ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3672/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu sub nr. 4766 din 18 iunie 2003, formulată și precizată de reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, au fost chemați în judecată pârâții Municipiul Sibiu prin Primar, SC U. SA Sibiu și A.G.A. solicitându-se pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3534/1977 încheiat între SC U. SA și A.K. privind apartamentul situat în Sibiu, și să se dispună repunerea părților în situația anterioară și rectificarea în C.F. în sensul radierii privitoare la contract.

În motivare, reclamantul a arătat că imobilul a constituit proprietatea Consistoriului Regnicolar Evanghelic C.A. din Sibiu, fiind preluat abuziv de către stat, înstrăinat în mod nelegal și cu rea-credință, actul de vânzare-cumpărare fiind lovit de nulitate absolută. Prin sentința civilă nr. 60 din 29 ianuarie 2004, Judecătoria Sibiu a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant. În considerentele hotărârii s-a reținut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare atacat nu a existat nici un act normativ care să interzică vânzarea.

Prima instanță a apreciat că acțiunea este și inadmisibilă întrucât a fost formulată în contextul unor legi speciale de acordare a măsurilor reparatorii pentru persoanele fizice sau juridice deposedate ilegal de proprietățile lor sub regimul trecut, reținând că Legea nr. 485/1944 în baza căreia a fost preluat imobilul este un act normativ special emis cu respectarea Constituției și a legilor în vigoare la acea dată. S-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 184/2002, reclamantul ar putea opta numai pentru acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 1133/A din 2 iulie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul reclamantului Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România. A fost schimbată sentința atacată și procedând la o nouă judecată, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamant, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3534/1997 încheiat între SC U. SA și A.K. având ca obiect apartamentul situat în Sibiu, înscris în C.F. nr. 12279 Sibiu nr.top.393/3 și 394/3. S-a dispus radierea înscrierii probatoare la acest contract și restabilirea situației anterioare de carte funciară. În contra deciziei susmenționate au declarat recurs pârâții SC U. SA Sibiu și Municipiul Sibiu prin Primar.

Referitor la recursul formulat de SC U. SA Sibiu, s-a susținut în esență că la data vânzării, 30 iunie 1997, Statul Român era proprietar tabular al imobilului în litigiu, solicitantul era titularul unui contract de închiriere valid, iar în C.F. nu era notată existența pe rolul instanțelor judecătorești, a vreunui proces de revendicare. Referitor la recursul formulat de Primăria Municipiului Sibiu, s-a susținut, în esență, că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu respectarea legislației interne, și în consens cu tratatele internaționale postbelice la care România era parte. Astfel s-a creat după război un organism guvernamental, respectiv Comisariatul General pentru administrarea și lichidarea bunurilor Grupului Etnic German, care a preluat astfel de imobile în proprietatea statului.

Preluarea s-a făcut cu titlu valabil. S-a susținut inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile în care Statul a preluat imobilul în octombrie 1944 în baza Legii nr. 485/1944, imobilul nu poate face obiectul restituirii, dar putea fi înstrăinat în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992. Decretul-lege nr. 485/1944 nu se regăsește printre actele normative enumerate limitativ în art. 2 al Legii nr. 10/2001. Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor invocate în raport cu normele legale incidente, Curtea constată că recursurile sunt nefondate. Din examinarea contractului de vânzare-cumpărare atacat rezultă că vânzarea imobilului în litigiu s-a făcut atât în temeiul Legii nr. 85/1992 cât și în baza Legii nr. 112/1995.

Corect instanța de apel a stabilit că imobilul nu se încadra în categoria celor reglementate de Legea nr. 85/1992, nefiind construit din fondurile statului sau a unităților economice sau bugetare de stat; iar în sfera de reglementare a Legii nr. 112/1995 intrau doar imobilele preluate de la persoane fizice, legea prevăzând la art. 25 că imobilele preluate de la cultele religioase, situația juridică a acestora va fi reglementată prin lege specială. Imobilul în litigiu fiind preluat de la un cult religios, persoană juridică, corect instanța de apel a constatat că acesta nu putea forma obiect al vânzării către chiriaș nici în condițiile Legii nr. 85/1992 și nici în cele ale Legii nr. 112/1995. În speță, vânzarea imobilului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legilor nr. 85/1992 și nr. 112/1995, împrejurare care atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare astfel încheiat, în conformitate cu dispozițiile art. VI alin. (3) din O.U.G.

nr. 84/2002, context în care, pârâta A.G.A. nu se mai poate prevala de buna sa credință pentru ca actul de vânzare-cumpărare să fie considerat valid potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001. Corect instanța de apel a reținut contractul de vânzare-cumpărare ca lovit de nulitate, acesta nemaiputând produce efecte juridice nici sub aspectul înscrierii în cartea funciară, situație care justifică radierea acestei înscrieri și restabilirea situației anterioare de carte funciară. Față de considerentele expuse nu se pot reține criticile aduse de pârâți deciziei atacate, urmând a se respinge recursurile formulate, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Municipiul Sibiu prin Primar și SC U. SA împotriva deciziei nr. 1133 A din 2 iulie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.