ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3803/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 38957/2/2005 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, contestatoarea SC C. SA Dolj a solicitat anularea titlurilor executorii și a formelor de executare, dispuse de A.V.A.S. prin adresa nr. 49853 din 5 decembrie 2005. În motivarea cererii, contestatoarea susține că, pe de o parte contractele de credit și de garanție imobiliară, ce constituie titluri executorii, au rămas fără obiect, iar pe de altă parte, creanța de 732.444,60 dolari S.U.A. nu este certă, lichidă și exigibilă. Contestatoarea a mai susținut că, în perioada noiembrie 1998 – iunie 2003, s-a aflat în procedură de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, ce s-a închis prin încheierea nr. 351 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Dolj, în cadrul căreia, activele s-au valorificat în scopul îndestulării creditorilor, în general a A.V.A.S.

București. În atare situație s-a precizat că se contestă cuantumul creanței pe care A.V.A.S. o pretinde, prin titlurile executorii. Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, în cauză efectuându-se și o expertiză contabilă. Analizând probatoriul administrat instanța de fond prin sentința comercială nr. 308 din 21 decembrie 2006, a respins contestația la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: La data de 13 septembrie 1997 s-a încheiat sub nr. 34 contractul de garanție imobiliară între SC C. SA Dolj și B.A. SA Sucursala Dolj, având ca obiect garantarea obligației de rambursare a creditului în sumă de 34.500.000.000 lei și a dobânzilor legale cuvenite, credit acordat de banca societății contestatoare.

A.V.A.S. București, a preluat creanța în vederea valorificării potrivit art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998. Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că societatea contestatoare, a efectuat plăți în contul datoriei preluate de A.V.A.S. și după apariția Legii nr. 409/2001. Prin decizia nr. 1051 din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-a constatat că la data de 1 iunie 2000, creanța A.V.A.S. București era de 34.487.291.008 lei, fără a se reține că această creanță ar fi fost achitată. Așa fiind, Curtea a reținut că intimata creditoare A.V.A.S., a procedat corect, consolidând în dolari S.U.A. creanța preluată, prin raportare la valoare nominală a creanței, astfel cum aceasta a fost stabilită în momentul preluării, aplicând corespunzător dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998. În stabilirea cuantumului de 34.487.291.008 lei s-au reținut modificările intervenite după pronunțarea deciziei nr. 216 din 23 iunie 2000 a Curții de Apel Craiova, procesul verbal din 15 aprilie 1999 al adunării creditorilor, în care s-a consemnat acordul acestora cu privire la imputația creditorilor, cu prioritate față de dobânzi, dobânda calculată de către bancă pentru anul 1999, contractul de cesiune de creanță către A.V.A.B.

nr. 861000 din 14 decembrie 1991, având ca obiect o creanță în valoare nominală de 40.271.200.031,12 lei, precum și plățile efectuate de către debitoare, până la data de 1 iunie 2000. Instanța de fond, a stabilit astfel că suma de 34.487.291.008 lei, nu era achitată integral la data de 1 iunie 2000, situație în care creditoarea intimată, era îndreptățită să procedeze la consolidarea creanței sale în dolari S.U.A., în baza raportului leu/dolar, prin raportarea la data preluării, așa cum prevedeau dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001. Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs contestatoarea, invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În susținerea recursului, în esență, recurenta a invocat aplicarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, datorită încălcării principiului neretroactivității legilor. Procedând astfel, instanța de fond nu a ținut cont că la data intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001, din creanța totală de 34.487.291.008 lei, SC C. SA achitase suma de 26.000.000.000 lei, care nu mai intra sub incidența acestei legi, astfel că mai rămăsese neachitată suma de 22.912,63 dolari S.U.A., așa cum rezultă din probele administrate și implicit din raportul de expertiză. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin sentința comercială nr. 34 din 22 martie 2004 a Curții de Apel București s-a stabilit în mod irevocabil că în mod corect A.V.A.S.

a procedat la consolidarea în dolari S.U.A. a creanței datorată de reclamantă, în contextul în care aceasta nu era achitată integral la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001. Sentința s-a pronunțat în soluționarea acțiunii prin care SC C. SA Dolj invoca achitarea debitului în cadrul procedurii de reorganizare. Din sentința pronunțată în cauză, pe baza probelor administrate, s-a stabilit justificat că la data de 1 iunie 2000 creanța A.V.A.B. București era de 34.487.291.008 lei. În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 „în vederea valorificării creanțelor preluate de A.V.A.S., la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei și în alte valute decât dolari S.U.A., la data preluării se consolidează în dolari S.U.A., în baza raportului leu/dolari S.U.A.

la acea dată”. Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a constatat, înlăturând motivat, concluziile expertizei, arătând că acele creanțe ce fac obiectul O.U.G. nr. 51/1998 sunt creanțe privilegiate ale statului și consolidarea în dolari S.U.A. operează asupra valorii nominale a creanței, așa cum aceasta a fost stabilită la momentul preluării. Respectând voința legiuitorului, nu se poate reține că instanța a încălcat principiul retroactivității înscris în art. 15 alin. (2) din Constituție. Așa fiind, pentru cele ce preced, urmează a se reține că decizia atacată, este legală, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SC C. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 308 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2007.