ÎCCJ, Decizia nr. 249/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 53 din 16 ianuarie

2002, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a constatat nulă, în

conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea prin

care reclamantul D.M. a solicitat revocarea mandatului membrilor Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

S-a motivat că reclamantul nu a

respectat cerințele înscrise în art. 112 C. proc. civ., în sensul că nu a

menționat, în cererea de chemare în judecată, unele date esențiale, cum sunt

numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților, iar obiectul cauzei nu

a fost lămurit în totalitate. S-a relevat că, deși i s-a pus în vedere să

suplinească aceste cerințe ale legii, reclamantul nu a eliminat deficiențele

din cererea de chemare în judecată, astfel că a fost constatată nulă.

La data de 1 iulie 2002, reclamantul

D.M. a formulat cerere de revizuire a deciziei menționate, invocând motivele

prevăzute în art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Ulterior, la termenul din 28

ianuarie 2004, revizuentul D.M. a invocat excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 189/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității ca poliție politică, cerând sesizarea Curții Constituționale pentru

soluționarea acestei excepții.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, prin decizia nr. 609 din 24 ianuarie 2004, a respins excepția de

neconstituționalitate, ca inadmisibilă, cu motivarea că soluționarea cererii de

revizuire formulată de reclamantul D.M. nu depinde de prevederile legii a cărei

neconstituționalitate o invocă.

Prin aceeași decizie, a fost

respinsă ca inadmisibilă și cererea de revizuire formulată de reclamantul

menționat, motivându-se că o hotărâre dată în primă instanță, prin care a fost

anulată ori declarată nulă o cerere de chemare în judecată, fără să se rezolve

fondul litigiului, nu poate forma obiect al revizuirii, indiferent care este

temeiul pentru care se cere retractarea acelei hotărâri.

Împotriva acestei decizii,

revizuentul D.M. a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, în conformitate cu

dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită”.

Or, decizia nr. 53 din 16 ianuarie

2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a cărei revizuire s-a cerut,

fiind irevocabilă (dosarul nr. 2791/2001 al acelei instanțe), nu mai era supusă

nici unei căi de atac ordinare.

Așa fiind, se impune a se constata

că nici decizia nr. 609 din 28 ianuarie 2004, prin care secția civilă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de revizuire

formulate în cauză, respingând-o ca inadmisibilă, nu este supusă recursului cât

timp decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu era atacabilă pe o asemenea

cale.

În consecință, rezultând că recursul

declarat de revizuentul D.M., împotriva deciziei menționate, nu este admisibil,

urmează a se dispune respingerea acestuia ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuentul D.M. împotriva deciziei nr. 609 din 28 ianuarie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

20 septembrie 2004.