ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2472/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1948 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea privind pe reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.N.

și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtul G.N. a fost

recrutat în calitate de colaborator „în vederea cunoașterii și prevenirii oricăror

fapte sau atitudini ce ar putea pune în pericol securitatea statului, precum și

a formării unor anturaje necorespunzătoare”, așa cum rezultă din conținutul

raportului nr. 114/FC din 11 octombrie 1982 întocmit de lucrătorul de

Securitate, preluând în acest scop numele conspirativ „N.”.

Analizând într-o

manieră detaliată cuprinsul notelor informative cu valoare operativă depuse la

dosarul cauzei de către instituția reclamantă, Curtea, a reținut că pârâtul a

furnizat informații care au relevat atitudini sau activități potrivnice

regimului totalitar comunist și care au determinat luarea unor măsuri

specifice, de natură să suprime drepturile și libertățile fundamentale ale

persoanelor semnalate.

Astfel, prima

instanță a reținut că pârâtul a primit sarcini legate de stabilirea concepției

numitului P.M. despre orânduirea socialistă, precum și faptul că a redat

discuțiile purtate cu persoana semnalată, care critica calitatea vieții și

sistemul din România.

De asemenea, instanța

de fond a analizat și materialele informative referitoare la un adept al

Cultului Creștin după Evanghelie - numitul V.G.-, informațiile comunicate de

către pârât ofițerilor de Securitate relevând o atitudine critică referitoare

la religia ortodoxă și la politica statului român.

Curtea, a apreciat că

informatorul „N.” a desfășurat o activitate utilă Securității, legată de

culegerea de informații despre elementele aflate în atenția acesteia, motiv

pentru care a fost și recompensat cu anumite sume de bani.

Pe cale de

consecință, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile

impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se

putea constata calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtului G.N.,

întrucât notele informative furnizate de pârât au denunțat activitățile și

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și au fost de natură a

aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate,

respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul

la libertatea gândirii și a conștiinței, precum și dreptul la viață privată.

Curtea, a înlăturat

apărările pârâtului formulate prin întâmpinare, reținând că, pe de o parte,

faptul nesemnării de către acesta a unui angajament de colaborare cu Securitatea

este irelevant întrucât prevederile legale incidente în cauza dedusă judecății

nu condiționează stabilirea calității de colaborator de existența unui astfel

de angajament, iar pe de altă parte, nu toate înscrisurile ce au fundamentat

acțiunea reclamantului au fost întocmite de către ofițerii de Securitate,

existând la dosarul cauzei mai multe note informative scrise și semnate de

către pârât.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a declarat recurs în termenul legal pârâtul G.N.

În motivarea cererii

de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul –

pârât a arătat în esență:

- Toate materialele depuse

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – Direcția de

investigații au un caracter general, sunt cu precădere rapoarte întocmite de

către aparatul de securitate și miliție fără a purta semnătura pârâtului și

deci nu se poate trage concluzia că afirmațiile susținute aparțin pârâtului -

recurent.

- Arată recurentul că

din documente rezultă că ar fi lucrat o perioadă foarte mică de timp cu

organele de securitate, toate informațiile au caracter general de cunoaștere a

unor persoane, verificarea acestora pentru a îndeplini o anumită funcție și în

nici un caz informații care ar duce la încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Astfel în urma unui raport al recurentului un cetățean a fost exclus din

localitate însă arată recurentul informațiile pretinse au fost determinate și de

faptul că deținea funcția de administrator și era obligat să intre în relații cu

autoritățile locale și județene care erau interesate în a afla o anumită

situație din unitatea unde lucra pârâtul, informații care de altfel erau și oficiale.

Se mai arată de

recurent că din înscrisurile depuse la dosar nu se poate trage concluzia că

pârâtul ar fi furnizat date cu caracter confidențial și de intimitate despre

anumite persoane și dacă aceste date ar fi fost adevărate ar fi avut consecințe

negative asupra acestora.

- De asemenea s-a

arătat de recurent că pretinsele informații nu au numai conținut anticomunist

și antistatal iar simplele relatări de către ofițerii de poliție sau de

securitate nu duc la concluzia că pârâtul a conștientizat caracterul de informație

menită să știrbească drepturile și libertățile cetățenești.

Analizând cererea de

recurs, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că aceasta este

nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

- În ceea ce privește

faptul că rapoartele ofițerului de miliție sau securitate nu poartă semnătura recurentului

- pârât și deci informațiile nu sunt furnizate de acesta. Reține Înalta Curte că

potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 – colaborator al Securității

este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Recurentul nu poate susține

că nu este una și aceeași persoană cu „informatorul N.”, întrucât din Raportul cu

propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului G.N. – rezultă că

acesta este fiul lui V. și A. născut la data de 25 decembrie 1955 în comuna Sărulești

(Pârlita) de naționalitate și cetățenie română, de profesie administrator în

cadrul I.A.S. Sărulești – Se mai reține că în anul 1976 a fost condamnat pentru

furt din avutul obștesc, amnistiat în 1977 (filele 30-33 dosar fond). Acesta mai

are un frate G.A.

