ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5431/2004

Asupra recursului în anulare de față de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Săveni, prin sentința penală nr. 35 din 30 ianuarie 2003, a condamnat pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 283 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Săveni și a constatat că aceasta este grațiată total și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. S-a reținut că, la 29 aprilie 2002, inculpatul a lovit partea vătămată C.V., cauzându-i leziuni care au necesitat 23-24 zile de îngrijiri medicale.

Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 596/ A din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Botoșani. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 1007 din 17 decembrie 2003 a admis recursul declarat de inculpat și prin aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a redus pedeapsa la 3 luni închisoare. În temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc.

pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare prin care se critică sus-menționata hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că în mod greșit instanța de fond a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 283/1999 a Judecătoriei Săveni, cât timp la intrarea în vigoare a legii menționate, inculpatul avea statut de recidivist postcondamnatoriu, fiind astfel exceptat de la grațiere, conform art. 4 pct. 1. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 sunt exceptați de la grațiere cei care au fost condamnați, pentru infracțiuni în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că excepția se raportează la starea de recidivă și, respectiv, la calitatea de recidivist a inculpatului, care se dobândesc la momentul săvârșirii celei de a doua fapte, indiferent de data la care acestea sunt constatate prin hotărâre judecătorească. Pe de altă parte, exceptarea recidiviștilor de la grațiere vizează toți condamnații care au dobândit această calitate până în momentul intrării în vigoare a actului de clemență.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că, în ziua de 15 aprilie 1998, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, pentru care, prin sentința penală nr. 283 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Săveni, menținută prin decizia penală nr. 115/ A din 29 februarie 2000 a Tribunalului Botoșani, definitivă prin nerecurare, a fost condamnat la un an închisoare, dispunându-se, în temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3ani.

La data de 29 aprilie 2002, după rămânerea definitivă a condamnării despre care s-a amintit mai sus, dar în cursul termenului de încercare care se împlinea la 11 martie 2003, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă în prezent judecății, pentru care a fost condamnat la 3 luni închisoare, în baza art. 181 cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 37 lit. a) C. pen., prin hotărârile atacate prin recursul în anulare de față.

Așadar, în raport de datele menționate rezultă că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, inculpatul avea statut de recidivist, cum corect au reținut și instanțele de judecată, fiind astfel exceptat de la grațiere, conform art. 4 pct. 1 din legea menționată, atât în ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă, cât și în ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce constituie primul termen al recidivei și pentru care s-a revocat suspendarea condiționată a executării. În această situație, instanța de fond trebuia să dispună, în conformitate cu dispozițiile art. 83 C. pen., pe lângă revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată pentru fapta inițială care constituie primul termen al recidivei și executarea acesteia alături de sancțiunea de 3 luni stabilită pentru fapta dedusă în prezenta cauză, în total un an și 3 luni închisoare.

Neprocedând în acest mod, ci constatând, în mod greșit că pedeapsa de un an închisoare devenită executabilă prin revocarea suspendării condiționate este grațiată, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2000, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică. Pe cale de consecință, sunt nelegale și netemeinice hotărârile instanței de apel și cea de recurs, care nu puteau remedia greșeala în apel, respectiv, recursul inculpatului, întrucât ar fi agravat situația acestuia, ceea ce ar fi fost contrar dispozițiilor art. 372 alin. (1) și art. 385 8 C. proc. pen. Astfel fiind, recursul în anulare este întemeiat și urmează a se admite, a se casa hotărârile atacate sub aspectul arătat și a se dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 35 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Săveni, deciziei penale nr. 596/ A din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Botoșani și deciziei penale nr. 1007 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul A.C. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002. Înlătură dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 de constatare a grațierii pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 283 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Săveni.

Dispune executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b) și art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de un an și 3 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 ianuarie 2004, până la data punerii efective în libertate. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2004.