ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4445/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 8 ianuarie 2004, reclamanta T.E. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții A.G. și A.I. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 398 din 9 mai 2003 și să se dispună repunerea părților în situația anterioară. Prin sentința civilă nr. 246 din 16 martie 2004, Judecătoria Brezoi a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare și a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâții A.G. și A.I. Prin decizia civilă nr. 2108/A din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Pitești a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea tribunalului Vâlcea, motivând că prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 s-a statuat prin art. III că hotărârile pronunțate în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel. Litigiul este în materia fondului funciar deoarece contractul de vânzare-cumpărare are ca obiect terenuri. Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 128 din 11 februarie 2005 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești, cu motivarea că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 948 și urm. C. civ., neavând legătură cu materia fondului funciar, chiar dacă are ca obiect terenuri.

Prin urmare, constatând conflictul negativ de competență, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte pentru soluționarea conflictului ivit. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze apelul este Curtea de Apel Pitești, pentru motivele ce urmează: Instanțele au fost sesizate cu o cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară. Este adevărat că prin contract s-au înstrăinat mai multe suprafețe de teren, dar aceasta nu înseamnă că litigiul de față este un litigiu în materia fondului funciar. Pentru a fi caracterizată astfel, cererea de chemare în judecată trebuie să se întemeieze pe dispozițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Legile nr. 169/1997 și 1/2000.

Or, în cauză, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 948 și urm. C. civ., atrăgând astfel competența generală de soluționare a apelului, stabilită prin dispozițiile art. 3 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, instanța ce are competența de soluționare a apelului declarat în cauză este Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești, secția civilă. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.