 19

12

lit. d) și e) și art. 19

13

alin. (2) din Legea nr. 409/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 51/1998, art. 1391

și urm. C. civ., referitoare la cesiunea de creanță cât și art. 19

12

lit. a) și c) din Legea nr. 409/2001.

Curtea de apel Constanța, prin

sentința civilă nr. 59 din 12 decembrie 2002, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a A.V.A.B., invocată de pârâți și a respins acțiunea

reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală

activă. A fost obligată reclamanta la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că A.V.A.B. a cesionat creanța, la data de 11 iunie

2002, către D.I. și, conform art. 1391 C. civ., strămutarea creanței s-a

realizat prin remiterea titlului, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art.

1393 C. civ., notificarea debitorului cedat, la data de 1 august 2002.

Se mai arată că avansul a fost

justificat și decontat, astfel că acțiunea ar fi și nefondată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și

9 C. proc. civ.

Se susține că instanța nu s-a

pronunțat asupra capitolului V din contractul de cesiune, din care rezultă că

cesiunea s-a făcut sub condiție suspensivă, potestativă simplă, reclamanta

păstrându-și o parte din creanță, de 20.520.301.807,77 lei, ce urma a fi

acoperită prin acțiune în răspundere împotriva fostului administrator.

Recurenta consideră că, în mod

greșit, instanța a extins lipsa calității procesuale active și asupra acțiunii

în răspundere, față de fostul administrator Ștefan Simion.

Este invocată și neanalizarea fișei

analitice centralizate din care rezultă cât s-a decontat, ca și soldul balanței

contabile în care se menționează suma de 10.209.382.229,9 lei.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

La data de 16 aprilie 2002, când a

fost înregistrată acțiunea, nu exista contractul de cesiune din 11 iunie 2000

cu D.I., deci, reclamanta avea calitate procesuală activă să cheme în judecată

pe pârâtul S.S., pentru a fi obligat la plata sumei de 10.214.318.783 lei, avansuri

din trezoreria SC R.C.T. SRL, iar pe aceasta din urmă pentru a-i fi opozabilă

hotărârea.

Această calitate procesuală activă

rezultă din contractele de cesiune de creanță nr. 127878 din 28 septembrie 1999

și 52300/2321 din 13 decembrie 1999, prin care reclamanta a preluat de la B.C.X.

și, respectiv, B.C.R., creanța asupra debitorului cedat SC R.C.T. SRL, de

1.331.381,87 dolari S.U.A. și 19.040.000 lei.

Contractul ulterior de cesiune a

creanței, încheiat, între A.V.A.B. și D.I., la data de 11 iunie 2002, prevede -

în capitolul V – dispoziții speciale, conform cărora A.V.A.B. își păstrează

calitatea de creditor pentru sumele datorate de S.S. și va continua acțiunea în

răspundere, ce face obiectul prezentului litigiu, pentru suma de 10.214.318.783

lei.

Instanța de fond nu a avut în vedere

contractul de cesiune decât generic, apreciind că, de la data de 11 iunie 2002,

reclamanta și-a pierdut calitatea procesuală activă, motivat de faptul că,

potrivit art. 1391 C. civ., strămutarea creanței s-a făcut prin remiterea

titlurilor de creanță.

Cedarea creanței s-a făcut în baza

contractului și în limita prevăzută de acesta, respectiv, cu păstrarea

calității de creditor de către A.V.A.B., pentru suma de 10.214.318.783 lei,

identificată expres în capitolul V, art. 5.1 din acest contract.

Cedarea creanței și strămutarea

acesteia se face prin remiterea titlului, conform art. 1391 C. civ. și, astfel,

s-a și făcut, însă, nici acest text și nici o altă normă legală nu interzic

părților posibilitatea de a conveni, prin voința lor, păstrarea pentru

creditorul cedent a unei părți din suma care face obiectul contractului de

cesiune de creanță.

Formalitățile de notificare a

debitorului interesează doar cu privire la o eventuală liberare a debitorului,

dacă acesta ar fi făcut plăți, or, aceste formalități, cerute de art. 1393 C.

civ., au fost îndeplinite.

Aplicând art. 1391 C. civ., într-un

sens generic și ignorând dispozițiile speciale din contractul părților,

instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, având în vedere că,

potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante.

Cauza a fost greșit soluționată pe

excepția lipsei calității procesuale active, întrucât raporturile juridice

reale dintre părți și nu cele generic, reținute de instanța de fond, demonstrează

că reclamanta avea calitate procesuală activă și nu a pierdut-o nici pe

parcursul procesului.

Pe de altă parte, soluționând

pricina, pe excepție, instanța nu mai avea nici un motiv să analizeze fondul

cauzei, astfel cum a făcut-o.

De altfel, motivarea soluției pe

fond, inutilă în raport cu formula juridică aleasă, nu se bazează pe o analiză

a tuturor probelor, ci doar pe ignorarea unora dintre ele, neputându-se

considera că împrejurările de fapt au fost deplin stabilite.

În baza dispozițiilor art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ., art. 312.5 C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ. se va

admite recursul reclamantei, urmând a se casa decizia instanței de fond și se

va trimite cauza, spre rejudecare, pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de A.V.A.S. București, împotriva

sentinței nr. 59/COM din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare,

la instanța de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 29 septembrie 2004.