ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2065/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2065/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2065/2016
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de revizuire și motivele acesteia
Prin Decizia nr. 849 din 22 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1640 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Argumentând soluția, instanța a constatat că soluția de admitere a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a legii, fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de ansamblul informațiilor furnizate de recurent prin notele informative, informații cu privire la nemulțumiri ale unor cetățeni referitoare la aprovizionarea cu alimente sau alte bunuri, comentarii făcute pe tema cuvântării tov. B. din 20 ianuarie 1989, felul în care erau tratați penticostalii, libertatea unor culte religioase - C., intenția unei persoane (preot) de a nu se mai întoarce în țară.
A mai reținut instanța de control judiciar că toate aceste informații pot fi încadrate afirmații prin care erau denunțate de recurent activități sau atitudini potrivnice regimului comunic și care puteau viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.
Aceste informații au fost corect analizate de către prima instanță, care în raport de conținutul lor a concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Conchizând, instanța a reținut că aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind neîndeplinirea condiției furnizării „voluntare” de informații către Securitate de către recurent, nu poate fi reținut, având în vedere că nu rezultă constrângerea invocată sau furnizarea de informații datorate unei constrângeri fizice sau psihice pe care recurentul nu o putea înlătura. Din contră numărul relativ mare al notelor către Securitate și conținutul lor în concret sentința de natură a confirma caracterul voluntar al furnizării acestor informații. În mod corect prima instanță a reținut că starea de constrângere în care s-ar fi aflat recurentul-pârât la momentul furnizării notelor informative nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Așadar, pentru acest considerent în mod corect a fost respinsă proba cu martori, apreciată ca neutilă cauzei.
Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire
Înalta Curte la data de 4 mai 2016 a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire, formulată de revizuentul, invocând dispozițiile art. 509 pct. 5 și 7 din C. proc. civ.
În esență, în motivarea cererii de revizuire, reinterând susținerile formulate în fața instanței de recurs, revizuentul a arătat că reclamantul CNSAS, privind stabilirea statutului meu de colaborator al securității, și-a motivat cererea de chemare în judecată numai pe neadevăruri și prin reformularea unor fraze, culese din note informative diferite, a nesocotit în totalitate susținerile Colegiului din considerente, iar instanța de fond a preluat în totalitate susținerile reclamantului, și a respins toate considerentele mele privind inadmisibilitatea cererii CNSAS, și reținând doar apărările nefondate ale pârâtei a fost ulterior respins recursul pârâtului.
Arată că potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 341/2004, de prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică, precum și persoanele care au organizat, au acționat, au instigat și au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluției.
Acest concept este reluat de O.U.G. nr. 95/2014, care fără a lăsa loc de reinterpretare stipulează că " de prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică, au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune ori au acționat, sub orice formă, împotriva Revoluției Române din Decembrie 1989, au emis, ordine și dispoziții în favoarea menținerii structurilor fostului partid comunist și pentru apărarea dictatorului."
În continuare, a susținut că angajamentul, așa cum rezultă indubitabil și din raportul privind modul de recrutare, a fost semnat de mine, exclusiv doar din motive patriotice, și nu partinice, deoarece eu nu am fost niciodată membru PCR, pentru a da informații, doar pentru motive privind siguranța națională, prevenirea faptelor antisociale, privind sabotarea economiei naționale, a dezastrelor economice, aspecte de ordin terorist, apărarea țării și a cetățenilor ei împotriva oricăror dușmani externi și a colaboratorilor lor din interior.
Arată că admisibilitatea revizuirii se fundamentează pe următoarele temeiuri faptice și de drept:
Teza inexistentei obiectului cererii pentru care reclamanta, ar fi putui fi abilitată de lege, să analizeze documentele din dosarul meu, și să stabilească statutul meu de colaborator ale securității SSPR a cerut să i se răspundă doar dacă eu am făcut politie politică, iar după data când acest concept a fost declarat neconstituțional, prin Decizia nr. 51/2008, a Curții Constituționale, în cazul Voiculescu, decizie ce a dus la anularea Legii nr. 187/1999 și înlocuirea ei cu O.U.G. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, nu a revenit la cererea respectivă, solicitând înlocuirea obiectului cererii, concept neconstituțional, deoarece art. 8 din Legea nr. 341/2004. nu a fost modificată în acest sens;
Teza caracterului exclusiv, de siguranță națională, al rapoartelor date, dar nescrise de subsemnatul ci doar de rezident, pe baza informațiilor furnizate de mine, care de foarte multe ori, printre rânduri, a avut grija să strecoare și anumite informații, ce nu erau furnizate de mine, privind comentariile enoriașilor referitoare la nivelul de trai, ascultarea de posturi străine, lipsa, de pe piață a alimentelor de strictă necesitate. Doar aceste inserări sunt preluate de reclamant în cele 4 note/rapoarte informative, ca frânturi de fraze, evident având un caracter denaturam față de cel al notei informative, reale, neprelucrate, pentru a mă încrimina, și a stabili statutul meu de colaborator.
