ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3890/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1900 din 24 noiembrie 2003 la

Judecătoria Negrești Oaș, reclamanții M.G. și M.M. au chemat în judecată pe

pârâții M.A. soție supraviețuitoare, M.A. fiică, M.V., M.I., M.D. fii, C.C., B.F.

și B.M. fiice în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular M.D. decedat,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea de C.F.,

și sistarea stării de indiviziune.

În drept s-au invocat prevederile

art. 35, art. 36 pct. 2 din Legea nr. 7/1996 și art. 673 C. proc. civ.

Pârâtul M.D. a formulat cerere

reconvențională solicitând să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul

de proprietate asupra terenului în suprafață de 1238 mp și intabularea acestuia

în C.F..

Prin sentința civilă nr. 948 din 6

iulie 2004 Judecătoria Negrești Oaș a admis acțiunea reclamanților, dispunând

rectificarea cotelor dobândite de aceștia asupra terenurilor înscrise în C.F.

492 Moișeni, a respins cererea reconvențională și a luat act de renunțarea

reclamanților la cererea privind sistarea stării de indiviziune și atribuirea

cotei de ½ din construcții și teren.

Pârâtul-reclamant reconvențional M.D.

a declarat apel împotriva sentinței.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin încheierea nr. 92 din 2 decembrie 2004 a declinat competența de

soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Satu Mare, în temeiul art. II

alin. (3) din Legea nr. 493/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 65/2004 de modificare

a Codului de procedură civilă.

La rândul său, Tribunalul Satu Mare

prin decizia nr. 23/Ap din 2 februarie 2005 a admis excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu și a declinat, în favoarea Curții de Apel Oradea,

competența materială de soluționare a apelului. A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

spre a se pronunța în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cu regulator de

competență.

Examinând actele și lucrările

dosarului se reține că, obiectul acțiunii introductive îl constituie doar

rectificarea de carte funciară, asupra căruia s-a pronunțat instanța de fond,

reclamanții renunțând la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune

(fila 95 dosar nr. 1900/2003 al Judecătoriei Negrești Oaș).

În privința cererii incidentale

alăturate cererii principale, respectiv acțiunea reconvențională formulată de

pârâtul-reclamant M.D. în constatarea uzucapiunii, a nulității absolute a unui

contract și a raportării donației la masa succesorală, operează prorogarea de

competență prevăzută de art. 17 C. proc. civ. potrivit căruia „cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală”.

Judecătoria s-a pronunțat cu privire

la ambele cereri, principală și incidentală împotriva sentinței existând o

singură cale de atac, a apelului.

Prin O.U.G. nr. 65/2004 au fost date

în competența tribunalului ca instanță de apel, doar cauzele având ca obiect

cererile de divorț, de împărțeală judiciară, raporturile personale dintre

părinți și copiii minori, filiația și orice alte cazuri expres prevăzute de

lege, art. 2 pct. 2 lit. a)- e) C. proc. civ.

În speță, cererea principală are ca

obiect rectificarea de carte funciară, nefiind enumerată la pct. 2 al art. 2 C.

proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, iar Legea nr.

7/1996 nu prevede expres că apelul în materie de rectificare de carte funciară

se judecă de tribunal.

Potrivit art. II alin. (2) din Legea

nr. 493 din 10 noiembrie 2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2004 pentru

modificarea Codului de procedură civilă „căile de atac se judecă de instanțele

competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență”.

În temeiul alin. (3) din lege, se

trimit la tribunale, doar apelurile aflate pe rolul curților de apel, care

intră în competența tribunalelor determinată de art. I pct. 2 din O.U.G. nr.

65/2004 și nu toate apelurile indiferent de obiectul pricinii.

Față de aceste considerente,

competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul

reclamant-reconvențional M.D., aparține Curții de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de

soluționare a apelului declarat de pârâtul reclamant-reconvențional M.D. împotriva

sentinței civile nr. 948 din 6 iulie 2004 a Judecătoriei Negrești Oaș, în

favoarea Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.