ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5085/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5085/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5501 din 16 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București, a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamanții A.D. și A.I. în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, SC H.N. SA și Municipiul București, prin Primarul General; a obligat pârâții să restituie reclamanților suma de 251.112.618 lei, reprezentând prețul reactualizat plătit de către reclamanți pentru cumpărarea apartamentului nr. 2 situat în București; a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 481 din 25 martie 2004, a menținut soluția pronunțată de instanța de fond, cu aceeași motivare, respingând, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin Primar General; a obligat apelanții la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți. Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin Primar General, ambele recursuri întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursurile de față urmează a fi respinse pentru cele ce succed.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat critici cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, considerând că aceste cheltuieli nu sunt datorate deoarece, nefiind parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, instanța nu poate reține culpa sa astfel încât, hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivul invocat nu poate fi primit deoarece, atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă aplicare a legii, obligând acest pârât la plata cheltuielilor de judecată, cât timp a fost obligat să le restituie reclamanților prețul, reactualizat, plătit pentru cumpărarea apartamentului în litigiu.
Banii proveniți din vânzarea apartamentului au fost virați într-un fond al acestui pârât, conform art. 39 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, iar potrivit art. 51 alin. (3) din O.U.G. nr. 184/2002 pentru completarea Legii nr. 10/2001, plata prețului reactualizat, achitat de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost ulterior desființate, se face de către Ministerul Finanțelor Publice, din fondul extrabugetar constituit conform art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995. Așa fiind, reiese că „partea care cade în pretențiuni”, așadar și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, trebuie să fie obligat, având în vedere solicitarea reclamanților, să le plătească acestora cheltuielile de judecată, dispoziția instanței fiind pe deplin justificată.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primar, conține critici ce vizează o greșită apreciere a instanței de apel privind legitimarea procesuală pasivă a Municipiului București, considerând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1337 C. civ., ce reglementează instituția garanției contra evicțiunii. Acest motiv de recurs nu subzistă pentru cele ce urmează: Primăria municipiului București a vândut, prin mandatar, către reclamanți, apartamentul ce formează obiectul litigiului, încheind în calitate de vânzător contractul de vânzare-cumpărare nr. 1796/20588 din 29 noiembrie 1996. În urma constatării nulității absolute a contractului susmenționat, reclamanții au formulat această cerere, având ca obiect obligarea pârâților la restituirea prețului reactualizat.
Este astfel justificată calitatea procesuală pasivă a Municipiul București, care, în calitatea de vânzător a apartamentului, are obligația de garanție pentru evicțiune față de cumpărători, potrivit dispozițiilor art. 1337 C. civ. Față de cele ce preced recursurile se privesc ca nefondate și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 481 din 25 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.