Aceste date

consemnate de ofițerul de securitate la data de 11 octombrie 1982 corespund cu

datele prin care se identifică recurentul (filele 34 – 35 dosar fond)

nefăcându-se de către acesta o probă contrară.

- În ceea ce privește

caracterul general al informațiilor furnizate și perioada foarte mică în care a

colaborat recurentul.

Din materialul

probator rezultă că dimpotrivă recurentul a colaborat o perioadă îndelungată de

timp cu organele de securitate, din anul 1982 – până în 1989. De asemenea se

constată că informațiile furnizate de către „informatorul N.” au fost apreciate

de organul de securitate ca având valoare operativă, fiind valorificate în

cadrul materialelor informative despre elemente cu antecedente politice aflate

în atenția organelor de securitate, nefiind deci vorba despre informații cu

caracter general.

Astfel rezultă din

înscrisurile de la dosar faptul că respectând motivul recrutării ( în vederea supravegherii

informative în rândul tineretului de pe raza comunei Sărulești) și fiind instruit,

recurentul și-a îndeplinit sarcinile trasate (fila 64).

Așa cum a reținut și

instanța de fond – acesta a semnalat despre fostul director al I.A.S. Sărulești

că va solicita azil politic în U.R.S.S., că solicită să i se aprobe retragerea din

partid, deoarece a fost dezamăgit profund; despre un adept al cultului Creștin

după Evanghelie a informat că propovăduiește un amalgam de concepte religioase

și a făcut unele comentarii cu caracter negativ la adresa statului; despre o

persoană cunoscută ca fost membru legionar a arătat că acesta a avut o

manifestare critică față de problemele legate de modul de trai, a afirmat că

acum nu mai merge nimic în țara asta, a făcut afirmații critice în legătură cu

programa de învățământ, îl felicita pe P. că a îndrăznit să facă pasul de la lingușeli

mincinoase la o critică aspră, despre o cunoștință semnalează că a primit o

scrisoare de la o rudă din Canada și subliniază că expeditoarea nu regretă plecarea

din România și dacă ar trebui să-și înceapă viața încă o dată tot la fel ar

face adică ar pleca, compară viața din România cu felul de trai din SUA și spune

că nici nu ne putem închipui ce bine este acolo; despre dezgroparea și

transportarea unor rude decedate la alt cimitir, a informat despre o persoană

urmărită că a afirmat că sunt cetățeni care sunt nevoiți să se mute siliți

fiind de apa care crește și dacă aceștia ar refuza să se mute, ar intra cu buldozerele

și ar dărâma totul așa cum se întâmplă în București, unde se întâmplă o groază

de asemenea abuzuri, unde se dărâmă biserici și nimeni nu îndrăznește să zică

nimic, acea persoană și-a arătat indignarea și a afirmat că numai un popor

terorizat poate suferi și tăcea atât.

- În ceea ce privește

conținutul anticomunist al informațiilor furnizate și consecințele negative ale

acestora – precum și caracterul conștient al furnizării informațiilor.

Înalta Curte, reține

în primul rând că, din dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu

rezultă ca o condiție necesară pentru constatarea calității de colaborator al

Securității – producerea efectivă a încălcării drepturilor și libertăților

fundamentale – ci doar ca aceste informații să fie de natură a încălca aceste drepturi

și libertăți, să fie suficient de serioase pentru a atrage consecințele la care

se referă legea.

În al doilea rând, este

de domeniul evidentei că informațiile furnizate de recurent sunt de natură a

produce încălcarea și îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor și dreptul la viața privată, la libertatea gândirii și a

conștiinței, drepturi prevăzute în Constituția României din 1965 (art. 28, art.

17, art. 18).

Înalta Curte, apreciază

că din Nota de sarcini (fila 64) și modul în care a fost instruit recurentul pârât

– rezultă caracterul anticomunist și antistatal al informațiilor ce trebuiau

furnizate și care au fost îndeplinite de sursa N. cu preocupare – fără să se deconspire

și dând dovadă de sinceritate, dăruire, spirit de inițiativă (filele 62, 48, 59

etc.). Această imixtiune în viața și conștiința persoanelor în regimul comunist

sunt considerate printre cele mai periculoase și premeditate acțiuni,

(recurentul întra în discuție pe teme stabilite anticipat de organul de

securitate și raporta orice fapte ar fi putut fi suspecte și ar fi impus luarea

unor măsuri operative asupra acelor persoane). Aceste acțiuni încalcă dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, la libertatea gândirii și a

conștiinței, dreptul la viață privată a individului, dreptul oricărei persoane

de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele

care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Față de cele arătate

mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și

temeinică, Înalta Curte, va respinge în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.N. împotriva sentinței civile nr. 1948 din 27 aprilie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2011.