De asemenea, prin neluarea în considerare a dispozițiilor instanței de recurs și nici a apărărilor mele, consider că instanța de fond încalcă prevederile art. 488 pct. 8, iar hotărârea este data cu încălcarea normelor de drept material, iar Decizia a cărei revizuire o cer, este dată cu încălcarea prevederilor art. 322/509 pct. 5 - 7 din C. proc. civ./noul C. proc. civ.
Față de toate aceste motive a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea Deciziei nr. 849 pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2016, de instanța Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauza ce a făcut obiectul Dosarului x/2/2014, recurs împotriva Sentinței civile 1640 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, rejudecând pe fond cauza, să respingeți acțiunea CNSAS.
Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a înțeles să formuleze întâmpinare, în condițiile prevăzute de art. 513 alin. (2) C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire de față
Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ.
Este de menționat că admisibilitatea revizuirii se apreciază sub mai multe aspecte, respectiv dacă: hotărârea atacată este definitivă, hotărârea atacată este una prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului sau evocă fondul, iar criticile formulate se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
Mai mult,dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire prevăd în mod expres faptul că: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
De asemenea, sub aspectul obiectului revizuirii, art. 509 alin. (1) C. proc. civ. prevede că poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.
În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.
Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt nu sunt susceptibile de revizuire. Numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanța a schimbat situația de fapt, păstrând totuși soluția atacată, revizuirea este admisibilă.
În egală măsură, faptul că se admite calea de atac nu înseamnă, numai prin aceasta, că este reanalizată situația de fapt, astfel încât să se considere că s-a evocat fondul.
După cum, nu sunt susceptibile de revizuire hotărârile intermediare, respectiv acelea prin care se admite apelul, recursul, contestația în anulare sau revizuirea și se trimite cauza spre rejudecare ori se fixează termen pentru evocarea fondului.
În aceste condiții, pot constitui obiect al revizuirii hotărârile pronunțate în revizuire și contestație în anulare, prin care s-au admis căile de atac și s-a și rejudecat fondul.
Și de această dată, pentru a verifica dacă s-a evocat sau nu fondul, vor fi avute în vedere aceleași criterii, distinct după cum hotărârea atacată a fost dată în primă instanță sau într-o cale de atac.
Or, prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins,recursul promovat de A. împotriva Sentinței nr. 1640 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, fiind mai mult decât evident faptul că nu a fost evocat fondul.
Nici condiția de admisibilitate nu este îndeplinită întrucât criticile formulate de revizuent nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
Revizuentul a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 noul C. proc. civ. („statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere”).
Scopul motivului de revizuire anume asigurarea în plan procedural a protecției unor persoane aflate în situații speciale, referirea la persoane juridice de utilitate publică și, tot astfel, la cei dispăruți.
Legiuitorul Noului Cod de procedură civilă a considerat, sub acest din urmă aspect, că este suficientă referirea la „cei puși sub curatelă”, în condițiile în care art. 178 noul C. civ., referindu-se la cazurile în care se poate institui curatela, evocă [lit. d)] și situația în care „o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a
lăsat mandatar sau administrator general”.
În raport de aceste dispoziții, condiția admisibilității cererii de revizuire nu este îndeplinită.
Revizuentul a invocat, de asemenea, doar formal dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., care stipulează că „se poate formula cerere de revizuire a unei hotărâri dacă, după darea hotărârii,s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.”
Așa cum își motivează revizuentul cererea de revizuire, rezultă că aceasta exercită de fapt un recurs la recurs invocând pretinse greșeli de judecată ale instanței și motive ce țin de fondul cauzei.
Nu în ultimul rând este de precizat că faptul că nici criticile expuse de revizuent în susținerea excepției de neconstituționalitate Legii nr. 293/2008 și a Ordonanței nr. 24/2008, nu pot fi primite în contextul soluției pronunțate în cererea de revizuire.
De asemenea, faptul că s-a admis excepția de neconstituționalitate al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă a dispozițiilor art. 31 alin. (9), art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 11, art. 14 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (3), art. 22
1
alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste și a dispozițiilor art. II și ale art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, excepție ridicată de D. în Dosarul nr. y/2/2006 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu înseamnă că aceeași excepție poate sta la baza admisibilității cererii de revizuire, în condițiile în care trimiterea s-a realizat pentru reliefarea jurisprudenței Curții Constituționale până la momentul soluționării respectivei excepții prin Decizia nr. 672/2012.
Înalta Curte constată că, de fapt, prin invocarea formală a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., raportat la Decizia nr. 51/2008, pronunțată de Curtea Constituțională, revizuentul invocă nemulțumirea sa referitoare la modul în care a fost analizată cererea de recurs, în încercarea de a provoca o nouă rejudecare a cauzei.
În aceste condiții, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ.,va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 849 din 22 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 și va respinge această cerere de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 849 din 22 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2016.
Procesat de GGC - LM