ÎCCJ, decizie (scj.ro #84084)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84084) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Trafic de persoane.

Încadrare juridică. Circumstanțe agravante. Săvârșirea faptei de trei sau mai

multe persoane împreună. Publicitatea ședinței de judecată. Declararea ședinței

secrete

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute

în legi speciale. Infracțiuni privind traficul de persoane

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

trafic

de persoane

C.

pen

.,

art.

75 alin. (1) lit. a)

Legea

nr. 678/2001,

art. 12 alin.

(2) lit. a)

C.

proc

.

pen

.,

art. 290 alin. (2) și (3)

1.

În acord cu Deciziile nr.

XVI din 19 martie 2007 și nr. XLIX (49)

din 4 iunie 2007, pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, fapta inculpaților de a recruta, transporta și caza victime majore,

în aceleași condiții de loc și de timp, prin înșelăciune, obligându-le la

practicarea prostituției și însușindu-și sume de bani provenite din practicarea

prostituției de către victime fără acordul acestora, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii unice de trafic de persoane în forma continuată,

prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C.

pen

.

2.

Infracțiunea de trafic de persoane săvârșită de mai multe persoane împreună se

încadrează în prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În

acest caz, instanța nu poate reține în sarcina inculpaților și circumstanța

agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

.,

referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună,

întrucât săvârșirea faptei de mai multe persoanei împreună se regăsește, ca

element circumstanțial de agravare, în conținutul infracțiunii de trafic de

persoane prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, aceeași

împrejurare neputând conduce la o dublă agravare a răspunderii penale.

3.

În cazul infracțiunii de trafic de persoane majore prevăzută în art. 12 din

Legea nr. 678/2001, instanța poate declara, în condițiile art. 290 alin. (2) C.

proc

.

pen

., ședință secretă

pentru tot cursul judecării cauzei, în

conformitate cu prevederile art.

290 alin. (3) din același cod.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 2191 din 18 iunie 2008

septembrie 2007 a Tribunalului Argeș, Secția penală, s-a schimbat încadrarea

juridică, în

baza art. 334 C.

proc

.

pen

., privind pe inculpații

T.F., T.A., T.I. și T.M., din infracțiunea prevăzută

în art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C.

pen

.

cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C.

pen

., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

., în câte o singură infracțiune prevăzută în art.

329 alin. (1) C.

pen

., cu aplicarea dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C.

pen

., iar pentru inculpatul T.F.

și a dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

.

A condamnat pe inculpații

T.F., T.A., T.I. și T.M.

pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism

prevăzută în

art. 329 C.

pen

., cu aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen

., iar pentru inculpatul T.F. și a

dispozițiilor

art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

.

Examinând probele

administrate, instanța a reținut,

în esență, ca situație de fapt, că în

perioada 2004 -

2005 inculpații T.F., T.A.,

T.I. și T.M.

au recrutat

părțile vătămate și le-au transportat în Spania, unde le-au asigurat cazarea în

apartamente închiriate. Părțile vătămate au practicat prostituția fără a fi

constrânse în acest sens, iar o parte din sumele încasate au fost expediate în

țară pe numele inculpaților.

declarat apel procurorul și inculpații.

Procurorul a criticat hotărârea primei

instanțe pentru

următoarele motive: instanța a apreciat în mod greșit probele administrate și,

în consecință, a schimbat încadrarea juridică a faptelor și nu a reținut în

sarcina fiecăruia circumstanța agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a)

C.

pen

.

Inculpații au criticat hotărârea primei

instanțe pentru

nelegalitate

, în sensul că în mod

greșit s-a reținut în sarcina lor săvârșirea faptelor pentru care au fost

condamnați, considerând că aceste fapte nu există și, în consecință, au

solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc

.

pen

.

Examinând sentința supusă apelului din

punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C.

proc

.

pen

., curtea de apel a constatat următoarele:

Inculpatul T.I. a recrutat pe părțile

vătămate

P.P. și S.M.

În acest scop,

s-a deplasat la domiciliul acestora și a afirmat că le va duce la muncă în

Franța sau Spania, precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci

menajere. În aceeași perioadă, inculpatul T.I. a recrutat-o și pe partea

vătămata V.M., căreia aparent i-a oferit un loc de muncă la un restaurant din

Spania.

