ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213

din 20 aprilie 2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul V.I. la 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 pct. 1 și 2 lit.

a), cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, iar conform art.

88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive

de la 29 octombrie 2003 la zi.

Conform art. 19 din Legea

nr. 678/2001, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la

inculpat suma de 4700 Euro în echivalentul în lei la data confiscării.

În fapt s-a reținut că în

perioada ianuarie – iulie 2003, în baza unei rezoluții infracționale unice, a

recrutat și transportat 6 persoane de sex feminin în Bulgaria și Spania, unde

au fost obligate să se prostitueze sub îndrumarea unei persoane M., activitate

în urma căreia a obținut pentru sine circa 4800 Euro.

Prima instanță a reținut că

faptele inculpatului, așa cum au fost descrise, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 pct.

1 și 2 lit. a), cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., modalitatea comiterii acestei infracțiunii fiind

aceea a recrutării prin înșelăciune sau profitând de imposibilitatea victimei

de a se apăra sau de a-și exprima voința, de către două sau mai multe persoane

împreună.

Înșelăciunea reținută de

prima instanță a fost descrisă ca fiind prezentarea de către inculpat a unei

alte situații asupra locului în care victimele urmează să-și desfășoare

activitatea, respectiv, că acestea vor lucra ca dame de companie, iar numai

dacă vor dori vor putea întreține relații cu clienții de la respectivul club.

În realitate, victimele erau obligate să întrețină relații sexuale cu diverși

bărbați, această activitate fiindu-le uneori chiar impusă și în zilele în care

trebuia să aibă liber.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 451 din 14 octombrie 2004, a admis apelul declarat de

inculpatul V.I. și desființând în parte hotărârea instanței de fond a dispus,

în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct.

1 și 2 lit. a), cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Curtea de apel a stabilit că

în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de persoane, întrucât persoanele de sex feminin care au fost duse să se

prostitueze nu au fost obligate de inculpat, ele cunoscând de la început natura

activității pe care urmau să o desfășoare în Spania. A apreciat activitatea

infracțională desfășurară de inculpat, de a suporta (nicidecum dezinteresat)

cheltuielile efectuate cu procurarea pașapoartelor, cu transportul până la

destinație, cu cazarea martorelor, care ajunse în Spania, au început să se

prostitueze, fiind obligate să returneze cheltuielile și să-și împartă câștigul

cu inculpatul, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., „înlesnirea practicării prostituției

și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției”, pentru care a

dispus condamnarea.

Față de starea precară de

sănătate a inculpatului, care potrivit expertizei medico-legal efectuate în

cauză, suferă de hepatită cronică și spondiloarterită anchilozantă seronegativă

moderată activ clinic, a stabilit o pedeapsă în apropierea limitei minime

prevăzută de textul de lege incriminator.

Împotriva deciziei Curții de

Apel București au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de inculpatul V.I.

Prin recursul declarat,

parchetul a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la cuantumul

pedepsei aplicate, în sensul de a se majora către limita maximă prevăzută de

lege, având în vedere pericolul social pe care îl prezintă fapta și persoana

inculpatului care a mai suferit o condamnare pentru același gen de infracțiune.

Inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei, având în vedere că a recunoscut și regretat faptele și este

grav bolnav.

Recursurile declarate în

cauză sunt nefondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama, între altele, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizate, criticile

formulate de cele două părți recurente în conformitate cu prevederile textului

de lege citat, se constată că instanța de apel a pronunțat o pedeapsă just

individualizată. Rezultă că la fixarea pedepsei au fost avute în vedere

gravitatea deosebită a faptei ca și circumstanțele personale și celelalte

împrejurări invocate în cadrul recursurilor de față. Procedând în acest mod,

instanța de apel a fixat o pedeapsă care să asigure atât reeducarea

infractorului cât și realizarea prevenirii generale pe care trebuie s-o

îndeplinească această măsură de constrângere.

Pentru considerentele ce

preced, având în vedere că, examinând hotărârea atacată și în raport cu

prevederile art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., nu se identifică

existența unor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a

constata că atât recursul declarat de parchet cât și cel declarat de inculpat

sunt nefondate și a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și

inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 451 din 14 octombrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la

29 octombrie 2003 la 28 ianuarie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2005.