ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4686/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 666 din 18

martie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 922/2003, Judecătoria Botoșani a

respins cererea condamnatului A.D., prin care solicita contopirea pedepselor de

un an închisoare, respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința

penală nr. 105 din 8 ianuarie 1999 și nr. 2370 din 21 septembrie 2001, ale

Judecătoriei Botoșani, reținând că infracțiunile ce fac obiectul celor două

condamnări nu sunt concurente.

Tribunalul Botoșani prin decizia

penală nr. 292/ A din 8 mai 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 292/2003, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Curtea de Apel Suceava prin decizia

penală nr. 495 pronunțată la data de 23 iulie 2003, în dosarul penal nr.

3084/2003 a admis recursul declarat de condamnat și, în baza art. 1 din Legea

nr. 543/2002, a constatat grațiate pedepsele de 6 luni și un an închisoare,

aplicate prin sentința penală nr. 105 din 8 ianuarie 1999 a Judecătoriei

Botoșani, definitivă prin neapelare, cu privire la care s-a revocat suspendarea

condiționată a executării acestora, contestatorul urmând să execute numai

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei hotărâri,

procurorul general în baza art. 409 și art. 410 alin. (2) C. proc. pen., a

declarat recurs în anulare, ca fiind contrară art. 4 alin. (1) din Legea nr.

543/2002, care exceptează de la grațiere pe cei condamnați pentru infracțiuni

săvârșite în stare de recidivă. S-a solicitat casarea hotărârii și menținerea

deciziei, prin respingerea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată în temeiul motivului

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și

de probele administrate, constată că recursul este întemeiat pentru următoarele

considerente:

„Calitatea” de recidivist și

statutul se dobândesc la momentul săvârșirii celei de a doua fapte, indiferent

de data la care acestea sunt constatate prin hotărâri judecătorești.

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse prevăd că dispozițiile art. 1

și 2 din acest act normativ, nu se aplică celor care sunt recidiviști prin

condamnări anterioare.

Or, inculpatul a fost condamnat

definitiv prin sentința penală nr. 105 din 8 ianuarie 1999 a Judecătoriei

Botoșani, definitivă la 20 ianuarie 1999, la 6 luni închisoare și respectiv un

an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (1) și (4) lit.

a) și c) și art. 98 alin. (1) și (4) din Legea nr. 26/1996.

S-au aplicat dispozițiile art. 33

lit. a) privind concursul și conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a pedepsei rezultante (cea mai grea de un an închisoare) pe durata

a 3 ani.

După această condamnare definitivă

inculpatul a săvârșit alte trei infracțiuni, la data de 1 martie, 25 aprilie și

6 mai 2001, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2370 din 21

septembrie 2001 de Judecătoria Botoșani, menținută prin decizia penală nr. 802

din 13 decembrie 2001 de Tribunalul Botoșani și decizia penală nr. 185 din 18

martie 2002 a Curții de Apel Suceava, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante,

pentru primul grup de infracțiuni (două) și s-a dispus executarea ei pe lângă

pedeapsa rezultantă (al doilea grup de trei infracțiuni), urmând ca inculpatul

să execute 4 ani și 6 luni închisoare. S-a menținut starea de arest și s-a

dedus arestarea preventivă de la 8 mai 2001. Rezultă că la data de 4 octombrie

2002, a intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 inculpatul era recidivist,

deci înlăturat de la grațiere.

Acesta este motivul pentru care

instanța de apel a procedat greșit aplicând grațierea unui recidivist și a

pronunțat o hotărâre contrară legii.

Critica fiind întemeiată, în baza

art. 414

1

C. proc. pen., raportat la art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare și a se

(respingând recursul inculpatului) menține sentința de fond și decizia de apel.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. final contravaloarea cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 495 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel

Curții de Apel Suceava, privind pe condamnatul A.D.

Casează decizia atacată și menține

dispozițiile sentinței penale nr. 666 din 18 martie 2003 a Judecătoriei

Botoșani și deciziei penale nr. 292 din 8 mai 2003 a Tribunalului Botoșani.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 septembrie 2004.