La 3 septembrie 2004, inculpatul, după

ce a procurat documente de identitate pentru părțile vătămate, a ieșit cu

acestea din țară. În Spania, părților vătămate li s-au luat pașapoartele, au

fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F. și obligate să se

prostitueze, în perioada 2004 - 2005 inculpatul realizând din activitatea

infracțională suma de 2.482 de euro.

La începutul anului 2005, inculpatul

T.A. a recrutat pe partea vătămată S.G., promițându-i că îi va asigura un loc

de muncă într-un restaurant din Spania. Inculpatul a transportat-o în Spania,

achitând contravaloarea transportului. Așa cum rezultă din declarația părții

vătămate, aceasta a fost cazată într-un apartament, unde locuiau și alte femei

provenite din România, obligate de inculpat să se prostitueze. Din declarația

părții vătămate rezultă că a practicat prostituția aproximativ 10 luni,

perioadă în care a obținut suma de 60.000 de euro, bani pe care i-a dat

inculpatului T.A. sau numitei E.F., care strângea banii pentru el. Același inculpat

împreună cu inculpatul T.M. au recrutat, la începutul anului 2004, și pe partea

vătămată B.N. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze în condițiile

menționate mai sus pentru celelalte părți vătămate. Din declarațiile acestei

părți vătămate rezultă că pentru

inculpat

se prostituau E.F., M.M., D.V. și

R.L. S-a stabilit că în numele

inculpatului s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești, sumele totale

fiind de 11.312 euro și 983 USD.

Inculpatul T.F. a recrutat pe părțile

vătămate

P.l

., E.E. și B.N., cărora Ie-a promis

locuri de muncă în agricultură. În realitate, ajunse în Spania, părțile

vătămate au fost obligate să se prostitueze pentru inculpat. Relevantă este

declarația părții vătămate E.E., care a arătat că s-a prostituat pentru inculpat

și a obținut în urma acestei activități suma de 35.000 de euro, bani pe care

i-a înmânat inculpatului.

Din actele dosarului rezultă că, în

perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut cinci ieșiri în afara țării, iar pe

numele lui s-au operat 17 transferuri bănești, primind 11.505 euro și 5.214

USD.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

T.M., din probele administrate rezultă că, în cursul lunii august 2004, a

recrutat pe părțile vătămate B.C. și G.S., promițându-le locuri de muncă oneste

în Spania. Părțile vătămate, odată ajunse în această țară, au fost obligate să

se prostitueze. Partea vătămată B.C. a declarat că a obținut din prostituție

suma de 10.000 de euro pe care i-a înmânat-o inculpatului.

Prin urmare, susținerile inculpaților,

potrivit cărora faptele reținute în sarcina lor nu există și s-ar impune

achitarea în baza dispozițiilor art. 10

alin. (1) lit. a) C.

proc

.

pen

.,

nu sunt fondate.

Apelul procurorului este fondat în ceea

ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților.

Având în vedere situația de fapt

expusă, precum și Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, pronunțată în interesul

legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că

fiecare inculpat a comis, în concurs real, infracțiunea prevăzută în art. 12

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

. și, respectiv, infracțiunea prevăzută în art. 329

alin. (1) C.

pen

., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C.

pen

., mai puțin

inculpatul T.A., pentru care nu se pot reține dispozițiile art. 41 alin. (2) C.

pen

.

Totodată, apelul procurorului este

fondat și în ceea ce privește al doilea motiv invocat, în sensul că în mod

greșit prima instanță nu a reținut în sarcina fiecărui inculpat circumstanța

agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, infracțiunile au fost

săvârșite de către inculpați împreună, aspect ce impune reținerea circumstanței

agravante prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

.

Așa fiind, prin decizia nr. 16/A din 19

februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale

nr. 426 din 27 septembrie 2007, a înlăturat schimbarea încadrării juridice și,

în consecință:

- a condamnat pe inculpatul

T.F.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b)

și art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

. și a

infracțiunii prevăzute în art. 329 alin. (1) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1)

lit. a) C.

pen

.; a făcut aplicarea art. 33, 34 C.

pen

.;

- a condamnat pe inculpații

T.I. și T.M.

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute în art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75

alin. (1) lit. a) C.

pen

. și a infracțiunii prevăzute

în art. 329 alin. (1) C.

pen

., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

.; a

făcut aplicarea art. 33, 34 C.

pen

.;

- a condamnat pe inculpatul

T.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

. și a

infracțiunii

prevăzute în art. 329 alin. (1) C.

pen

., cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

.; a făcut aplicarea

art. 33, 34 C.

pen

.

