ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4462/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 224 din 4 martie 2003, Judecătoria Carei a admis în parte

acțiunea reclamantului G.G. așa cum a fost precizată împotriva pârâților G.M.,

D.E., C.E. și a constatat că părțile au fost coproprietari asupra imobilului

înscris în C.F. 290 nedefinitiv Ianculești, nr. top 400, 401 în natură teren în

suprafață de 1400 mp, în cote de ¼ parte fiecăruia; s-a constatat că pe

aceste nr. topografice, reclamantul și pârâta G.M. au construit o casă de

locuit, reclamantul având o cotă de 2/3 părți din casă, iar pârâta

⅓

parte din casă; a fost admisă în

principiu cererea de ieșire din indiviziune privind imobilul înscris în C.F.

nr. 290 nedefinitiv Ianculești nr. top 400, 401, teren în suprafață de 1400 mp,

atribuind reclamantului cotele pârâtelor D.E. și C.E. de câte ¼ parte,

obligând pe reclamant să plătească pârâtelor suma de câte 5.250.000 lei drept

sultă din teren, urmând ca reclamantul să rămână în indiviziune cu pârâta G.M.,

care are cota de ¼ din teren.

S-a

dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. top

400, 401 în favoarea reclamantului în cotă de ¾ părți, în favoarea

pârâtei G.M. în cotă de ¼ părți cu deschiderea unei coli de C.F., cu

notarea casei pe aceste nr. topografice și cu intabularea casei în cota de ⅔

părți în favoarea reclamantului și

⅓

parte în favoarea pârâtei G.M.

A

respins acțiunea reclamantei G.A. împotriva pârâților pentru constatarea

dreptului de proprietate asupra casei.

Pentru

a pronunța astfel, judecătoria a reținut că părțile au fost coproprietare

asupra imobilului descris în dispozitivul sentinței în suprafață de 1400 mp, pe

care reclamantul împreună cu mama sa pârâta G.M. au construit o casă de locuit.

Conform expertizei și completării la expertiză, instanța de fond a reținut că

valoarea terenului a fost de 12.000.000 lei și în baza art. 728 C. civ. a admis

în principiu cererea de ieșire din indiviziune, conform cotelor de proprietate,

cu obligația reclamantului la plata sultei de 5.250.000 lei către pârâte, iar

cu G.M. a rămas în indiviziune. A respins ca nefondată acțiunea reclamantei

G.A. pentru constatarea dreptului de proprietate asupra casei.

Împotriva

acestei sentințe în termen și legal timbrat a declarat apel reclamantul G.G. și

pârâta G.M. care a fost respins prin decizia civilă nr. 326 A din 4 iunie 2003

de către Tribunalul Satu Mare.

Împotriva

hotărârilor pronunțate, reclamantul G.G. și pârâta G.M. au declarat recurs.

Prin

decizia civilă nr. 899/R din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis

recursul împotriva deciziei nr. 326 din 4 iunie 2003, pe care a modificat-o în

sensul că admițând apelul acelorași părți a schimbat în parte sentința civilă

nr. 224 din 4 martie 2003 a Judecătoriei Carei astfel: a înlăturat obligația

reclamantului la plata sultei de 5.250.000 lei față de intimată-pârâtă C.E. A

menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. A obligat pe intimata C.E. la

1.000.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea recurenților.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat din nou recurs, reclamanții G.G. și G.M. invocând

nerespectarea dreptului de proprietate.

Recursul

este inadmisibil.

Potrivit

art. 299 C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel sau cele date în

apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Pe

de altă parte, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, hotărârile

date în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii, sunt

irevocabile.

Din

cuprinsul textelor legale menționate rezultă că împotriva unei hotărâri se

poate declara de partea nemulțumită un singur recurs, această regulă fiind în

concordanță și cu principiul puterii lucrului judecat prevăzut de art. 166 C.

proc. civ.

În

speță, decizia civilă nr. 899/R din 1 octombrie 2003, a fost pronunțată de

Curtea de Apel Oradea cu ocazia soluționării unui recurs și în consecință nu

mai poate fi, la rândul său, atacată pe calea recursului.

Astfel

fiind, recursul declarat de reclamanții G.G. și G.M. se privește ca inadmisibil

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil recursul

declarat de reclamanții G.G. și G.M. împotriva deciziei civile nr. 899/R din 1

octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.