ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4109/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 317/A pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții I.V. și I.C.V. împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria sector 5 București la data de 24 octombrie 2003 în dosarul nr. 4968/2003 în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București și Administrația Fondului Imobiliar. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență că, prin încheierea atacată s-a dispus respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 4033/2003 determinat de faptul că, această cerere nu se încadrează în prevederile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. invocate în justificarea sa, întrucât nu este vorba de nici o omisiune din cele la care se referă textul legal. Dat fiind faptul că, prin sentința pronunțată, instanța de fond nu a omis să se pronunțe cu privire la nici un aspect ce a format obiectul cererii de chemare în judecată, rezultă că, încheierea dată este legală și temeinică. Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs reclamanții I.C.V. și I.V.A., criticând-o pentru următoarele motive: În calitatea de chiriași ai unui apartament construit din fondurile statului, reclamanții au formulat o cerere de cumpărare a acesteia, cu plata în rate, cerere înregistrată la data de 27 februarie 1998 și refuzată de organele competente.

Atât pentru acest motiv, cât și, pentru faptul că, Administrația Fondului Imobiliar consideră că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu se poate face în baza legii speciale, ci în baza dreptului comun, cu ofertă de preț, reclamanții au fost nevoiți a promova acțiune în instanță, prin care, pârâtul să fie obligat la vânzare, la prețul corespunzător valorii de la data depunerii cererii de cumpărare, respectiv, anul 1998. Examinând recursul reclamanților, instanța constată că, acesta este fondat sub următoarele aspecte: Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să încheie cu ei contract de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, în condițiile legii.

Având în vedere faptul că, prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei (fila 58), reclamanții au solicitat ca plata prețului să se facă în rate, la valoarea de la data depunerii cererii de cumpărare iar instanța a dispus ca plata prețului să se facă „în condițiile legii”, reclamanții au considerat că este vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra acestei cereri. Pe cale de consecință, au depus o cerere de îndreptare a erorii materiale fondată pe prevederile art. 281 1 C. proc. civ., considerând că este vorba de o omisiune de pronunțare asupra cererii formulate. Prin încheierea din 24 octombrie 2003 dată în camera de consiliu, Judecătoria a respins cererea, considerând că nu este vorba de nici o omisiune și că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 281 1 C. proc.

civ. pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, încheierea a rămas definitivă prin respingerea apelului. În examinarea recursului declarat împotriva deciziei de respingere a apelului, instanța de recurs constată că, cererea de îndreptare a erorii materiale a fost întemeiată pe „dispozițiile art. 281 și urm. C. proc. civ.” iar din starea de fapt relatată prin conținutul aceleiași cereri, se poate desprinde și posibilitatea întemeierii cererii pe dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. Astfel, reclamanții criticând faptul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unei cereri formulate, au cerut în realitate, completarea hotărârii judecătorești. În aceste condiții, potrivit textului legii, [ art. 281 2 alin. (2)] cererea trebuia soluționată de urgență, cu citarea părților și prin hotărâre separată.

Nefiind dată cu citarea părților ci în camera de consiliul și prin încheiere, hotărârea este nulă, motiv pentru care, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ., instanța va admite recursul și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. Urmează ca, instanța de rejudecare să stabilească prin prisma precizării părților natura juridică exactă a cererii de îndreptare, admisibilitatea acesteia în condițiile neexercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești, precum și natura juridică a precizării făcute cu ocazia dezbaterii în fond a acțiunii, privită prin prisma dispozițiilor art. 132 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții I.V.A. și I.C.I. împotriva deciziei civile nr. 317/A din 20 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia precum și Încheierea din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 București și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecarea cererii formulate de reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.