A respins, ca nefondate, apelurile

formulate de inculpați.

acestei decizii penale au declarat recurs procurorul și inculpații.

În recursul procurorului, decizia este

criticată ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C.

proc

.

pen

.,

solicitându-se, în baza art. 334 C.

proc

.

pen

., schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru

toți inculpații în infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.,

și a art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

. pentru

inculpatul T.F.

Cu ocazia dezbaterilor orale,

reprezentantul parchetului și-a extins motivele de recurs depuse în scris și cu

acela privind soluționarea cauzei la instanța fondului în condiții de

nepublicitate

, deși

niciuna

dintre părți nu era minoră.

În recursurile inculpaților, decizia

recurată

a fost criticată, între altele, prin prisma

cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C.

proc

.

pen

.,

iar în recursurile inculpaților T.A. și T.I., și prin prisma cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc

.

pen

.

Examinând actele și lucrările

dosarului, decizia

recurată

în raport cu motivele de

critică invocate și cu cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte de Casație

și Justiție, pentru următoarele considerente - relative la greșita încadrare

juridică dată faptelor pentru toți inculpații - constată că recursurile declarate

sunt fondate și urmează a le admite ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc

.

pen

.

A. a) Cu privire la recursul declarat

de procuror, relativ la motivul de critică vizând soluționarea cauzei la

instanța de judecată în condiții de

nepublicitate

și,

pe cale de consecință, solicitându-se casarea ambelor hotărâri și trimiterea

cauzei spre rejudecare la prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție

are în vedere

nepertinența

acestuia, întrucât prin

încheierea de ședință de la termenul din 6 martie 2007 prima instanță, luând

act de acordul iterat de reprezentantul parchetului și apărătorii celor patru

inculpați, a dispus în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) C.

proc

.

pen

. ca ședințele de

judecată să fie secrete pe „toată durata judecării cauzei la instanța de fond.”

b) Este fondată, însă, critica în

sensul că faptelor imputate celor patru inculpați li s-a dat o greșită

încadrare juridică - ceea ce atrage incidența în speță a cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C.

proc

.

pen

. și care le profită și recurenților inculpați în

totalitate.

Cu titlu de premisă, se reține că

instanța de apel a stabilit corect situația de fapt. Inculpații au recrutat,

așa cum se arată în decizie, au transportat și au cazat în apartamente

închiriate părțile vătămate, dar și alte femei neidentificate, recrutarea

făcându-se prin înșelăciune, în sensul că le vor ajuta să se angajeze fie ca

muncitoare în agricultură, fie ca femei de serviciu sau chelnerițe în

restaurante, în Spania. Ajungând la destinație, inculpații le-au luat

pașapoartele, obligându-le să se prostitueze în favoarea lor și însușindu-și

sume importante de bani din activitatea de prostituție desfășurată fără acordul

părților vătămate.

În raport cu această situație de fapt

și cu cele stabilite în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, încadrarea juridică corectă a faptelor

săvârșite era numai în dispozițiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.

pentru fiecare inculpat și art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

.

pentru inculpatul T.F.

Pentru existenta concursului real de

infracțiuni, se arată în decizie, este necesar ca inculpații să acționeze

asupra altor persoane, fără a întrebuința constrângerea, în sensul îndemnului

sau înlesnirii, tragerii de foloase din practicarea prostituției, recrutării

sau traficării în același scop, prostituția fiind practicată de bună voie de

acele persoane, iar ulterior să acționeze asupra acelorași persoane prin

modalitățile arătate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În speță, părțile vătămate au fost de

la bun început induse în eroare de inculpați în legătură cu activitățile pe

care le vor desfășura în Spania, iar ulterior au fost constrânse prin ridicarea

pașapoartelor și, astfel, lipsite de libertatea de a renunța la acele

activități. În

niciun

moment, rezultă din probele

administrate în timpul procesului penal, părțile vătămate nu au fost de acord

să practice prostituția.

De asemenea, nu trebuiau aplicate

dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

. în

ceea ce privește încadrarea juridică în infracțiunea de trafic de persoane,

deoarece agravanta respectivă se regăsește în incriminarea mai gravă din art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neputându-se reține un concurs

între aceleași circumstanțe agravante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

T.A., ar fi trebuit să se rețină la încadrarea juridică și aplicarea art. 41

alin. (2) C.

pen

., deoarece rezultă din probatoriul

administrat că a recrutat mai multe persoane, respectiv pe S.G., B.N. și M.M.

