ÎCCJ, decizie (scj.ro #84084)

Trafic de persoane. Încadrare juridică. Circumstanțe agravante. Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Publicitatea ședinței de judecată. Declararea ședinței secrete Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind traficul de persoane Indice alfabetic: Drept penal - trafic de persoane C. pen ., art. 75 alin. (1) lit. a) Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a) C. proc . pen ., art. 290 alin. (2) și (3) 1. În acord cu Deciziile nr. XVI din 19 martie 2007 și nr. XLIX (49) din 4 iunie 2007, pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapta inculpaților de a recruta, transporta și caza victime majore, în aceleași condiții de loc și de timp, prin înșelăciune, obligându-le la practicarea prostituției și însușindu-și sume de bani provenite din practicarea prostituției de către victime fără acordul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice de trafic de persoane în forma continuată, prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . 2. Infracțiunea de trafic de persoane săvârșită de mai multe persoane împreună se încadrează în prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În acest caz, instanța nu poate reține în sarcina inculpaților și circumstanța agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen ., referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, întrucât săvârșirea faptei de mai multe persoanei împreună se regăsește, ca element circumstanțial de agravare, în conținutul infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, aceeași împrejurare neputând conduce la o dublă agravare a răspunderii penale. 3. În cazul infracțiunii de trafic de persoane majore prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, instanța poate declara, în condițiile art. 290 alin. (2) C. proc . pen ., ședință secretă pentru tot cursul judecării cauzei, în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) din același cod.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2191 din 18 iunie 2008 1. Prin sentința nr. 426 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Argeș, Secția penală, s-a schimbat încadrarea juridică, în baza art. 334 C. proc . pen ., privind pe inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M., din infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen . cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen ., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., în câte o singură infracțiune prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen ., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . A condamnat pe inculpații T.F., T.A., T.I.

și T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen ., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen ., iar pentru inculpatul T.F. și a dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . Examinând probele administrate, instanța a reținut, în esență, ca situație de fapt, că în perioada 2004 - 2005 inculpații T.F., T.A., T.I. și T.M. au recrutat părțile vătămate și le-au transportat în Spania, unde le-au asigurat cazarea în apartamente închiriate. Părțile vătămate au practicat prostituția fără a fi constrânse în acest sens, iar o parte din sumele încasate au fost expediate în țară pe numele inculpaților. 2. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel procurorul și inculpații.

Procurorul a criticat hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive: instanța a apreciat în mod greșit probele administrate și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică a faptelor și nu a reținut în sarcina fiecăruia circumstanța agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen . Inculpații au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate , în sensul că în mod greșit s-a reținut în sarcina lor săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați, considerând că aceste fapte nu există și, în consecință, au solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . Examinând sentința supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C. proc . pen ., curtea de apel a constatat următoarele: Inculpatul T.I.

a recrutat pe părțile vătămate P.P. și S.M. În acest scop, s-a deplasat la domiciliul acestora și a afirmat că le va duce la muncă în Franța sau Spania, precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere. În aceeași perioadă, inculpatul T.I. a recrutat-o și pe partea vătămata V.M., căreia aparent i-a oferit un loc de muncă la un restaurant din Spania. La 3 septembrie 2004, inculpatul, după ce a procurat documente de identitate pentru părțile vătămate, a ieșit cu acestea din țară. În Spania, părților vătămate li s-au luat pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F. și obligate să se prostitueze, în perioada 2004 - 2005 inculpatul realizând din activitatea infracțională suma de 2.482 de euro.

La începutul anului 2005, inculpatul T.A. a recrutat pe partea vătămată S.G., promițându-i că îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant din Spania. Inculpatul a transportat-o în Spania, achitând contravaloarea transportului. Așa cum rezultă din declarația părții vătămate, aceasta a fost cazată într-un apartament, unde locuiau și alte femei provenite din România, obligate de inculpat să se prostitueze. Din declarația părții vătămate rezultă că a practicat prostituția aproximativ 10 luni, perioadă în care a obținut suma de 60.000 de euro, bani pe care i-a dat inculpatului T.A. sau numitei E.F., care strângea banii pentru el. Același inculpat împreună cu inculpatul T.M. au recrutat, la începutul anului 2004, și pe partea vătămată B.N.

Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze în condițiile menționate mai sus pentru celelalte părți vătămate. Din declarațiile acestei părți vătămate rezultă că pentru inculpat se prostituau E.F., M.M., D.V. și R.L. S-a stabilit că în numele inculpatului s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești, sumele totale fiind de 11.312 euro și 983 USD. Inculpatul T.F. a recrutat pe părțile vătămate P.l ., E.E. și B.N., cărora Ie-a promis locuri de muncă în agricultură. În realitate, ajunse în Spania, părțile vătămate au fost obligate să se prostitueze pentru inculpat. Relevantă este declarația părții vătămate E.E., care a arătat că s-a prostituat pentru inculpat și a obținut în urma acestei activități suma de 35.000 de euro, bani pe care i-a înmânat inculpatului.

