ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6821/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 5 noiembrie 2004

Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpaților B.M.V. și Ș.G.

Împotriva încheierii sus-menționată

inculpații au declarat recurs, fără a indica motivele de casare.

Recursurile sunt nefondate.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În cursul judecării apelurilor

declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 1073 din 29 septembrie

2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

2794/2004, la termenul din 5 noiembrie 2004, în conformitate cu dispozițiile

art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a

dispus menținerea măsurii arestării preventive a apelanților-inculpați,

reținându-se că aceștia au fost condamnați la pedepse privative de libertate și

că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive.

Referitor la motivul de recurs invocat, este de

observat că acesta nu vizează un temei care să justifice revocarea măsurii

arestării preventive.

Trecând la verificarea, din oficiu,

a temeiniciei și legalității încheierii recurate, Curtea constată că nu există

nici o cauză de revocare a măsurii.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii reținută în sarcina inculpaților și de

necesitatea de a se asigura desfășurarea normală a procesului penal, subzistă,

în continuare, temeiurile care justifică menținerea măsurii arestării

preventive.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.M.V. și Ș.G. împotriva încheierii din 5 noiembrie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

3814/2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 decembrie 2004.