(împreună cu inculpatul T.M.), D.V. și R.L. Acestea din urmă nu au putut fi

audiate în cauză, dar faptul că se prostituau pentru inculpat rezultă din

declarațiile părților vătămate S.G. și B.N., precum și din declarația dată de

inculpat la urmărirea penală. Această încadrare juridică este în acord cu

Decizia dată în interesul legii de instanța supremă nr. XLIX din 4 iunie 2007.

B. a) Cu privire

la recursurile declarate de inculpați,

referitor la motivul de critică

privind greșita încadrare juridică dată faptelor de instanța de apel,

solicitându-se schimbarea acesteia într-o unică infracțiune prevăzută în art.

329 alin. (1) C.

pen

., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

., acesta este nepertinent, având în vedere

considerațiile deja expuse cu ocazia evaluării motivelor de critică ale

procurorului care au configurat că încadrarea juridică riguros corectă a

faptelor celor patru recurenți era numai în dispozițiile art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

. pentru fiecare inculpat și reținerea dispozițiilor

art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

. pentru inculpatul

T.F.

b) Nu este

întemeiată nici critica relativă la incidența cazului de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc

.

pen

. pretinsă de recurenții inculpați T.A. și T.I.,

întrucât în speță nu există o contradicție esențială, necontroversată și

ireconciliabilă, între actele și lucrările dosarului și hotărârea

judecătorească de condamnare pronunțată.

Din probele administrate, respectiv

declarațiile părților vătămate, cele ale martorilor, situația intrărilor și

ieșirilor inculpaților din țară, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa

fotografică, rezultă cu certitudine participația infracțională a acestor doi

recurenți inculpați.

Astfel, inculpatul T.I. s-a ocupat

personal de recrutarea părților vătămate P.P. și S.M., deplasându-se la

domiciliul acestora în prezența martorului A.C. În discuțiile purtate cu

părinții părților vătămate, martorii S.N. și N.S., inculpatul a afirmat că le

va duce pe fete la muncă în Franța sau Spania, precizând că este vorba de

spălatul vaselor sau munci menajere. În aceeași perioadă, a fost recrutată și

partea vătămată V.M., căreia i s-a oferit de către inculpatul T.I. un

loc de muncă la

un restaurant din Spania, promisiune nesinceră.

Inculpatul a procurat documentele de

identitate pentru P.P. și S.M., iar la 3 septembrie 2004, împreună cu acestea

și V.M., au ieșit din țară. În Spania, părților vătămate li s-au luat

pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F. și

obligate să se prostitueze. Pe numele inculpatului s-au înregistrat șapte

transferuri bănești în valoare totală de 2.482 de euro.

Concomitent, în sarcina inculpatului

T.A. se reține că la începutul anului 2005 a recrutat pe S.G., promițându-i că

îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant, astfel că împreună cu aceasta

și E.F. s-au deplasat în Spania, inculpatul achitând contravaloarea

transportului.

Partea vătămată precizează că a fost

cazată într-un apartament, unde locuiau și alte femei provenite din România și

obligată de inculpat să se prostitueze, practicând această activitate timp de

10 luni de zile și realizând circa 60.000 de euro, bani pe care i-a dat direct

inculpatului T.A. ori numitei E.F., cea care strângea banii pentru el.

Același inculpat și inculpatul T.M. au

recrutat la

începutul anului 2004 și pe

B.N., din declarațiile părților vătămate reieșind că pentru el se prostituau E.

F.,

M.M., D.V. și R.L. Pe numele inculpatului s-au efectuat din Spania 22 de

transferuri bănești, primind sumele totale de 11.312 euro și 983 USD și

trimițând 2.108 euro și 1.036 USD.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate împotriva deciziei

penale nr. 16/A din 19 februarie 2008, a casat în parte decizia

recurată

și sentința penală nr. 426 din 27 septembrie 2007

și, rejudecând în fond: în baza art. 334 C.

proc

.

pen

., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din

infracțiunile prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și

art. 329 alin. (1) C.

pen

., cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (2) C.

pen

., în

infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

., pentru

inculpații

T.F., T.I. și T.M.

și,

din infracțiunile prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

și art. 329 alin. (1) C.

pen

., cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. a) C.

pen

., în cea prevăzută în art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

, pentru inculpatul

T.A.;

în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.,

a condamnat pe inculpații

T.I., T.M. și

T.A., iar

în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

. și art.

41 alin. (2) C.

pen

., a condamnat pe inculpatul

T.F., menținând

restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.