ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3856/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 21 ianuarie 2011, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.M., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. P3065/06 din 31 iulie 2006, adresată C.N.S.A.S. de către Comunitatea Cultului Creștin după Evanghelie - Biserica Creștină după Evanghelie nr. 1, se solicită verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, în ceea ce îl privește pe pârât, în calitate de Președinte al Uniunii Cultului Creștin după Evanghelie.

Ținând cont de faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), precum și a art. 3 lit. u) din O.U.G. privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări Legea nr. 293/2008, cererea formulată de către Comunitatea Cultului Creștin din Biserica Creștină după Evanghelie nr. 1 este legală. Așa cum, rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. D1/1/580 din 25 februarie 2010, pârâtul a fost recrutat la data de 28 ianuarie 1961 în scopul cunoașterii "activității tineretului din adunare", fiind membru al cultului Creștin după Evanghelie.

La aceeași dată a semnat Angajament "având numele conspirativ "M.N.", iar în anul 1965, a fost abandonat din rețea "ca fiind fanatic". În anul 1976 este reactivat în calitate de informator și "în această postură a furnizat materiale informative de valoare, dovedind sinceritate și corectitudine". Pârâtul a fost urmărit de organele de Securitate în mai multe perioade, în scopul verificării legăturilor pe care le avea cu cultul Creștin după Evanghelie. În opinia reclamantului, informațiile furnizate de pârât au făcut referire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, delațiunile fiind făcute în mod conștient, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Altfel spus, arată reclamantul, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință. În concluzie, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că recrutarea sa în calitate de informator s-a realizat pe bază de violențe, presiuni și amenințări, fiind silit să dea o declarație cu privire la activitățile desfășurate de Biserica pe care o frecventa, fiind membru al Cultului Creștin după Evanghelie. Ulterior semnării angajamentului, timp de aproximativ 5 ani a fost hărțuit în mod repetat, agresat fizic și verbal, reproșându-i-se permanent că nu este sincer cu organele de Securitate și că este un fanatic al Cultului Creștin după Evanghelie. A arătat pârâtul că până în anul 1977 nu a furnizat nicio informație organelor de Securitate, nici verbal, nici în scris, cu toate amenințările, violențele și presiunile acestora, aspect care rezultă din probele aflate la dosarul cauzei.

Din acest motiv, apreciindu-se că este un membru activ fanatic al Cultului Creștin după Evanghelie, a fost trecut în evidența pasivă a organelor de Securitate. În anul 1977 a început să conducă Sectorul "Instalații de foarte mare adâncime și echipamente de foraj marin" și având în vedere că acest sector derula o serie de proiecte cu caracter național, era obligat, în virtutea atribuțiilor de serviciu, să informeze organele statului cu privire la nivelul proiectării și executării, problemele tehnice necunoscute și oamenii care vor lucra la realizarea acestor proiecte. Niciuna dintre informațiile pe care le-a transmis nu se referă la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește modul de colaborare cu organele de Securitate, pârâtul a arătat că în Nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S., la pagina 44, sunt consemnate de către organele de securitate aspecte din care rezultă că a fost urmărit de organele de Securitate în mai multe perioade, în scopul verificării legăturilor pe care le avea cu Cultul Creștin după Evanghelie și că ar fi fost abandonat, fiind considerat un element fanatic și nesincer. Nicio persoană nu a avut de suferit ca urmare a informațiilor pe care le-a transmis, întrucât nimeni nu a fost cercetat, reținut, arestat sau condamnat și nimeni nu a suferit niciun fel de repercusiuni. Prin Sentința nr. 6.091 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.M.

și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului. Analizând probatoriul administrat, instanța a reținut că informațiile furnizate de pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist deoarece pârâtul face referire la comentarii tendențioase făcute de anumite persoane, redactarea pe buletinul de vot a unor nemulțumiri și injurii la adresa organelor de partid și de stat, reprezenta, la acea epocă, o manifestare anticomunistă.

Instanța de fond a apreciat ca fiind relevante notele informative din 18 noiembrie 1982, prin care pârâtul a informat următoarele: "(...) în ziua de 16 noiembrie în timpul serviciului I.C. din cadrul IPCUP sect. 150 PL. discutând despre alegeri a spus că își ia carioca și face pe foaia de vot caricaturi. De față mai erau toți colegii de atelier: B.D., I.C.,P. P.,N. V.R.R."; "Sursa vă informează că în ziua de 18 noiembrie 1982 am participat la o discuție cu mai mulți oameni ai muncii din întreprindere pe marginea lipsei de benzină de la stațiile PECO. Majoritatea erau de acord ca livrarea către populație să se facă pe bază de cartele dar că acest lucru se va face numai după votare, ca oamenii să nu fie tentați să scrie pe formularul de votare diferite expresii.

La discuții au participat T.G. și alții". De asemenea, relevantă este și nota informativă furnizată organelor de Securitate, de către pârât la data de 27 octombrie 1981, în care a informat: "în ziua când s-a anunțat că cei de la țară nu vor mai lua pâine de la oraș M. a avut o discuție (restrânsă) iritantă, ... I.C., într-una din discuții a afirmat că nu are ce mânca, că a stat la rând și nu a luat nimic, aducând injurii celor ce nu-i aduce și se ocupă cu aprovizionarea… Sursa precizează că I.C. zis T. a mai avut de-a face cu organele de stat pentru unele comentarii tendențioase. După părerea sursei nu are facultățile mintale integrale". Nota informativă din 15 ianuarie 1981, referitoare la un coleg de serviciu ce efectuase o călătorie în Israel: "Adunase o serie de fapte diferite cu cele din țara noastră.

