ÎCCJ, decizie (scj.ro #84078)

Circumstanțe agravante

legale. Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Constituirea

unui grup infracțional organizat. Infracțiune continuă

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea

pedepselor

Indice alfabetic:

Drept penal

-

circumstanțe agravante legale

-

săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună

-

constituirea unui grup infracțional organizat

-

infracțiune continuă

C. pen.,

art. 75 alin. (1) lit. a)

Legea nr. 39/2003,

art. 7 alin. (1)

lit. a) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe

persoane împreună, presupune ca făptuitorii să acționeze împreună în aceleași

condiții de loc și de timp, întrucât numai în acest caz fapta prezintă o

periculozitate sporită, pentru că făptuitorii se ajută reciproc, iar cooperarea

la săvârșirea faptei le mărește forța de acțiune și le creează condiții de

natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor. În consecință,

această circumstanță agravantă nu poate fi reținută în cazul în care persoanele

inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți nu au acționat

împreună, ci separat, în locuri și în perioade de timp diferite.

39/2003, referitoare la constituirea unui grup infracțional organizat, implică

o acțiune de constituire a grupului, activitatea infracțională prelungindu-se

în mod natural până în momentul intervenției unei acțiuni contrare care o

întrerupe, fără a fi necesară o hotărâre pentru prelungirea acțivității

infracționale și, prin urmare, îmbracă forma unei infracțiuni

continue.

I.C.C.J., secția penală,

decizia nr. 1981 din 3 iunie 2008

Prin

sentința penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, în baza art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați inculpații C.D. și M.F.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen.,

au fost achitați inculpații pentru infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

În

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a

fost condamnat inculpatul M.A.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în cursul lunii

martie 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către cetățeanul

străin H.S., căruia inculpatul i-a propus să acționeze împreună, în vederea

scoaterii ilegale a unor cetățeni străini, din România în Ungaria.

Inculpatul M.F. a luat legătura, tot telefonic,

cu coinculpatul C.D., agent de poliție la punctul de trecere a frontierei

Cenad, care a acceptat și el propunerea făcută de inculpatul M.F.

Astfel,

cei trei au stabilit ca cetățenii străini care se aflau legal în România să fie

contactați de numitul H.S., pentru a li se înlesni acestora trecerea ilegală a

frontierei, urmând ca de la fiecare cetățean străin să se primească suma de

3.000 de euro, din care, pentru sprijinul acordat, inculpatul M.F. urma să

primească suma de 500 de euro de la fiecare migrant, iar inculpatul C.D., suma

de 1.300 de euro. În acest scop, inculpatului M.F. îi revenea sarcina de a

călăuzi pe teritoriul României migranții, urmând ca apoi să-i predea

inculpatului C.D. în apropierea punctului de trecere a frontierei Cenad, după

care, acesta din urmă, să le înlesnească trecerea frauduloasă a graniței până

în Ungaria, cu ajutorul autoturismului său.

În

concret, s-a stabilit că:

1.

La 25 mai 2007, inculpatul M.F. a fost contactat telefonic de către H.S., care

i-a comunicat că, în cursul aceleiași zile, va trimite un cetățean străin cu

trenul de la București la Timișoara, urmând ca inculpatul

, potrivit planului stabilit, să-i înlesnească

trecerea frauduloasă a frontierei. I

nculpatul M.F. s-a deplasat cu

autoturismul la Timișoara, unde avea stabilit să se întâlnească cu inculpatul -

cetățean străin – M.A., pe care urma să-l recunoască după semnalmentele ce i-au

fost transmise prin telefon de către numitul H.S.

Inculpatul M.F. l-a transportat pe cetățeanul

străin inculpatul M.A., în schimbul sumei de 500 de euro, cu autoturismul său,

din Timișoara până în apropiere de localitatea Lovrin, unde urma să fie preluat

de inculpatul C.D.

Pe

baza acestei înțelegeri, în seara zilei de 25 mai 2007, inculpatul M.F. a ajuns

cu cetățeanul străin în apropiere de localitatea Lovrin, unde a fost așteptat

de inculpatul C.D., care l-a preluat pe inculpatul M.A. în autoturismul său, în

apropiere de punctul de trecere a frontierei. Inculpatul C.D. l-a introdus pe

inculpatul M.A. în portbagajul autoturismului, pentru a-i mijloci astfel

trecerea frauduloasă a frontierei.

În

momentul în care inculpatul C.D., fiind îmbrăcat

în uniforma de agent de poliție de frontieră, a ajuns în punctul de

trecere a frontierei, a fost

prins în flagrant în timp ce încerca să

scoată ilegal din țară pe inculpatul M.A.

De asemenea, organele de urmărire penală l-au reținut și pe

inculpatul M.F., asupra căruia s-a descoperit o bancnotă de 500 de euro, bani

pe care îi primise de la cetățeanul străin M.A.

aceeași inculpați, tot prin intermediul numitului H.S., în aceeași modalitate,

au organizat și reușit scoaterea ilegală din țară, tot prin punctul de trecere

a frontierei Cenad și a cetățeanului străin J.A., care a fost descoperit de

autoritățile ungare, având asupra sa acte de identitate românești false.

Prima instanță, stabilind această stare de fapt,

a reținut că inculpații M.F. și C.D.  se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunii de trafic de migranți prevăzută în art. 71 alin. (1) din O. U. G.

nr. 105/2001, comisă în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar

inculpatul  M.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute în

art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001.

Cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., pentru care

au fost trimiși în judecată inculpații M.F. și C.D., prima instanță a reținut

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Împotriva sentinței a formulat apel, între alții,

procurorul.

În apelul procurorului, sentința a fost

criticată pentru nelegalitate și netemeinicie arătându-se, în principal, că în

mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților M.F. și C.D. pentru infracțiunea

prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Motivele de apel au fost suplimentate oral,

procurorul de ședință arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și

pentru faptul că nu s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută în art. 75

alin. (1) lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută în

art. 71 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001

.

Prin decizia nr. 38 din 4 martie 2008, Curtea de

Apel Craiova, Secția penală, a admis apelul declarat de procuror, a desființat

în parte sentința apelată și, rejudecând în fond, între altele, în baza art. 7

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., a condamnat pe inculpații

C.D. și  M.F.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs,

între alții, procurorul.

Procurorul, în motivele de recurs, a solicitat, în

principal, reținerea cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 71 alin. (1)

din O. U. G. nr. 105/2001 a agravantei prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a)

C. pen. și înlăturarea art. 41 - 42 C. pen. din încadrarea juridică a

infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât

această infracțiune este o infracțiune continuă, și nu continuată.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv de recurs formulat de procuror,

referitor la nereținerea circumstanței agravante prevăzute în art. 75 alin. (1)

lit. a) C. pen. pentru infracțiunile prevăzute în art. 71 alin. (1) din O. U.

G. nr. 105/2001, instanța de recurs constată că circumstanța agravantă

prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. se referă la comiterea unei

infracțiuni de trei sau mai multe persoane împreună. Introducerea în lege a

acestei circumstanțe agravante a fost determinată de faptul că, cooperarea mai

multor persoane la săvârșirea faptei mărește forța de acțiune a acestora și le

dă mai multă îndrăzneală, le creează condiții de natură să îngreuneze

descoperirea faptei și identificarea lor. Pentru reținerea circumstanței

agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. este necesar ca

făptuitorii să acționeze împreună în aceleași condiții de loc și timp, fiindcă

numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită, întrucât făptuitorii se

ajută reciproc.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că în cauza de față nu poate fi reținută această

circumstanță agravantă, întrucât la comiterea infracțiunii de trafic de

migranți inculpații nu au acționat  împreună, ci au acționat separat, în

perioade de timp și locuri diferite.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la

greșita reținere a dispozițiilor art. 41 - 42 C. pen. în încadrarea juridică a

faptei prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de recurs

constată că această susținere a procurorului este fondată, întrucât

infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 presupune o

singură acțiune, care continuă în timp până când o intervenție a autorilor sau

a făptuitorului curmă activitatea respectivă. Semnul distinctiv al infracțiunii

continue constă în aceea că acțiunea infracțională, prin natura ei, continuă,

durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată.

În caza de față, constituirea grupului infracțional s-a

realizat o singură dată și el și-a continuat activitatea în timp, în mod

natural, fără o hotărâre pentru a prelungi această durată. Aceasta, spre

deosebire de infracțiunea continuată care atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și care presupune realizarea mai multor acțiuni infracționale, la diferite

intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 38 din 4 martie 2008 a

Curții de Apel Craiova, Secția penală, pentru cazul de casare prevăzut în art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a casat decizia atacată și sentința

penală nr. 294 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți cu

privire la inculpații M.F. și C.D., numai în partea privind greșita încadrare

juridică a faptei prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin

reținerea art. 41 - 42 C. pen., texte a căror aplicare a înlăturat-o.