ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3028/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1439 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul S.M.T. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția din data de 18 iunie 2008 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate următoarele cantități: de 0,11 gr. heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 30 iunie 2008, de 0,16 gr. heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin, 1,50 gr. pulbere și 30 comprimate care conțin ca substanță activă metadonă clorhidrat rămase din probele în litigiu după efectuarea analizelor de laborator, depuse la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovada din 30 iunie 2008, care vor fi distruse în condițiile art. 18 din aceeași lege cu păstrarea de contraprobe. S-a luat act că suma de 90 RON pusă la dispoziție de organele de urmărire penală a fost recuperată. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La datele de 29 și 30 mai 2008, I.F.G. și T.F.C. au formulat denunțuri în care au arătat că inculpatul S.M.T. zis „H.” este implicat în traficul ilicit de droguri de mare risc, vânzând heroină la adresa la care locuiește, în str. D.S., sector 6, București. La data de 18 iunie 2008, organele de poliție i-au înmânat denunțătorului T.F.C.

suma de 90 RON în bancnote inseriate și marcate criminalistic pentru a cumpăra heroină de la inculpat. Inculpatul i-a vândut denunțătorului 3 doze de heroină pentru suma de bani arătată mai sus, luând, însă, de îndată, din precauție, măsuri de schimbare a bancnotelor primite. Cele trei doze în greutate de 0,20 gr. de substanță sub formă de praf au fost analizate din punct de vedere chimic, identificându-se în conținutul lor drogul de mare risc heroină. Percheziția efectuată de organele de urmărire penală la domiciliul inculpatului s-a soldat cu găsirea și ridicarea a altor patru doze ce cântăreau 0,26 gr. și conțineau heroină, precum și a 50 de comprimate de metadonă. Suma de 90 RON dobândită ca urmare a vânzării drogului de mare risc a fost depistată asupra martorului N.I.

de la care a și fost ridicată. Pe bancnotele ce formau această sumă s-a relevat, prin metode criminalistice, inscripționarea cuvântului „droguri”, iar pe palmele inculpatului și ale martorului arătat mai sus s-au pus în evidență urme de praf galben fluorescent. Sentința instanței de fond a fost criticată de inculpat pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate pe care le-a considerat ca fiind prea aspre în raport cu faptele comise și datele personale. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 31 din 18 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.M.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recurentul inculpat a criticat atât cuantumul pedepsei aplicate - ca fiind prea mare în raport de pericolul social concret al faptei și făptuitorului -, cât și modalitatea de executare a acesteia, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele considerente: Situația de fapt și vinovăția inculpatului S.M.T. au fost reținute corect și complet de instanța de judecată care au făcut și o încadrare juridică legală și temeinică a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dând eficiența cuvenită fiecărei împrejurări în parte și stabilind pedepse pentru fiecare infracțiune în raport de pericolul social concret al acesteia, precum și de persoana inculpatului.

Reținând toate datele și împrejurările favorabile acestuia, instanța a făcut în cauză aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. cu consecința coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege. În raport de gravitatea faptelor comise și de limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune o reducere și mai accentuată a cuantumului pedepselor aplicate, situație în care s-ar înfrânge dispozițiile art. 52 C. pen. referitoare la scopul punitiv-preventiv al sancțiunii penale și s-ar goli de conținut procesul de resocializare a inculpatului. Pentru aceleași argumente, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune nici modificarea modului de executare a pedepsei, privarea de libertate a inculpatului constituindu-se într-o măsură justă și necesară reeducării sale în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.

În consecință, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului se va deduce din pedeapsa aplicată de la 18 iunie 2008, la zi. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2008 la 24 aprilie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.