ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3803/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată sub nr. 38957/2/2005 la Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, contestatoarea SC C. SA Dolj a solicitat anularea titlurilor

executorii și a formelor de executare, dispuse de A.V.A.S. prin adresa nr. 49853

din 5 decembrie 2005.

În motivarea cererii,

contestatoarea susține că, pe de o parte contractele de credit și de garanție

imobiliară, ce constituie titluri executorii, au rămas fără obiect, iar pe de

altă parte, creanța de 732.444,60 dolari S.U.A. nu este certă, lichidă și exigibilă.

Contestatoarea a mai

susținut că, în perioada noiembrie 1998 – iunie 2003, s-a aflat în procedură de

reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, ce s-a închis prin

încheierea nr. 351 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Dolj, în cadrul căreia,

activele s-au valorificat în scopul îndestulării creditorilor, în general a A.V.A.S.

București.

În atare situație s-a

precizat că se contestă cuantumul creanței pe care A.V.A.S. o pretinde, prin

titlurile executorii.

Instanța a încuviințat

pentru părți proba cu înscrisuri, în cauză efectuându-se și o expertiză

contabilă.

Analizând probatoriul

administrat instanța de fond prin sentința comercială nr. 308 din 21 decembrie

2006, a respins contestația la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele

considerente:

La data de 13 septembrie

1997 s-a încheiat sub nr. 34 contractul de garanție imobiliară între SC C. SA

Dolj și B.A. SA Sucursala Dolj, având ca obiect garantarea obligației de

rambursare a creditului în sumă de 34.500.000.000 lei și a dobânzilor legale

cuvenite, credit acordat de banca societății contestatoare.

A.V.A.S. București, a

preluat creanța în vederea valorificării potrivit art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr.

51/1998.

Din înscrisurile aflate la

dosar, rezultă că societatea contestatoare, a efectuat plăți în contul datoriei

preluate de A.V.A.S. și după apariția Legii nr. 409/2001. Prin decizia nr. 1051

din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-a

constatat că la data de 1 iunie 2000, creanța A.V.A.S. București era de

34.487.291.008 lei, fără a se reține că această creanță ar fi fost achitată.

Așa fiind, Curtea a reținut

că intimata creditoare A.V.A.S., a procedat corect, consolidând în dolari

S.U.A. creanța preluată, prin raportare la valoare nominală a creanței, astfel

cum aceasta a fost stabilită în momentul preluării, aplicând corespunzător

dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998.

În stabilirea cuantumului de

34.487.291.008 lei s-au reținut modificările intervenite după pronunțarea

deciziei nr. 216 din 23 iunie 2000 a Curții de Apel Craiova, procesul verbal

din 15 aprilie 1999 al adunării creditorilor, în care s-a consemnat acordul

acestora cu privire la imputația creditorilor, cu prioritate față de dobânzi,

dobânda calculată de către bancă pentru anul 1999, contractul de cesiune de

creanță către A.V.A.B. nr. 861000 din 14 decembrie 1991, având ca obiect o

creanță în valoare nominală de 40.271.200.031,12 lei, precum și plățile

efectuate de către debitoare, până la data de 1 iunie 2000.

Instanța de fond, a stabilit

astfel că suma de 34.487.291.008 lei, nu era achitată integral la data de 1

iunie 2000, situație în care creditoarea intimată, era îndreptățită să

procedeze la consolidarea creanței sale în dolari S.U.A., în baza raportului

leu/dolar, prin raportarea la data preluării, așa cum prevedeau dispozițiile art.

21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a introdus recurs contestatoarea, invocând nelegalitatea

prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului, în

esență, recurenta a invocat aplicarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (2)

din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, datorită încălcării

principiului neretroactivității legilor.

Procedând astfel, instanța

de fond nu a ținut cont că la data intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001,

din creanța totală de 34.487.291.008 lei, SC C. SA achitase suma de

26.000.000.000 lei, care nu mai intra sub incidența acestei legi, astfel că mai

rămăsese neachitată suma de 22.912,63 dolari S.U.A., așa cum rezultă din

probele administrate și implicit din raportul de expertiză.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin sentința comercială nr.

34 din 22 martie 2004 a Curții de Apel București s-a stabilit în mod irevocabil

că în mod corect A.V.A.S. a procedat la consolidarea în dolari S.U.A. a

creanței datorată de reclamantă, în contextul în care aceasta nu era achitată

integral la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001.

Sentința s-a pronunțat în

soluționarea acțiunii prin care SC C. SA Dolj invoca achitarea debitului în

cadrul procedurii de reorganizare.

Din sentința pronunțată în

cauză, pe baza probelor administrate, s-a stabilit justificat că la data de 1

iunie 2000 creanța A.V.A.B. București era de 34.487.291.008 lei.

În conformitate cu

prevederile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 „în vederea valorificării

creanțelor preluate de A.V.A.S., la valori cât mai apropiate de valoarea

nominală, actualizată la zi, debitele în lei și în alte valute decât dolari S.U.A.,

la data preluării se consolidează în dolari S.U.A., în baza raportului leu/dolari

S.U.A. la acea dată”.

Așa fiind, în mod corect,

instanța de fond a constatat, înlăturând motivat, concluziile expertizei,

arătând că acele creanțe ce fac obiectul O.U.G. nr. 51/1998 sunt creanțe

privilegiate ale statului și consolidarea în dolari S.U.A. operează asupra

valorii nominale a creanței, așa cum aceasta a fost stabilită la momentul

preluării.

Respectând voința

legiuitorului, nu se poate reține că instanța a încălcat principiul

retroactivității înscris în art. 15 alin. (2) din Constituție.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, urmează a se reține că decizia atacată, este legală, urmând ca în baza art.

312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de contestatoarea SC C. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 308 din 21

decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2007.