Pe acea stradă unde locuia în perioada vizitei existau 2 - 3 măcelării pline cu carne proaspătă și puteai cumpăra ce vrei și cât vrei. În plus, de 2 ori pe săptămână erau aprovizionate cu carne din RSR. Aprovizionarea cu alimente nu constituia o problemă, umblă pe stradă cu pâine caldă, cu alimente. Nimeni nu trăiește fiorul războiului, toți au și pot cumpăra ce vor. Discuția a durat cca 45 min. și poate că o astfel de discuție a purtat-o și cu alții, precum și nota informativă din data de 20 mai 1978, prin care a informat despre nemulțumiri privind condițiile de trai din România comunistă: "în ziua de 19. V. a.c. tehnicianul M. G. cu desenatorul N.V., citind într-un ziar (Scânteia sau România Liberă) de majorarea biletelor de tramvai de la 0,30 la 0,65 lei, comentau nemulțumiți întrucât majorarea salariilor de 13% este minimă față de scumpirea cu cca 150% la unele produse, amintind că din auzite benzina se va face 6,80 lei/l.

Asemenea comentarii sunt purtate și în alte locuri." Pe baza acestor informații organele de Securitate au dispus următoarele: "M. G. este cunoscut, ca fost FDC [Frăție de Cruce, organizație legionară - n. n.]. N. V. nu este cunoscut în evidențele noastre. Nu ne-au mai fost semnalați până în prezent cu asemenea comentarii. Măsuri: Aspectul va fi dat la buletin. Vom avea în atenție dacă persoanele amintite vor mai face astfel de comentarii și dacă urmăresc ceva intenționat. Sarcini: Ne va semnala dacă mai au loc asemenea discuții, între cine, și cum justifică persoanele în cauză". A mai reținut instanța de fond faptul că asupra persoanelor semnalate au fost dispuse măsuri pe linie de Securitate: "Vom lua măsuri de a stabili unde va vota cel în cauză.

Vom face primele verificări asupra sa. Nota va fi exploatată la buletin". Referitor la susținerile pârâtului, instanța de fond a reținut că, nu orice constrângere în furnizarea informațiilor înlătură calitatea de colaborator, ci doar informațiile date în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice, această excepție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind de strictă interpretare. În speță, nu s-a dovedit că informațiile au fost date de pârât în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice. A apreciat instanța că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a libertății de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pârâtul a conștientizat că prin fapta sa de furnizare a informațiilor îngrădește dreptul la viață privată și libertatea de exprimare. Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., susținând, în esență, următoarele critici: - hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, dispozițiile legal incidente în cauză fiind interpretate în mod greșit; - instanța de fond, în motivarea hotărârii adoptate, nu a analizat întreg material probator aflat la dosar, reținând în mod greșit că ar fi fost dovedit activitatea sa de colaborator al Securității, raportat doar la notele informative de sub presiune, ignorând astfel consemnările privind modul în care a colaborat cu organele de securitate, în sensul că a avut o atitudine nesinceră, furnizând informații care nu reflectau realitatea, motiv pentru care a și fost abandonat; - instanța de fond a respins în mod neîntemeiat administrarea probei cu un martor, probă care era necesară pentru a se putea clarifica aspectele referitoare la modul în care a fost forțat să colaboreze cu organele cu securitate, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare; - în speță, nu se demonstrează că informațiile furnizate au vizat îngrădire drepturilor și libertăților fundamentale și nu rezultă în concret care sunt măsuri dispuse de organele de securitate împotriva persoanelor aflate în atenție.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 293/2008, pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: - informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Sub acest aspect, Curtea constată că în mod corect instanța fondului a reținut îndeplinirea condițiilor mai sus enumerate, susținerile recurentului-pârât în sensul nedovedirii îndeplinirii lor fiind neîntemeiate.

Astfel, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, recurentul-pârât a fost recrutat de organele Securității încă din anul 1961 până în anul 1965 (Nota de constatare nr. D/1/180 din 25 februarie 2010), pentru ca ulterior să fie din nou recrutat, respectiv reactivat, în anul 1976, ca informator. Informațiile furnizate de recurent prin notele informative întocmite după această dată, făceau referire la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Relevante în acest sens sunt notele informative din 20 mai 1978, 15 ianuarie 1981, 18 noiembrie 1982, care nu au fost contestate ca autenticitate de recurent și în cuprinsul cărora acesta făcea referire la comentarii tendențioase făcute de anumite persoane la adresa regimului totalitar comunist și a organelor de partid și de stat.

Susținerea recurentului în sensul că aceste informații au fost date sub constrângere, este lipsită de suport probator, în cauză nefiind făcută nicio dovadă în acest sens. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, numai în situația în care informațiile au fost date în timpul unei anchete sau a unui proces, pentru motive politice, nu poate fi reținută calitatea de colaborator al Securității, ceea ce în cauză însă nu s-a probat. Așa fiind, în raport de cele mai sus reținute și în baza întregului material probator administrat în cauză, în mod corect judecătorul fondului a reținut că în privința recurentului-pârât s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 2 lit. b) din actul normativ mai sus indicat.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată de prima instanță fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. împotriva Sentinței nr. 6.091 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AM