ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3017/2016

Decizia nr. 3017/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3853 din 02 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3140 din 03 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: persoana în cauză să fi furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist; aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Sub acest aspect, s-a apreciat că susținerea recurentului în sensul că în cazul său nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.

Astfel, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, recurentul-pârât a colaborat cu organele Securității, fiind recrutat pentru prima oară în anul 1978, colaborarea durând până în anul 1980, iar pentru a doua oară a fost recrutat pentru perioada 1980-1985. În urma recrutării, recurentul-pârât a colaborat cu organele Securității sub numele conspirativ „Niki” și „Călin”.

Tot astfel, din notele informative depuse la dosar și necontestate ca autenticitate, precum și din rapoartele întocmite de lucrătorii securității în legătură cu activitatea depusă de recurent, rezultă cu certitudine că acesta a furnizat în perioada colaborării, informații care denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv: intenția de emigrare într-o țară occidentală, stabilirea și întreținerea de legături cu cetățeni străini, exprimarea nemulțumirii cu privire la condițiile de trai, ș.a.

Or, toate aceste informații aveau drept consecință îngrădirea dreptului la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație, precum și dreptul la libera exprimare și libertatea opiniilor.

În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că este irelevantă împrejurarea că recurentul-pârât, cascador de profesie, a colaborat „formal” cu organele securității pentru a i se permite plecarea sa în Germania, de vreme ce informațiile furnizate sub forma notelor informative olografe și semnate de recurent, se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Constatând netemeinicia motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte a reținut și faptul că toate notele informative depuse la dosar sunt semnate de recurent cu numele conspirativ și că informațiile cuprinse în rapoartele întocmite de lucrătorul de securitate, coincid cu cele menționate în notele informative date de recurent.

2.Calea de atac exercitată și motivele de revizuire înfățișate.

Împotriva deciziei nr. 3853 din 02.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de revizuire se susține că recent (la data de 19.05.2016) a primit de la B. o filă dintr-un dosar C.N.S.A.S. în care erau referiri și la persoana sa, înscrisuri ce nu au putut fi înfățișate instanței de recurs.

Din conținutul documentului predat, ce poartă cota D.I./I/1375 din 04 mai 2009 rezultă că de fapt se afla în atenția Securității încă de la începutul anului 1978, dar nu ca susținător al regimului, ci ca opozant, din moment ce una dintre persoanele audiate - C. - a recunoscut faptul că s-au purtat discuții referitoare la fuga din țară și răpirea unui diplomat.

Informațiile din acest document se coroborează cu cele declarate de către D. în declarația ce poartă încheierea de legalizare de semnătură nr. 13 din 28 septembrie 2012 a B.N.P. E.

Examinând cauza, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi promovată exclusiv pentru cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

În baza art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat ca temei de drept de către revizuient, se poate dispune revizuirea unei hotărâri, în cazul în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Prin urmare, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, este necesar să fie întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: prezentarea de către partea interesată a unui înscris nou, care să nu fi fost folosit în procesul finalizat prin hotărârea atacată, dar care să fi existat la data pronunțării respectivei hotărâri; înscrisul să nu fi putut fi invocat în acel proces deoarece a fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi depus la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, împrejurare pe care partea interesată trebuie însă să o dovedească; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși și să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Astfel, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru admiterea revizuirii este necesar ca înscrisul invocat să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse sau vreunei împrejurări mai presus de voința părții.

Nu poate fi admisă revizuirea atunci când partea prezintă înscrisul ulterior finalizării procesului, fără a face dovada unei împrejurări excepționale a neprezentării, întrucât s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.

În speța dedusă judecății, revizuientul nu a dovedit că înscrisul invocat în cauză, respectiv „o filă dintr-un dosar al C.N.S.A.S., ce poartă cota D.I./I/1375 din 04 mai 2009”, reprezintă un înscris nou care a fost reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Pe de altă parte, se apreciază că înscrisul invocat de revizuient nu este determinant, respectiv chiar dacă ar fi fost cunoscut anterior finalizării procesului nu ar fi putut conduce la o altă soluție, având în vedere motivarea deciziei supuse revizuirii.

Astfel, potrivit considerentelor deciziei supuse revizuirii, instanța de recurs a reținut în privința activității recurentului că, din notele informative depuse la dosar și necontestate ca autenticitate, precum și din rapoartele întocmite de lucrătorii securității în legătură cu activitatea depusă de recurent, rezultă cu certitudine că acesta a furnizat în perioada colaborării, informații care denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv: intenția de emigrare într-o țară occidentală, stabilirea și întreținerea de legături cu cetățeni străini, exprimarea nemulțumirii cu privire la condițiile de trai, precum și faptul că aceste informații aveau drept consecință îngrădirea dreptului la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera circulație, precum și dreptul la libera exprimare și libertatea opiniilor.

În concluzie, reținând că legiuitorul prin reglementarea cazurilor de revizuire nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză nu pot fi repuse în discuție aspectele legate de interpretarea dispozițiilor legale care au format obiectul de preocupare pentru instanța de recurs, precum și analizarea materialului probator administrat, la cercetarea acestora opunându-se evident puterea de lucru judecat a hotărârii criticate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile revizuentului sunt nefondate și nu pot fi primite, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire de față, pe temeiul de drept invocat.

Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cerere de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3853 din 02 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 04 noiembrie 2016.