Din actele dosarului rezultă că, în perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut cinci ieșiri în afara țării, iar pe numele lui s-au operat 17 transferuri bănești, primind 11.505 euro și 5.214 USD. În ceea ce-l privește pe inculpatul T.M., din probele administrate rezultă că, în cursul lunii august 2004, a recrutat pe părțile vătămate B.C. și G.S., promițându-le locuri de muncă oneste în Spania. Părțile vătămate, odată ajunse în această țară, au fost obligate să se prostitueze. Partea vătămată B.C. a declarat că a obținut din prostituție suma de 10.000 de euro pe care i-a înmânat-o inculpatului. Prin urmare, susținerile inculpaților, potrivit cărora faptele reținute în sarcina lor nu există și s-ar impune achitarea în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., nu sunt fondate.

Apelul procurorului este fondat în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților.

Având în vedere situația de fapt expusă, precum și Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, pronunțată în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că fiecare inculpat a comis, în concurs real, infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și, respectiv, infracțiunea prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., mai puțin inculpatul T.A., pentru care nu se pot reține dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen . Totodată, apelul procurorului este fondat și în ceea ce privește al doilea motiv invocat, în sensul că în mod greșit prima instanță nu a reținut în sarcina fiecărui inculpat circumstanța agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen . Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, infracțiunile au fost săvârșite de către inculpați împreună, aspect ce impune reținerea circumstanței agravante prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen . Așa fiind, prin decizia nr. 16/A din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 426 din 27 septembrie 2007, a înlăturat schimbarea încadrării juridice și, în consecință: - a condamnat pe inculpatul T.F.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen . și a infracțiunii prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen .; a făcut aplicarea art. 33, 34 C. pen .; - a condamnat pe inculpații T.I. și T.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen . și a infracțiunii prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen .; a făcut aplicarea art. 33, 34 C. pen .; - a condamnat pe inculpatul T.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen . și a infracțiunii prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen .; a făcut aplicarea art. 33, 34 C. pen . A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați. 3. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs procurorul și inculpații. În recursul procurorului, decizia este criticată ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc . pen ., solicitându-se, în baza art. 334 C. proc . pen ., schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru toți inculpații în infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., și a art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . pentru inculpatul T.F.

Cu ocazia dezbaterilor orale, reprezentantul parchetului și-a extins motivele de recurs depuse în scris și cu acela privind soluționarea cauzei la instanța fondului în condiții de nepublicitate , deși niciuna dintre părți nu era minoră. În recursurile inculpaților, decizia recurată a fost criticată, între altele, prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc . pen ., iar în recursurile inculpaților T.A.

și T.I., și prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc . pen . Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivele de critică invocate și cu cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru următoarele considerente - relative la greșita încadrare juridică dată faptelor pentru toți inculpații - constată că recursurile declarate sunt fondate și urmează a le admite ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc . pen . A. a) Cu privire la recursul declarat de procuror, relativ la motivul de critică vizând soluționarea cauzei la instanța de judecată în condiții de nepublicitate și, pe cale de consecință, solicitându-se casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere nepertinența acestuia, întrucât prin încheierea de ședință de la termenul din 6 martie 2007 prima instanță, luând act de acordul iterat de reprezentantul parchetului și apărătorii celor patru inculpați, a dispus în conformitate cu prevederile art. 290 alin. (3) C. proc . pen . ca ședințele de judecată să fie secrete pe „toată durata judecării cauzei la instanța de fond.” b) Este fondată, însă,

critica în sensul că faptelor imputate celor patru inculpați li s-a dat o greșită încadrare juridică - ceea ce atrage incidența în speță a cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc . pen . și care le profită și recurenților inculpați în totalitate. Cu titlu de premisă, se reține că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt. Inculpații au recrutat, așa cum se arată în decizie, au transportat și au cazat în apartamente închiriate părțile vătămate, dar și alte femei neidentificate, recrutarea făcându-se prin înșelăciune, în sensul că le vor ajuta să se angajeze fie ca muncitoare în agricultură, fie ca femei de serviciu sau chelnerițe în restaurante, în Spania.

Ajungând la destinație, inculpații le-au luat pașapoartele, obligându-le să se prostitueze în favoarea lor și însușindu-și sume importante de bani din activitatea de prostituție desfășurată fără acordul părților vătămate. În raport cu această situație de fapt și cu cele stabilite în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite era numai în dispozițiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . pentru fiecare inculpat și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . pentru inculpatul T.F.

Pentru existenta concursului real de infracțiuni, se arată în decizie, este necesar ca inculpații să acționeze asupra altor persoane, fără a întrebuința constrângerea, în sensul îndemnului sau înlesnirii, tragerii de foloase din practicarea prostituției, recrutării sau traficării în același scop, prostituția fiind practicată de bună voie de acele persoane, iar ulterior să acționeze asupra acelorași persoane prin modalitățile arătate în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În speță, părțile vătămate au fost de la bun început induse în eroare de inculpați în legătură cu activitățile pe care le vor desfășura în Spania, iar ulterior au fost constrânse prin ridicarea pașapoartelor și, astfel, lipsite de libertatea de a renunța la acele activități.

