ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6811/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 16024 din 7 noiembrie 2000, Judecătoria Brașov

a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu

Municipiul Brașov, a fost obligat pârâtul să-i lase reclamantei în deplină

proprietate și posesie cota de ½ din imobilul situat în Brașov,

naționalizat conform Legii nr. 119/1948 și s-a dispus radierea din C.F. nr.

20994 Brașov, la nr. top 8836/1/6 și 8837/1/1 foaia C a drepturilor de

folosință și de administrare înscrise în favoarea Centralei Petroliere „Muntenia”

Rafinăria nr. 9.

Restul pretențiilor au fost respinse

și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, prin decizia

civilă nr. 1166/A din 31 mai 2001, a admis excepția de necompetență materială a

Judecătoriei Brașov. A admis apelurile declarate de reclamanta C.M. și pârâtul

Municipiul Brașov, a anulat sentința apelată și a trimis cauza Tribunalului

Brașov, cauze directe, pentru judecarea în fond.

Prin sentința civilă nr. 53 din 8

februarie 2002, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de C.M.,

în contradictoriu cu Municipiul Brașov, având ca obiect revendicarea imobilului

înscris în C.F. 20994 Brașov, nr. top 8836/1/6 și 8837/1/1.

Pentru a pronunța această hotărâre,

în esență, instanța de fond a reținut, că imobilul care face obiectul

procesului este înscris în C.F. ca fiind coproprietatea în cote de ½ a

numitelor C.M.F. și A.C.F., cu titlu de moștenire după I.C.F., act nr.

3135/1945 C.F. și a Statului Român, cu titlu de naționalizare, act nr. 2122/1959

CF, la foaia C fiind înscris dreptul de folosință și cel de administrare asupra

cotei de ½ din imobil, act nr. 3253/1950 CF.

Prin adresa nr. 42261 din 5 noiembrie 1975, Comitetul Executiv al

Consiliului Popular al Județului Brașov atestă că trecerea cotei de ½

din imobilul în litigiu în proprietatea statului s-a făcut în baza Legii nr.

119/1948, a deciziei nr. 56/1950 a Ministerului Minelor și Petrolului și a

tabelului nr. 3253 din 8 februarie 1950, publicat în M. Of. nr. 158/1950.

Ulterior, prin Decretul Consiliului

de Stat nr. 183/1987, anexa 1, poziția 58, terenul în suprafață de 138 mp și

suprafața construită de 243,51 mp au fost expropriate și trecute în

proprietatea statului și în administrarea Consiliului Popular al Municipiului

Brașov.

Reclamanta este moștenitoarea

surorii sale C.F.A., iar în prezent terenul este liber, neafectat de

construcții, pe teren fiind amplasate doar unele barăci pentru organizarea de

șantier a SC C. SA, dar potrivit H.C.L. Brașov nr. 181/1997, terenul face parte

din ansamblu numit „Piața Consiliului Europei”, care la rândul său este parte a

Centrului financiar bancar al Municipiului Brașov.

În privința regimului juridic al

terenului, se reține că, deși inițial a fost naționalizată cota de ½,

ulterior, prin Decretul nr. 183/1987, s-a expropriat întregul imobil. Voința

legiuitorului fiind aceea de a expropria imobilul în întregime, regimul juridic

se analizează în raport cu acest titlu, iar conform art. 35 din Legea nr.

33/1994, ori de câte ori bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de

1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au

fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea, dacă nu s-a făcut o

nouă declarare de utilitate publică.

În cauză, exproprierea se apreciază

în context mai larg, ținând seama că prin decretul de expropriere s-a trecut în

proprietatea statului suprafața totală de 12.172,2 mp teren, în vederea

construirii în centrul civic al Municipiului Brașov a unui număr de 819

apartamente și dotările comerciale și tehnico-edilitare aferente, precum și a

arterelor de circulație în lungime de 1180 mp. În prezent, terenul care face

obiectul procesului se află cuprins în planul de sistematizare al centrului

civic pentru amenajarea zonei verzi și a unor alei pietonale, aflându-se în

vecinătatea viitoarei Catedrale Ortodoxe. Planul urbanistic zonal, avizat

favorabil de Consiliul Județean Brașov, prin decizia nr. 21 din 2 martie 1995,

prevede realizarea unor construcții: catedrala ortodoxă, complex de întruniri,

hotel, centru internațional de comerț și afaceri, spații comerciale, sala

polivalentă, bursa, sediu de instanțe, birouri, sedii bancare, sedii

administrative și căi de acces și comunicație, rețele edilitare telefonice,

parcări, spații verzi.

De aceea, deși pe terenul pretins de

reclamantă nu s-au edificat construcții, el este afectat de detalii de

sistematizare, fiind inclus în „Centrul Financiar–Bancar al Municipiului

Brașov”. Noțiunea, neafectat de detalii de sistematizare, are semnificația de

proiect de urbanism. Exproprierea nu a fost un act individual, iar lucrările în

ansamblu au fost începute și parțial realizate, trenarea lor datorându-se

lipsei de fonduri.

Reține instanța de fond, că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994, iar în

privința cererii referitoare la nevalabilitatea titlului statului asupra cotei

de ½, preluată prin Legea nr. 119/1948, față de împrejurarea că

exproprierea a avut loc producând efecte cu privire la întregul imobil și a

fost dispusă printr-un act ulterior, titlul statului îl constituie

exproprierea, care și-a extins efectele cu privire la întregul imobil.

Se mai reține că, în cauză, sunt

aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, și nu Legea 10/2001,

care prevede o procedură specială, iar cererile accesorii depind de soluția

dată în cererea principală.

Prin decizia civilă nr. 78 din 11

septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de B.S.V. și C.F.G.,

moștenitorii reclamantei C.M., împotriva acestei hotărâri, instanța de apel

reținând că prin Decretul nr. 183/1987 a fost expropriat întregul imobil. De

aceea, chiar dacă în decretul de expropriere nu a fost trecută și persoana

juridică care deținea cota de ½, actul de expropriere a produs efecte

pentru întregul bun.

Se mai reține, că terenul care face

obiectul procesului este inclus în P.U.Z., fiind cuprins în ansamblu numit

„Piața Consiliului Europei”, parte a Centrului Financiar-Bancar al Municipiului

Brașov. Înscrisurile depuse la dosar și expertiza efectuată în cauză fac dovada

faptului că terenului i-a fost dată destinația vizată în actul de expropriere,

iar utilitatea publică este reiterată în actele administrative depuse la dosar.

De aceea, chiar dacă momentan terenul nu este afectat de construcții, nu se

poate reține că nu i s-a dat destinația pentru care a fost expropriat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs apelanții, care invocând motivul de recurs înscris în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susțin că printr-o motivare sumară instanța de apel

reține că imobilul a fost expropriat în întregime, fără să aibă în vedere

faptul că, deoarece la momentul exproprierii cota de ½ aparținea

statului, nu era posibil ca statul să exproprieze bunul aflat deja în

proprietatea sa.

Se mai susține, că în mod greșit s-a

considerat că imobilului i s-a dat destinația pentru care a fost expropriat

chiar dacă în prezent pe teren nu s-au edificat construcții, deși este dovedit

faptul că terenul nu este afectat de vreun detaliu de sistematizare, că planul

urbanistic este vechi și neactualizat, că suprafața de teren care face obiectul

procesului este poziționată la marginea terenului vizat ca centru civic, în

vecinătatea a două imobile proprietate privată și că obiectivele propuse nu mai

pot fi realizate.

Pârâta, Municipiul Brașov, a

formulat întâmpinare, prin care, în esență, a susținut că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece terenul este afectat unei

destinații publice, în conformitate cu scopul exproprierii.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

Criticile formulate fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile înscrise în acest

text sunt incidente în cauză.

Reclamanta C.M. (fostă C.F.), care

inițial, în cererea înregistrată la instanță, la data de 6 noiembrie 1997, a

invocat art. 480 C. civ., prin cererea aflată la dosarul tribunalului

precizează că invocă și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de fond și cea de apel,

reținând că întreg imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al

exproprierii, au analizat îndeplinirea condițiilor necesare retrocedării

bunului, numai raportat la faptul că terenul este afectat de detalii de

sistematizare, deși art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică dispune „Dacă imobilele expropriate nu au fost

utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de

la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot

să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate

publică”.

Condiția impusă de textul citat

pentru retrocedare, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică,

privește neînceperea lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, în termen

de un an.

În cauză, s-a făcut dovada că

terenul care face obiectul procesului este înscris în anexa la Decretul de

expropriere nr. 183 din 25 iulie 1987, că scopul pentru care a fost preluată

întreaga suprafață de teren expropriată (12.172,2 mp) l-a constituit

construirea unui număr de 819 apartamente și artere de circulație potrivit

planului anexat și că pe terenul care face obiectul procesului era prevăzut să

se construiască un bloc P + 10 și să fie amenajată o parcare auto.

Pe terenul care face obiectul

cererii de retrocedare lucrările nu au fost începute, iar în planul actual de

sistematizare, așa cum a precizat expertul tehnic în completarea la raportul de

expertiză (dosarul nr. 16497/1997 al Judecătoriei Brașov), pe această suprafață

de teren sunt prevăzute numai spații verzi și alei pietonale.

În lucrarea aflată la același dosar,

expertul a consemnat constatarea că în prezent terenul nu este ocupat cu vreo

construcție, fiind organizare de șantier, iar în completarea la raportul de

expertiză, aflată la dosarul tribunalului, există mențiunea că la distanță de

40 m de teren s-a construit Banca Română de Dezvoltare, la distanță de 150 m se

află Biserica Ortodoxă, la distanță de 25 m este Dispensarul medical nr. 13,

iar în partea de est, la distanță de 7 m, se află locuințe proprietate particulară.

Raportat la probele administrate în

cauză, care atestă că pe terenul care face obiectul procesului, amplasat în

imediata apropiere a unor construcții proprietate particulară, nu au fost

începute lucrările de utilitate publică până la data efectuării expertizei, se

constată că imobilul este susceptibil de restituire, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, fără a se analiza celelalte susțineri formulate de recurenți, conform

art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul și se vor casa

hotărârile pronunțate în cauză, iar în fond se va admite acțiunea, va fi

obligat pârâtul să retrocedeze reclamanților suprafața de 381 mp teren,

identificată în raportul de expertiză și se va dispune a se efectua cuvenitele

rectificări în cartea funciară, potrivit prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții B.S.V. și C.F.G. împotriva deciziei civile nr.

78/Ap din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 53/S din 8

februarie 2002 a Tribunalului Brașov, secția civilă, și, în fond, admite

acțiunea formulată de reclamanții B.S.V. și C.F.G. în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul Brașov.

Obligă pârâtul Municipiul Brașov să retrocedeze reclamanților suprafața

de teren de 381 mp situată în Brașov, identificată în raportul de expertiză M.E.

Dispune efectuarea cuvenitelor rectificări în cartea funciară privind

imobilul, conform prezentei hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie

2004.