ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1210

din 29 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 3260/2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit.

a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.S. zis N. la 8 ani închisoare, pentru

trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 605 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 105 din 13 februarie 2001 a Tribunalului București și s-a

contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că

inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

Conform art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 4 mai 2004 la zi.

S-a constatat că drogurile

(10 punguțe din material plastic de culoare albă ce conțin 0,39 grame heroină

în amestec cu cafeină, paracetamol, griseofulvin) au fost consumate în procesul

analizelor de laborator.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în cuantum de 3.400.000 lei, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu

s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

La data de 4 mai 2004,

martora D.N. s-a prezentat la sediul I.G.P.R. – B.C.C.O.A.B. și, după ce a luat

cunoștință de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, a consimțit să ajute

lucrătorii de poliție în vederea depistării și prinderii în flagrant a unui

individ cunoscut sub numele de N., despre care știa că se ocupă cu vânzarea de

droguri în zona străzilor Pieptănari – Zăbrăuți, sector 5 București. Martora

l-a contactat telefonic pe numitul N. (identificat ulterior în persoana

inculpatului T.S.), cerându-i 10 doze de heroină și stabilind să se întâlnească

în aceeași zi la stația de metrou Pieptănari. De la locul de întâlnire cei doi

s-au deplasat cu un taxi, condus de martorul S.C.V., în zona Zăbrăuți, din

cartierul Ferentari, unde inculpatul a coborât, revenind însă la scurt timp. La

întoarcerea sa, inculpatul i-a dat drogurile denunțătoarei, primind în schimb

suma de 3.500.000 lei, ce fusese anterior înseriată de către organele de

poliție.

Situația de fapt a fost

dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, și anume: proces-verbal

de depistare, declarațiile martorilor D.N. și S.C.V., procesul-verbal de

înseriere a sumei de 3.500.000 lei folosită la realizarea flagrantului.

În ce-l privește pe

inculpat, acesta a recunoscut că a dat martorei D.N. 10 doze heroină în

schimbul sumei de 3.500.000 lei, însă a precizat că el este doar un

intermediar, procurându-și drogurile de la numitul M. din Ferentari. Inculpatul

a mai arătat că nu se ocupă cu traficul de droguri fiind doar consumator,

situația din prezenta cauză constituind o excepție.

Potrivit fișei de cazier judiciar a

inculpatului, acesta a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă de 5 ani

închisoare cu executarea în regim de detenție pentru tâlhărie, prin sentința

penală nr. 105 din 13 februarie 2001 a Tribunalului București, definitivă prin

decizia penală nr. 4074 din 28 septembrie 2001 a C.S.J., fiind arestat la 17

septembrie 2000 și liberat la 20 ianuarie 2004, având un rest de 605 zile

închisoare. Întrucât fapta din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 4 mai

2004, deci mai înainte de considerarea ca executată a pedepsei anterioare, în

cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva

postcondamnatorie.

La individualizarea pedepsei

care a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.

72 C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsă ridicate fixate de legiuitor,

de circumstanțele personale ale inculpatului – recidivist, cu atitudine sinceră

pe parcursul procesului penal, de gradul de pericol social concret al faptei

săvârșite, așa cum reiese din modul și mijloacele de săvârșire a faptei,

inculpatul fiind doar un intermediar.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul T.S., motivând că pedeapsa aplicată este prea mare.

Prin decizia penală nr. 796

din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în

termen legal.

Motivul de recurs al

inculpatului este prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând dosarul cauzei,

instanța constată că s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, în concordanță cu probele administrate, respectiv declarația de

denunț a martorei D.N., că își procura droguri de la inculpat, procesul verbal

de percheziție, raportul de constatare tehnico-științifică ce a concluzionat că

cele 10 pungi ridicate conțineau droguri de mare risc, precum și

procesul-verbal de înseriere a sumei de bani folosită la realizarea

flagrantului.

Critica privind greșita

individualizare a pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de

circumstanțele personale și gravitatea faptelor comise nu este fondată.

Gradul de pericol social

concret propriu fiecărei infracțiuni săvârșite trebuie apreciat de instanță pe

baza unui complex de elemente, de date concrete specifice faptei comise, în

funcție de valoarea socială căreia i se aduce atingere, de împrejurarea

săvârșirii faptei și persoana inculpatului.

O examinare atentă a acestei

critici, raportate la speță și anume pericolul social al consumului și

traficului de droguri cât și circumstanțele personale ale inculpatului și anume

recidivist și condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, atitudinea sinceră, concluzionează că în

mod judicios s-a reținut circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. c)

și căreia i s-a dat eficiență, astfel că pedeapsa aplicată își poate atinge

scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în dispozițiile art.

52 C. pen., neimpunându-se reducerea acesteia.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul inculpatului T.S., cu

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 și

art. 193 C. proc. pen.

Totodată, se va deduce din

pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 4 mai 2004 la 13 ianuarie

2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva deciziei penale nr.

796 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 4 mai 2004 la 13 ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2005.