În niciun moment, rezultă din probele administrate în timpul procesului penal, părțile vătămate nu au fost de acord să practice prostituția. De asemenea, nu trebuiau aplicate dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen . în ceea ce privește încadrarea juridică în infracțiunea de trafic de persoane, deoarece agravanta respectivă se regăsește în incriminarea mai gravă din art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neputându-se reține un concurs între aceleași circumstanțe agravante. În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A., ar fi trebuit să se rețină la încadrarea juridică și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., deoarece rezultă din probatoriul administrat că a recrutat mai multe persoane, respectiv pe S.G., B.N.

și M.M. (împreună cu inculpatul T.M.), D.V. și R.L. Acestea din urmă nu au putut fi audiate în cauză, dar faptul că se prostituau pentru inculpat rezultă din declarațiile părților vătămate S.G. și B.N., precum și din declarația dată de inculpat la urmărirea penală.

Această încadrare juridică este în acord cu Decizia dată în interesul legii de instanța supremă nr. XLIX din 4 iunie 2007. B. a) Cu privire la recursurile declarate de inculpați, referitor la motivul de critică privind greșita încadrare juridică dată faptelor de instanța de apel, solicitându-se schimbarea acesteia într-o unică infracțiune prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., acesta este nepertinent, având în vedere considerațiile deja expuse cu ocazia evaluării motivelor de critică ale procurorului care au configurat că încadrarea juridică riguros corectă a faptelor celor patru recurenți era numai în dispozițiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . pentru fiecare inculpat și reținerea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . pentru inculpatul T.F.

b) Nu este întemeiată nici critica relativă la incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc . pen . pretinsă de recurenții inculpați T.A. și T.I., întrucât în speță nu există o contradicție esențială, necontroversată și ireconciliabilă, între actele și lucrările dosarului și hotărârea judecătorească de condamnare pronunțată. Din probele administrate, respectiv declarațiile părților vătămate, cele ale martorilor, situația intrărilor și ieșirilor inculpaților din țară, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică, rezultă cu certitudine participația infracțională a acestor doi recurenți inculpați. Astfel, inculpatul T.I. s-a ocupat personal de recrutarea părților vătămate P.P.

și S.M., deplasându-se la domiciliul acestora în prezența martorului A.C. În discuțiile purtate cu părinții părților vătămate, martorii S.N. și N.S., inculpatul a afirmat că le va duce pe fete la muncă în Franța sau Spania, precizând că este vorba de spălatul vaselor sau munci menajere. În aceeași perioadă, a fost recrutată și partea vătămată V.M., căreia i s-a oferit de către inculpatul T.I. un loc de muncă la un restaurant din Spania, promisiune nesinceră. Inculpatul a procurat documentele de identitate pentru P.P. și S.M., iar la 3 septembrie 2004, împreună cu acestea și V.M., au ieșit din țară. În Spania, părților vătămate li s-au luat pașapoartele, au fost cazate într-un apartament închiriat de inculpatul T.F.

și obligate să se prostitueze. Pe numele inculpatului s-au înregistrat șapte transferuri bănești în valoare totală de 2.482 de euro. Concomitent, în sarcina inculpatului T.A. se reține că la începutul anului 2005 a recrutat pe S.G., promițându-i că îi va asigura un loc de muncă într-un restaurant, astfel că împreună cu aceasta și E.F. s-au deplasat în Spania, inculpatul achitând contravaloarea transportului. Partea vătămată precizează că a fost cazată într-un apartament, unde locuiau și alte femei provenite din România și obligată de inculpat să se prostitueze, practicând această activitate timp de 10 luni de zile și realizând circa 60.000 de euro, bani pe care i-a dat direct inculpatului T.A.

ori numitei E.F., cea care strângea banii pentru el. Același inculpat și inculpatul T.M. au recrutat la începutul anului 2004 și pe B.N., din declarațiile părților vătămate reieșind că pentru el se prostituau E. F., M.M., D.V. și R.L. Pe numele inculpatului s-au efectuat din Spania 22 de transferuri bănești, primind sumele totale de 11.312 euro și 983 USD și trimițând 2.108 euro și 1.036 USD.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 16/A din 19 februarie 2008, a casat în parte decizia recurată și sentința penală nr. 426 din 27 septembrie 2007 și, rejudecând în fond: în baza art. 334 C. proc . pen ., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunile prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., pentru inculpații T.F., T.I. și T.M.

și, din infracțiunile prevăzute în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen ., în cea prevăzută în art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen , pentru inculpatul T.A.; în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., a condamnat pe inculpații T.I., T.M. și T.A., iar în baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . și art. 41 alin. (2) C. pen ., a condamnat pe inculpatul T.F., menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate.