ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1403/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1403/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1463 din 10 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a

II-a penală, printre alte dispoziții, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.G.

din art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în

art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În

temeiul dispozițiilor art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul S.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În

temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3

ani după executarea pedepsei principale.

A fost

menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă

prevenția pentru inculpat de la 24 mai 2008, la zi.

În baza

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de

0,28 grame de heroină în amestec cu cafeina și griseofulvin, de la inculpata C.A.,

aflată în custodia I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O, conform dovezii seria D nr. 004067 din

6 iunie 2008.

În

temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea sumei de 140 lei de la inculpatul S.G.

În

temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de

fapt:

La data

de 23 mai 2008, lucrători de poliție din cadrul Poliției sector 3 s-au sesizat

din oficiu, cu privire la faptul că o persoană cunoscută sub apelativul de „A.”

desfășoară activități ilicite, constând în comercializarea de droguri de mare

risc, la adresa unde locuiește fără forme legale, respectiv sector 3, precum și

stradal, în zona străzilor.

La

aceeași dată, la Biroul Teritorial București s-a prezentat o persoană care și-a

exprimat consimțământul de a participa la acțiunea de prindere în flagrant a

numiților „A.” și „G.”, persoane despre care a precizat că sunt implicate în

traficul ilicit de droguri, pe care le comercializează în locuința lor din sector

3, în condițiile atribuirii unei alte identități sub care să apară în fața

organelor judiciare. Având în vedere motivele invocate de martorul denunțător,

în conformitate cu dispozițiile art. 86

1

alin. (2) C. proc. pen.,

acestei persoane i s-a atribuit identitatea de D.R.

La data

de 23 mai 2008, organele de poliție, în vederea realizării acțiunii de prindere

în flagrant a persoanelor denunțate, au procedat la consemnarea seriilor

bancnotelor ce au compus suma de 200 lei, în cuprinsul unui proces-verbal

încheiat în prezența martorului asistent V.I. Suma de bani mai susmenționată a

fost capcanată criminalistic.

Predarea

sumei de 200 lei către martorul denunțător D.R. a fost precedată de

percheziționarea corporală a acestuia în prezența martorului asistent V.I.,

ocazie cu care asupra martorului nu s-au găsit valori sau substanțe interzise

la deținere. În continuare, organele de poliție l-au însoțit pe D.R. pe str.,

locație în care au format un dispozitiv de supraveghere a zonei. Martorul

denunțător a intrat în curtea imobilului cu nr. 14 și apoi în locuință, locație

în care a înmânat inculpatei C.A. suma de 150 lei și a primit de la aceasta

două doze de heroină, în valoare de 100 lei și respectiv 50 lei.

Finalizarea

tranzacției ilicite a fost urmată de predarea de către martorul denunțător a

drogurilor de mare risc cumpărate de la inculpata C.A. În aceleași împrejurări,

D.R. a predat și suma de 50 lei rămasă după achiziționarea de droguri de la

inculpată. După predarea substanțelor cumpărate și a sumei de 50 lei, martorul

denunțător a fost din nou percheziționat, constatându-se că acesta nu mai

deține asupra sa alte bunuri ori valori.

În

continuare, lucrătorii de poliție în baza autorizației nr.147 emisă la data de

23 mai 2008 de Tribunalul București, secția I penală, au descins în curtea

imobilului cu nr.14, la intrare imobilizându-l pe inculpatul S.G.

Percheziția

corporală efectuată asupra inculpatului S.G. a condus la identificarea sumei de

290 lei, din care suma de 150 lei prezenta serii identice cu cele consemnate în

cuprinsul procesului verbal întocmit anterior de lucrătorii de poliție.

Ulterior,

s-a procedat la percheziționarea locuinței, în interiorul acesteia fiind găsită

inculpata C.A. care, în acel moment consuma heroină injectabil, precum și

numita A.C. și concubinul acesteia – U.A.

Potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 857191 din 23 mai 2008, s-a

stabilit că substanțele cumpărate de martorul denunțător de la inculpata C.A. sunt

compuse din cantitatea de 0,36 grame heroină în amestec cu cofeină și

griseofulvin și respectiv cantitatea de 0,05 grame heroină.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel și inculpatul S.G.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul

S.G. a criticat hotărârea atacată, în principal, pentru greșita sa condamnare,

solicitând achitarea, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2, lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei

aplicate de instanța de fond.

Curtea,

examinând apelul inculpatului S.G., prin prisma criticilor aduse, cât și din

oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a

constatat că acesta este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.

S-a

constatat că soluția pronunțată de instanța fondului este nelegală în ceea ce

privește aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, prevăzută de

art. 17 alin. (2), din Legea nr. 143/2000, privind suma de 140 lei, găsită la

percheziția corporală efectuată asupra inculpatului, în curtea imobilului din sector

3, București.

