ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3028/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1439 din 12 decembrie 2008 a

Tribunalului București, secția I penală, inculpatul S.M.T. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu

a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen.,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile art.

71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai

grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

prevenția din data de 18 iunie 2008 la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, au fost confiscate următoarele cantități: de 0,11

gr. heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin rămasă din proba în litigiu

după efectuarea analizelor de laborator, depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu

dovada din 30 iunie 2008, de 0,16 gr. heroină în amestec cu cofeină și

griseofulvin, 1,50 gr. pulbere și 30 comprimate care conțin ca substanță activă

metadonă clorhidrat rămase din probele în litigiu după efectuarea analizelor de

laborator, depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 30 iunie 2008, care

vor fi distruse în condițiile art. 18 din aceeași lege cu păstrarea de

contraprobe.

S-a luat act că suma de 90 RON pusă

la dispoziție de organele de urmărire penală a fost recuperată.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La datele de 29 și 30 mai 2008,

I.F.G. și T.F.C. au formulat denunțuri în care au arătat că inculpatul S.M.T.

zis „H.” este implicat în traficul ilicit de droguri de mare risc, vânzând

heroină la adresa la care locuiește, în str. D.S., sector 6, București.

La data de 18 iunie 2008, organele

de poliție i-au înmânat denunțătorului T.F.C. suma de 90 RON în bancnote

inseriate și marcate criminalistic pentru a cumpăra heroină de la inculpat.

Inculpatul i-a vândut denunțătorului

3 doze de heroină pentru suma de bani arătată mai sus, luând, însă, de îndată,

din precauție, măsuri de schimbare a bancnotelor primite.

Cele trei doze în greutate de 0,20

gr. de substanță sub formă de praf au fost analizate din punct de vedere

chimic, identificându-se în conținutul lor drogul de mare risc heroină.

Percheziția efectuată de organele de

urmărire penală la domiciliul inculpatului s-a soldat cu găsirea și ridicarea a

altor patru doze ce cântăreau 0,26 gr. și conțineau heroină, precum și a 50 de

comprimate de metadonă.

Suma de 90 RON dobândită ca urmare a

vânzării drogului de mare risc a fost depistată asupra martorului N.I. de la

care a și fost ridicată. Pe bancnotele ce formau această sumă s-a relevat, prin

metode criminalistice, inscripționarea cuvântului „droguri”, iar pe palmele inculpatului

și ale martorului arătat mai sus s-au pus în evidență urme de praf galben

fluorescent.

Sentința instanței de fond a fost

criticată de inculpat pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate pe care le-a considerat ca fiind prea aspre în raport cu

faptele comise și datele personale.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin Decizia penală nr. 31 din 18 februarie 2009, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia și deducând

prevenția la zi.

Împotriva acestei decizii penale, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul S.M.T., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a criticat atât

cuantumul pedepsei aplicate - ca fiind prea mare în raport de pericolul social

concret al faptei și făptuitorului -, cât și modalitatea de executare a

acesteia, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat din următoarele

considerente:

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului S.M.T. au fost reținute corect și complet de instanța de judecată

care au făcut și o încadrare juridică legală și temeinică a infracțiunilor

reținute în sarcina acestuia.

La individualizarea pedepselor,

instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dând

eficiența cuvenită fiecărei împrejurări în parte și stabilind pedepse pentru

fiecare infracțiune în raport de pericolul social concret al acesteia, precum

și de persoana inculpatului.

Reținând toate datele și

împrejurările favorabile acestuia, instanța a făcut în cauză aplicarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. cu consecința

coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.

În raport de gravitatea faptelor comise și de

limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, Înalta Curte constată

că în cauză nu se impune o reducere și mai accentuată a cuantumului pedepselor

aplicate, situație în care s-ar înfrânge dispozițiile art. 52 C. pen.

referitoare la scopul punitiv-preventiv al sancțiunii penale și s-ar goli de

conținut procesul de resocializare a inculpatului.

Pentru aceleași argumente, Înalta Curte constată că

în cauză nu se impune nici modificarea modului de executare a pedepsei,

privarea de libertate a inculpatului constituindu-se într-o măsură justă și

necesară reeducării sale în spiritul respectului pentru valorile sociale

încălcate.

În consecință, constatând că în

cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va

respinge, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul reținerii și arestării preventive

a inculpatului se va deduce din pedeapsa aplicată de la 18 iunie 2008, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) și art.

189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.M.T. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 18 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2008 la

24 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

29 septembrie 2009.