ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3614/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 iunie

2003 la Tribunalul Sibiu, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A.

din România, reprezentată prin episcop C.K. a chemat în judecată pe pârâții

Municipiul Sibiu prin primar, SC U. SA și G.P., solicitând anularea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC U. și G.P., având ca obiect

un apartament din imobilul situat în Sibiu, ce a fost preluat abuziv de stat de

la Consistoriul Regnicolar Evanghelic C.A., precum și repunerea părților în

situația anterioară, prin radierea din cartea funciară a înscrierii pe numele

pârâtului G.P.

După declinarea competenței de către

tribunal, cauza a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Sibiu, care

prin sentința civilă nr. 2437 din 8 aprilie 2004 a admis acțiunea astfel cum a

fost precizată, după ce a respins excepțiile lipsei calității procesual active

și a calității procesual pasive a pârâților Municipiul Sibiu și G.P.

S-a reținut în motivarea acestei soluții

că imobilul înscris inițial în C.F. nr. 10340 Sibiu, top 1174 a fost

proprietatea Bisericii Regnicolare Evanghelice C.A. din România, iar prin încheierea

de intabulare nr. 3438 s-a dispus transcrierea acesteia în C.F. 12194 Sibiu în

favoarea statului, în aplicarea Legii nr. 485/1944 potrivit căreia statul

devenea proprietar pe bunurile aparținând Grupului Etnic German din România.

Reclamanta este continuatoarea fostei

proprietare tabulare astfel cum rezultă și din adresa nr. 196/2003 emisă de

Ministerul Culturii și Cultelor. Ca atare, excepția lipsei calității procesuale

active a fost respinsă.

Cu privire la excepțiile lipsei calității

procesual pasive s-au constatat de asemeni nefondate, față de schimbarea

administrativă a numerelor imobilelor, fiind însă indubitabil că actualul nr. 3

a fost nr. 11.

Văzând că în ciuda notificării adresate

de reclamantă primăriei, apartamentul s-a vândut chiriașului, conform Legii nr.

85/1992 (neaplicabil în speță), instanța a admis acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel numai pârâta SC U. SA, apel respins de Curtea de Apel Alba prin decizia

civilă nr. 1703 din 5 noiembrie 2004.

În motivarea deciziei a reținut instanța

de apel că nulitatea contractului se impune a fi constatată față de

împrejurarea că imobilul nu fusese construit de stat, pentru a fi vândut

conform Legii nr. 85/1992.

S-a constatat totodată că s-au încălcat

și dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care interzice

înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilelor ce au aparținut cultelor

religioase până la apariția unor legi speciale care să reglementeze situația

lor juridică.

Împotriva acestei decizii în termen legal

pârâta SC U. SA a declarat recursul de față, prin care susține incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează nelegalitatea hotărârii.

În esență, se susține că trecerea bunului imobil în proprietatea statului s-a

făcut cu titlu, astfel încât vânzarea de către stat, care era înscris în cartea

funciară, era perfect valabilă, atât timp cât la acea dată O.U.G. nr. 184/2002

de modificare a Legii nr. 10/2001 nu intrase în vigoare.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a

solicitat respingerea recursului.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. pentru următoarele

considerente.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În speță nu se verifică atari motive în

cuprinsul deciziei recurate.

Astfel cum a rezultat din expunerea

rezumată a lucrărilor dosarului, instanța de apel, menținând sentința fondului,

s-a referit în motivarea deciziei pronunțate, la temeiul în drept al acțiunii

formulate, constatând că erau deopotrivă incidente dispozițiile art. 8 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 și

per a contrario

, ale Legii nr. 85/1992.

Sancțiunea nerespectării dispozițiilor

menționate este nulitatea absolută a contractelor încheiate în disprețul lor,

astfel încât susținerile recursului nu sunt pertinente în raport cu motivul de

casare invocat.

Pentru aceste considerente recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC U. SA

Sibiu împotriva deciziei civile nr. 1703/A din 5 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2005.