ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3856/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3856/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 21 ianuarie 2011,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat

în judecată pe pârâtul C.M., solicitând să se constate calitatea acestuia de

colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Cererea nr. P3065/06 din 31 iulie 2006, adresată

C.N.S.A.S. de către Comunitatea Cultului Creștin după Evanghelie - Biserica

Creștină după Evanghelie nr. 1, se solicită verificarea, în temeiul fostei Legi

nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției

politice comuniste, în ceea ce îl privește pe pârât, în calitate de Președinte

al Uniunii Cultului Creștin după Evanghelie. Ținând cont de faptul că la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, verificările prevăzute de lege,

demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33

alin. (1), precum și a art. 3 lit. u) din O.U.G. privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări Legea nr. 293/2008,

cererea formulată de către Comunitatea Cultului Creștin din Biserica Creștină

după Evanghelie nr. 1 este legală.

Așa cum, rezultă din

cuprinsul Notei de constatare nr. D1/1/580 din 25 februarie 2010, pârâtul a

fost recrutat la data de 28 ianuarie 1961 în scopul cunoașterii

"activității tineretului din adunare", fiind membru al cultului

Creștin după Evanghelie.

La aceeași dată a

semnat Angajament "având numele conspirativ "M.N.", iar în anul

1965, a fost abandonat din rețea "ca fiind fanatic".

În anul 1976 este

reactivat în calitate de informator și "în această postură a furnizat

materiale informative de valoare, dovedind sinceritate și corectitudine".

Pârâtul a fost

urmărit de organele de Securitate în mai multe perioade, în scopul verificării

legăturilor pe care le avea cu cultul Creștin după Evanghelie.

În opinia

reclamantului, informațiile furnizate de pârât au făcut referire la activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, delațiunile fiind făcute

în mod conștient, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatări ca

cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Altfel spus, arată

reclamantul, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că

asupra persoanei la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de

urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare,

a vizat această consecință.

În concluzie,

informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată

prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și

Politice și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor,

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pârâtul a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității, iar, pe fond, a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A susținut, în esență, că

recrutarea sa în calitate de informator s-a realizat pe bază de violențe,

presiuni și amenințări, fiind silit să dea o declarație cu privire la

activitățile desfășurate de Biserica pe care o frecventa, fiind membru al Cultului

Creștin după Evanghelie.

Ulterior semnării

angajamentului, timp de aproximativ 5 ani a fost hărțuit în mod repetat,

agresat fizic și verbal, reproșându-i-se permanent că nu este sincer cu

organele de Securitate și că este un fanatic al Cultului Creștin după

Evanghelie.

A arătat pârâtul că

până în anul 1977 nu a furnizat nicio informație organelor de Securitate, nici

verbal, nici în scris, cu toate amenințările, violențele și presiunile

acestora, aspect care rezultă din probele aflate la dosarul cauzei.

Din acest motiv,

apreciindu-se că este un membru activ fanatic al Cultului Creștin după

Evanghelie, a fost trecut în evidența pasivă a organelor de Securitate.

În anul 1977 a

început să conducă Sectorul "Instalații de foarte mare adâncime și

echipamente de foraj marin" și având în vedere că acest sector derula o

serie de proiecte cu caracter național, era obligat, în virtutea atribuțiilor

de serviciu, să informeze organele statului cu privire la nivelul proiectării

și executării, problemele tehnice necunoscute și oamenii care vor lucra la

realizarea acestor proiecte.

Niciuna dintre

informațiile pe care le-a transmis nu se referă la activități și atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu au vizat îngrădirea unor

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește

modul de colaborare cu organele de Securitate, pârâtul a arătat că în Nota de

constatare întocmită de C.N.S.A.S., la pagina 44, sunt consemnate de către

organele de securitate aspecte din care rezultă că a fost urmărit de organele

de Securitate în mai multe perioade, în scopul verificării legăturilor pe care

le avea cu Cultul Creștin după Evanghelie și că ar fi fost abandonat, fiind

considerat un element fanatic și nesincer.

Nicio persoană nu a

avut de suferit ca urmare a informațiilor pe care le-a transmis, întrucât

nimeni nu a fost cercetat, reținut, arestat sau condamnat și nimeni nu a

suferit niciun fel de repercusiuni.

Prin Sentința nr.

6.091 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul C.M. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008, pentru a se reține calitatea de colaborator al

Securității în privința pârâtului.

Analizând probatoriul

administrat, instanța a reținut că informațiile furnizate de pârât se referă la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist deoarece

pârâtul face referire la comentarii tendențioase făcute de anumite persoane,

redactarea pe buletinul de vot a unor nemulțumiri și injurii la adresa

organelor de partid și de stat, reprezenta, la acea epocă, o manifestare

anticomunistă.

Instanța de fond a

apreciat ca fiind relevante notele informative din 18 noiembrie 1982, prin care

pârâtul a informat următoarele: "(...) în ziua de 16 noiembrie în timpul

serviciului I.C. din cadrul IPCUP sect. 150 PL. discutând despre alegeri a spus

că își ia carioca și face pe foaia de vot caricaturi. De față mai erau toți

colegii de atelier: B.D., I.C.,P. P.,N. V.R.R."; "Sursa vă informează

că în ziua de 18 noiembrie 1982 am participat la o discuție cu mai mulți oameni

ai muncii din întreprindere pe marginea lipsei de benzină de la stațiile PECO.

Majoritatea erau de acord ca livrarea către populație să se facă pe bază de

cartele dar că acest lucru se va face numai după votare, ca oamenii să nu fie

tentați să scrie pe formularul de votare diferite expresii. La discuții au

participat T.G. și alții".

De asemenea,

relevantă este și nota informativă furnizată organelor de Securitate, de către

pârât la data de 27 octombrie 1981, în care a informat: "în ziua când s-a

anunțat că cei de la țară nu vor mai lua pâine de la oraș M. a avut o discuție

(restrânsă) iritantă, ... I.C., într-una din discuții a afirmat că nu are ce

mânca, că a stat la rând și nu a luat nimic, aducând injurii celor ce nu-i

aduce și se ocupă cu aprovizionarea. ... Sursa precizează că I.C. zis T. a mai

avut de-a face cu organele de stat pentru unele comentarii tendențioase. După

părerea sursei nu are facultățile mintale integrale".

Nota informativă din

15 ianuarie 1981, referitoare la un coleg de serviciu ce efectuase o călătorie

în Israel: "Adunase o serie de fapte diferite cu cele din țara noastră. Pe

acea stradă unde locuia în perioada vizitei existau 2 - 3 măcelării pline cu

carne proaspătă și puteai cumpăra ce vrei și cât vrei. În plus, de 2 ori pe

săptămână erau aprovizionate cu carne din RSR. Aprovizionarea cu alimente nu

constituia o problemă, umblă pe stradă cu pâine caldă, cu alimente. Nimeni nu

trăiește fiorul războiului, toți au și pot cumpăra ce vor. Discuția a durat cca

45 min. și poate că o astfel de discuție a purtat-o și cu alții, precum și nota

informativă din data de 20 mai 1978, prin care a informat despre nemulțumiri

privind condițiile de trai din România comunistă: "în ziua de 19. V. a.c.

tehnicianul M. G. cu desenatorul N.V., citind într-un ziar (Scânteia sau

România Liberă) de majorarea biletelor de tramvai de la 0,30 la 0,65 lei,

comentau nemulțumiți întrucât majorarea salariilor de 13% este minimă față de

scumpirea cu cca 150% la unele produse, amintind că din auzite benzina se va

face 6,80 lei/l. Asemenea comentarii sunt purtate și în alte locuri." Pe

baza acestor informații organele de Securitate au dispus următoarele: "M.

G. este cunoscut, ca fost FDC [Frăție de Cruce, organizație legionară - n. n.].

N. V. nu este cunoscut în evidențele noastre. Nu ne-au mai fost semnalați până

în prezent cu asemenea comentarii. Măsuri: Aspectul va fi dat la buletin. Vom

avea în atenție dacă persoanele amintite vor mai face astfel de comentarii și

dacă urmăresc ceva intenționat. Sarcini: Ne va semnala dacă mai au loc asemenea

discuții, între cine, și cum justifică persoanele în cauză".

A mai reținut

instanța de fond faptul că asupra persoanelor semnalate au fost dispuse măsuri

pe linie de Securitate: "Vom lua măsuri de a stabili unde va vota cel în

cauză. Vom face primele verificări asupra sa. Nota va fi exploatată la

buletin".

Referitor la

susținerile pârâtului, instanța de fond a reținut că, nu orice constrângere în

furnizarea informațiilor înlătură calitatea de colaborator, ci doar

informațiile date în timpul anchetei și procesului, pentru motive politice,

această excepție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind de

strictă interpretare.

În speță, nu s-a

dovedit că informațiile au fost date de pârât în timpul anchetei și procesului,

pentru motive politice.

A apreciat instanța

că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice și a libertății de exprimare și libertatea opiniilor,

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pârâtul a

conștientizat că prin fapta sa de furnizare a informațiilor îngrădește dreptul

la viață privată și libertatea de exprimare.

Împotriva acestei

hotărâri, a formulat recurs pârâtul C.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând, în

esență, următoarele critici:

- hotărârea instanței

de fond este nelegală și netemeinică, dispozițiile legal incidente în cauză

fiind interpretate în mod greșit;

- instanța de fond,

în motivarea hotărârii adoptate, nu a analizat întreg material probator aflat

la dosar, reținând în mod greșit că ar fi fost dovedit activitatea sa de

colaborator al Securității, raportat doar la notele informative de sub

presiune, ignorând astfel consemnările privind modul în care a colaborat cu

organele de securitate, în sensul că a avut o atitudine nesinceră, furnizând

informații care nu reflectau realitatea, motiv pentru care a și fost abandonat;

- instanța de fond a

respins în mod neîntemeiat administrarea probei cu un martor, probă care era

necesară pentru a se putea clarifica aspectele referitoare la modul în care a

fost forțat să colaboreze cu organele cu securitate, fiindu-i astfel încălcat

dreptul la apărare;

- în speță, nu se

demonstrează că informațiile furnizate au vizat îngrădire drepturilor și

libertăților fundamentale și nu rezultă în concret care sunt măsuri dispuse de

organele de securitate împotriva persoanelor aflate în atenție.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 293/2008, pentru a se reține calitatea de colaborator

al Securității trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

- informațiile

furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- aceste informații

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Sub acest aspect,

Curtea constată că în mod corect instanța fondului a reținut îndeplinirea

condițiilor mai sus enumerate, susținerile recurentului-pârât în sensul

nedovedirii îndeplinirii lor fiind neîntemeiate.

Astfel, așa cum

rezultă din materialul probator administrat în cauză, recurentul-pârât a fost

recrutat de organele Securității încă din anul 1961 până în anul 1965 (Nota de

constatare nr. D/1/180 din 25 februarie 2010), pentru ca ulterior să fie din

nou recrutat, respectiv reactivat, în anul 1976, ca informator.

Informațiile

furnizate de recurent prin notele informative întocmite după această dată,

făceau referire la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și

vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Relevante în acest

sens sunt notele informative din 20 mai 1978, 15 ianuarie 1981, 18 noiembrie

1982, care nu au fost contestate ca autenticitate de recurent și în cuprinsul

cărora acesta făcea referire la comentarii tendențioase făcute de anumite

persoane la adresa regimului totalitar comunist și a organelor de partid și de

stat.

Susținerea

recurentului în sensul că aceste informații au fost date sub constrângere, este

lipsită de suport probator, în cauză nefiind făcută nicio dovadă în acest sens.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, numai în situația în care

informațiile au fost date în timpul unei anchete sau a unui proces, pentru

motive politice, nu poate fi reținută calitatea de colaborator al Securității,

ceea ce în cauză însă nu s-a probat.

Așa fiind, în raport

de cele mai sus reținute și în baza întregului material probator administrat în

cauză, în mod corect judecătorul fondului a reținut că în privința

recurentului-pârât s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 2

lit. b) din actul normativ mai sus indicat.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, soluția pronunțată de prima instanță fiind în deplină concordanță cu

dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.M. împotriva Sentinței nr. 6.091 din 21 octombrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AM