Prin

urmare, inculpatul S.G. avea asupra sa 290 lei, din care 150 lei prezentau

serii identice cu cele consemnate în cuprinsul procesului verbal întocmit

anterior de organele de poliție și prinderii în flagrant.

De

asemenea, inculpata C.A. a precizat, în declarația sa, că inculpatul S.G. i-a

înmânat suma de 150 lei, reprezentând contravaloarea a două doze de heroină,

acesta urmând să predea banii numitului P.

În

consecință, diferența de bani aflată în posesia inculpatului S.G., de 140 lei,

reprezintă banii săi personali, nedovedindu-se că această sumă este rezultatul

vreunei activități ilicite

S-a

constatat, de asemenea, că instanța fondului a reținut corect situația de fapt,

căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică. Probele administrate în

cauză (prinderea în flagrant, declarații de martori, inclusiv a martorului

denunțător, coroborate cu declarația inculpatei C.A.) au statuat, cu certitudine

și fără echivoc, vinovăția celor doi inculpați.

Susținerea

inculpatului S.G. cum că nu avea cunoștință ce făcea inculpata din cauza dedusă

judecății, C.A., în sensul că este și traficantă de droguri, nu numai

consumatoare, nu are susținere probatorie, el fiind găsit la percheziția

corporală cu suma de 150 lei înseriată și, în declarație a și precizat că i-a

dat-o C.A. să i-o dea unui vecin, martorului Puci.

De

asemenea, inculpatul nu a făcut dovada certă că venise de curând din Spania și,

într-adevăr, nu avea cunoștință cu ce se ocupa inculpata C.A., care nu realiza

venituri, în schimb avea posibilități materiale pentru a-și cumpăra droguri

(heroină).

Pentru

motivele expuse, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală

nr. 20 din 5 februarie 2009, a dispus următoarele:

A admis

apelul formulat de inculpatul S.G. împotriva sentinței penale nr. 1463/F din 10

decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 27892/3/2008.

A

desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

A

înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la suma de 140 lei, iar în baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea acesteia către inculpat.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A

menținut arestarea preventivă a inculpatului S.G.

A dedus

din pedeapsa aplicată în cauză inculpatului durata prevenției de la 24 mai 2008

la zi.

A

obligat apelantul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul S.G.

Prin

motivele de recurs, susținute oral, inculpatul S.G. a criticat hotărârile

pronunțate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări

aplicate, pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanțele sale

personale și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, solicitând reducerea

acesteia.

În

drept, inculpatul și-a întemeiat recursul formulat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei

aplicate.

Examinând

hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât și sub

aspectul cazului de casare invocat, se constată că recursul formulat nu este

fondat.

Înalta

Curte constată că în cauză, pe baza probelor administrate, a fost corect

reținută situația de fapt (anterior expusă) și care a fost încadrată

corespunzător și în drept.

Astfel,

fapta inculpatului S.G., care în ziua de 23 mai 2008, a înlesnit activitatea

infracțională de comercializare de droguri de mare risc, derulată de inculpata C.A.,

având o contribuție morală la comiterea infracțiunii prin prezența sa la locul

faptei și asigurarea transferului de bani rezultați din vânzarea heroinei către

persoana care le distribuie, întrunește, în drept, elementele constitutive ale

complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pedeapsa

aplicată inculpatului corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de

executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut

de art. 52 C. pen.

La

individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv natura și gravitatea sporită a infracțiunii, care rezultă

din modalitatea de săvârșire și din modul de comitere, din participația

efectivă a inculpatului, cât și din urmarea socialmente periculoasă a

infracțiunii de trafic de droguri.

De asemenea,

la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere și atitudinea procesuală a

inculpatului, care, în pofida probelor care au demonstrat vinovăția sa, a negat

participarea sa la traficul de droguri, precum și faptul că, în minorat, a mai

fost condamnat, manifestând perseverență infracțională.

Instanța

fondului, în pofida acestor circumstanțe personale negative, a reținut în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C.

pen., coborând pedeapsa aplicată cu mult sub minimul special prevăzut de lege,

reținerea acestei circumstanțe atenuante intrând, practic, în puterea lucrului

judecat.

În

consecință, având în vedere circumstanțele reale și personale reținute, Înalta

Curte constată că nu există motive pentru reducerea pedepsei stabilite, iar ca

urmare a acestui fapt, recursul inculpatului S.G. va fi respins ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va

deduce din durata pedepsei aplicate recurentului inculpat, durata prevenției la

zi.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 20 din 5 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2008 la 14 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.