ÎCCJ, decizie (scj.ro #84078)

Circumstanțe agravante legale. Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Constituirea unui grup infracțional organizat. Infracțiune continuă Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele.

Individualizarea pedepselor Indice alfabetic: Drept penal - circumstanțe agravante legale - săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună - constituirea unui grup infracțional organizat - infracțiune continuă C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) Legea nr. 39/2003, art. 7 alin. (1) 1. Circumstanța agravantă legală prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, presupune ca făptuitorii să acționeze împreună în aceleași condiții de loc și de timp, întrucât numai în acest caz fapta prezintă o periculozitate sporită, pentru că făptuitorii se ajută reciproc, iar cooperarea la săvârșirea faptei le mărește forța de acțiune și le creează condiții de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor.

În consecință, această circumstanță agravantă nu poate fi reținută în cazul în care persoanele inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți nu au acționat împreună, ci separat, în locuri și în perioade de timp diferite. 2. Infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, referitoare la constituirea unui grup infracțional organizat, implică o acțiune de constituire a grupului, activitatea infracțională prelungindu-se în mod natural până în momentul intervenției unei acțiuni contrare care o întrerupe, fără a fi necesară o hotărâre pentru prelungirea acțivității infracționale și, prin urmare, îmbracă forma unei infracțiuni continue. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1981 din 3 iunie 2008 Prin sentința penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în baza art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați inculpații C.D.

și M.F. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul M.A. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în cursul lunii martie 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către cetățeanul străin H.S., căruia inculpatul i-a propus să acționeze împreună, în vederea scoaterii ilegale a unor cetățeni străini, din România în Ungaria. Inculpatul M.F. a luat legătura, tot telefonic, cu coinculpatul C.D., agent de poliție la punctul de trecere a frontierei Cenad, care a acceptat și el propunerea făcută de inculpatul M.F.

Astfel, cei trei au stabilit ca cetățenii străini care se aflau legal în România să fie contactați de numitul H.S., pentru a li se înlesni acestora trecerea ilegală a frontierei, urmând ca de la fiecare cetățean străin să se primească suma de 3.000 de euro, din care, pentru sprijinul acordat, inculpatul M.F. urma să primească suma de 500 de euro de la fiecare migrant, iar inculpatul C.D., suma de 1.300 de euro. În acest scop, inculpatului M.F. îi revenea sarcina de a călăuzi pe teritoriul României migranții, urmând ca apoi să-i predea inculpatului C.D. în apropierea punctului de trecere a frontierei Cenad, după care, acesta din urmă, să le înlesnească trecerea frauduloasă a graniței până în Ungaria, cu ajutorul autoturismului său.

În concret, s-a stabilit că: 1. La 25 mai 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către H.S., care i-a comunicat că, în cursul aceleiași zile, va trimite un cetățean străin cu trenul de la București la Timișoara, urmând ca inculpatul , potrivit planului stabilit, să-i înlesnească trecerea frauduloasă a frontierei. I nculpatul M.F. s-a deplasat cu autoturismul la Timișoara, unde avea stabilit să se întâlnească cu inculpatul - cetățean străin – M.A., pe care urma să-l recunoască după semnalmentele ce i-au fost transmise prin telefon de către numitul H.S. Inculpatul M.F. l-a transportat pe cetățeanul străin inculpatul M.A., în schimbul sumei de 500 de euro, cu autoturismul său, din Timișoara până în apropiere de localitatea Lovrin, unde urma să fie preluat de inculpatul C.D.

Pe baza acestei înțelegeri, în seara zilei de 25 mai 2007, inculpatul M.F. a ajuns cu cetățeanul străin în apropiere de localitatea Lovrin, unde a fost așteptat de inculpatul C.D., care l-a preluat pe inculpatul M.A. în autoturismul său, în apropiere de punctul de trecere a frontierei. Inculpatul C.D. l-a introdus pe inculpatul M.A. în portbagajul autoturismului, pentru a-i mijloci astfel trecerea frauduloasă a frontierei. În momentul în care inculpatul C.D., fiind îmbrăcat în uniforma de agent de poliție de frontieră, a ajuns în punctul de trecere a frontierei, a fost prins în flagrant în timp ce încerca să scoată ilegal din țară pe inculpatul M.A. De asemenea, organele de urmărire penală l-au reținut și pe inculpatul M.F., asupra căruia s-a descoperit o bancnotă de 500 de euro, bani pe care îi primise de la cetățeanul străin M.A.

2. Instanța a reținut că și la data de 29 martie 2007, aceeași inculpați, tot prin intermediul numitului H.S., în aceeași modalitate, au organizat și reușit scoaterea ilegală din țară, tot prin punctul de trecere a frontierei Cenad și a cetățeanului străin J.A., care a fost descoperit de autoritățile ungare, având asupra sa acte de identitate românești false. Prima instanță, stabilind această stare de fapt, a reținut că inculpații M.F. și C.D. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzută în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, comisă în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul M.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 20 C. pen.

raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001. Cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M.F. și C.D., prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. Împotriva sentinței a formulat apel, între alții, procurorul. În apelul procurorului, sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie arătându-se, în principal, că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților M.F. și C.D. pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Motivele de apel au fost suplimentate oral, procurorul de ședință arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și pentru faptul că nu s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 . Prin decizia nr. 38 din 4 martie 2008, Curtea de Apel Craiova, Secția penală, a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând în fond, între altele, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., a condamnat pe inculpații C.D. și M.F. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs, între alții, procurorul. Procurorul, în motivele de recurs, a solicitat, în principal, reținerea cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001 a agravantei prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și înlăturarea art. 41 - 42 C. pen.

din încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât această infracțiune este o infracțiune continuă, și nu continuată. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Cu privire la primul motiv de recurs formulat de procuror, referitor la nereținerea circumstanței agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru infracțiunile prevăzute în art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, instanța de recurs constată că circumstanța agravantă prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. se referă la comiterea unei infracțiuni de trei sau mai multe persoane împreună. Introducerea în lege a acestei circumstanțe agravante a fost determinată de faptul că, cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei mărește forța de acțiune a acestora și le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiții de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor.

Pentru reținerea circumstanței agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. este necesar ca făptuitorii să acționeze împreună în aceleași condiții de loc și timp, fiindcă numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită, întrucât făptuitorii se ajută reciproc. Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauza de față nu poate fi reținută această circumstanță agravantă, întrucât la comiterea infracțiunii de trafic de migranți inculpații nu au acționat împreună, ci au acționat separat, în perioade de timp și locuri diferite. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la greșita reținere a dispozițiilor art. 41 - 42 C. pen.

în încadrarea juridică a faptei prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de recurs constată că această susținere a procurorului este fondată, întrucât infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 presupune o singură acțiune, care continuă în timp până când o intervenție a autorilor sau a făptuitorului curmă activitatea respectivă. Semnul distinctiv al infracțiunii continue constă în aceea că acțiunea infracțională, prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată. În caza de față, constituirea grupului infracțional s-a realizat o singură dată și el și-a continuat activitatea în timp, în mod natural, fără o hotărâre pentru a prelungi această durată.

Aceasta, spre deosebire de infracțiunea continuată care atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și care presupune realizarea mai multor acțiuni infracționale, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 38 din 4 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, Secția penală, pentru cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a casat decizia atacată și sentința penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți cu privire la inculpații M.F. și C.D., numai în partea privind greșita încadrare juridică a faptei prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin reținerea art. 41 - 42 C. pen., texte a căror aplicare a înlăturat-o.