ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5975/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din 25

aprilie 2002 a Judecătoriei Dorohoi a fost condamnat inculpatul B.I. la 6 ani

închisoare, pentru art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., la 6 ani și 2 luni

închisoare pentru art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen. S-au contopit

pedepsele aplicate și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2

luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a reținut că, la 7 mai 2001,

inculpatul a amenințat și a lovit pe lucrătorii de poliție M.C. și D.C., care

efectuau un control la iazul Slobozia, în vederea depistării persoanelor care

pescuiesc ilegal.

Prin decizia penală nr. 838 din 22

octombrie 2002 a Tribunalului Botoșani s-a admis apelul declarat de inculpat și

s-au redus pedepsele aplicate la un an închisoare și respectiv 2 ani închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 911 din 16 decembrie 2000 a Curții de Apel Suceava a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

Împotriva acestor hotărâri

definitive, în termen legal s-a declarat recurs în anulare, prin care s-a

susținut că, hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii, prin aceia că,

instanțele au omis să revoce suspendarea condiționată a pedepsei aplicate

anterior inculpatului, conform art. 83 C. pen.; s-a mai susținut că în aceste

condiții pedeapsa este nelegală, deoarece inculpatul urma să execute, în final,

pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.

Au fost invocate în drept dispozițiile

art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I, pct. 7

1

, teza I C. proc.

pen., dispoziții, în raport de care vor fi examinate hotărârile atacate și

motivele prezentate.

Într-adevăr, potrivit art. 83 C.

pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit o altă infracțiune

pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă, instanța revocă suspendarea

condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se

contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Încălcând această dispoziție

imperativă, instanța de fond a omis să revoce suspendarea condiționată pentru o

pedeapsă anterioară de 3 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin

sentința penală nr. 370 din 10 noiembrie 1999, definitivă prin neapelare.

Din fișa de antecedente penale

rezultă că inculpatul B.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani,

pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe un termen de

încercare de 2 ani și 3 luni care s-ar fi împlinit la 21 februarie 2002.

Cum inculpatul a comis faptele

deduse judecății la 7 mai 2001, înlăuntru termenului de încercare de mai sus,

erau aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen. și revocarea suspendării

condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Pedeapsa revocată, în condițiile de

mai sus, nu este însă susceptibilă de executare, atâta timp cât, pedepsele componente

sunt grațiate conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Astfel, prin sentința penală nr. 370

din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Dorohoi inculpatul B.I. a fost condamnat

la 3 pedepse, după cum urmează: 2 luni pentru art. 217 alin. (2) C. pen., 3

luni pentru art. 239 alin. (1) C. pen. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Cum legea de grațiere nu exceptează

de la grațiere nici pedepsele și nici faptele pentru care au fost aplicate și

nici persoana făptuitorului, urmează a se constata că aceste pedepse sunt

grațiate, inculpatul urmând să execute, în condițiile art. 71 și art. 64 C.

pen., doar pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, recursul

în anulare este fondat și potrivit art. 414

1

C. proc. pen., combinat

cu art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite, hotărârile

urmând a fi casate sub aspectele sus-discutate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva

sentinței penale nr. 189 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Dorohoi, deciziei

penale nr. 838 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Botoșani și deciziei penale

nr. 911 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul B.I.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 83 C. pen.

Revocă suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 370 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Dorohoi.

Constată că pedepsele ce compun

pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului B.I. prin

sentința penală nr. 370 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Dorohoi în

pedepsele componente de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., 3 luni închisoare pentru infracțiunea

de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen. și 3 luni închisoare pentru

infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice,

prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sunt grațiate integral și condiționat,

în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul B.I. urmează să execute

pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

decembrie 2003.